Erorile anchetei

DISFUNCŢIE ● Două echipe de cercetare au intrat simultan în apartament
Pentru a-l găsi pe ucigaşul Marianei Negoiţă, anchetatorii au audiat zeci de suspecţi. Tuturor marilor infractori din Brăila li s-au verificat alibiurile, iar colegele victimei au fost rugate să dea informaţii despre Mariana. An-cheta a debutat însă cu greşeli. Poate de aceea criminalul nu a fost găsit nici până azi, după 12 ani.

Uciderea Marianei Negoiţă are toate atributele unei crime perfecte: poliţiştii nu au descoperit nici arma, nici mobilul crimei, nu au găsit martori şi nici probe biologice ale criminalului. Singura persoană care ar fi putut să ajute ancheta, o fată din bloc care a auzit o voce de bărbat la uşa victimei, nu a fost lăsată de părinţi să dea o declaraţie poliţiei, iar ulterior ea a plecat în Statele Unite.

Mobilul crimei nu poate fi jaful, pentru că în casă s-au găsit bijuterii de aur, baxuri de ţigări, pungi de cafea şi sticle de băuturi alcoolice. În inventarul anchetatorilor mai apar următoarele: "un telefon, o vază de porţelan, un cuptor cu microunde, un ceas de masă, un mixer, cuţite de trei dimensiuni şi un topor de material plastic, o vază cu cinci garoafe, o iconiţă, un televizor Samsung, un televizor Cromatic, bibelouri de porţelan". Casa nu fusese răvăşită; iar uşa nu prezenta urme de forţare. Anchetatorii au stabilit că Mariana Negoiţă era foarte precaută şi nu ar fi lăsat să intre în casă un necunoscut. Casa era foarte bine păzită: exista interfon, un grilaj în faţa uşii de pătrundere în bloc, sistem de închidere cu lanţ, pe lângă yale, la uşa de la apartament. De la fereastră, putea să vadă curtea interioară şi pe cel care suna la interfon. Cu siguranţă, ucigaşul era o persoană apropiată victimei.

ZIUA POLIŢIEI. Arma crimei nu a fost găsită. Din raportul legistului, având în vedere dimensiunile leziunilor, caracteristicile corpului delict pot fi următoarele: "cuţit cu vârf ascuţit şi lamă subţire, a cărei lăţime creşte progresiv spre mâner de la 0,5 la 2 centimetri, lungimea totală fiind de circa 12-14 centimetri".

Prin forţa împrejurărilor, ancheta a debutat la cel puţin şapte ore după ce crima a fost comisă. Conform raportului ulterior al legistului, Mariana Negoiţă a murit între orele 7 şi 10:00. Femeia de serviciu de la bloc a văzut-o la 8:30 în acea zi. Ofiţerul de serviciu al Poliţiei Municipale a primit vestea la ora 16:00, iar procurorul a fost anunţat de-abia la ora 17:00. La 5 iulie, toată poliţia română îşi sărbătoreşte ziua; poliţiştii brăileni nu făceau excepţie şi erau prin urmare prinşi în acea zi cu diverse festivităţi. În plus, era vară şi mulţi anchetatori erau în concediu; printre ei şi procurorul criminalist al Brăilei, la acea vreme Lucian Doxan. Astfel, de caz s-a ocupat la început procurorul Andrei Eugen, acum decedat.

Despre prima eroare comisă în anchetă ne-a vorbit procuror criminalist Mircea Ionescu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, care a preluat dosarul în 2002: "Aici am apreciat noi că a fost o metodă greşit aplicată. S-au constituit două echipe de cercetare, în loc de una singură, şi s-a împărţit locuinţa pe echipe de cercetare, două ateliere de lucru, într-un apartament cu trei camere. E greşit, pentru că niciodată nu te poţi gândi că ai un succes rapid când faci mai multe echipe de cercetare, fiecare cu scopul ei." La faţa locului ar fi trebuit să pătrundă procurorul criminalist, medicul legist, un singur poliţist de judiciar şi tehnicianul criminalist, conform lui Mircea Ionescu. "În greşeala asta s-a persistat câteva ore de către organele de poliţie, pentru că d-abia după trei ore au sesizat procurorul, pe când procurorul ar fi trebuit să fie acolo de la început."

TELEFONUL FÅRÅ TON. Tehnicianul criminalist a prelevat numai amprente care aparţineau victimei. Unele dintre amprente erau dinamice şi nu au putut fi exploatate. Procurorul Ionescu spune că, fiindcă victima avea obsesia curăţeniei, nu s-au găsit nici fire de păr. "Era aşa de înverşunată împotriva murdăriei, încât în fiecare zi ştergea mobila cu cârpa de praf şi nu au rămas urme, cum pui mâna pe frigider sau pe televizor să iei telecomanda. S-au căutat cu lupa şi nu s-au găsit."

O mică lacună în anchetă am descoperit-o vorbind cu procurorul Mircea Ionescu despre telefoanele date victimei de asistentă şi apoi de fiică. Celor două nu le-a răspuns nimeni, iar procurorul Ionescu spune că fata a folosit sintagma: "Telefonul nu avea ton". Am observat că se spune "telefonul nu are ton" atunci când vrei să telefonezi şi ridici receptorul, nu atunci când suni undeva şi nu ţi se răspunde. De asemenea, am întrebat dacă s-a cerut lista cu telefoanele date şi primite în acea zi şi în zilele premergătoare de către victimă. "La vremea aia nu se cerea aşa ceva", spune Mircea Ionescu.

"Speranţa moare ultima. Dar ar trebui să descoperim elemente noi, care să ne ofere o posibilitate de exploatare concretă care să ne ducă la autor", crede procurorul.

PIANUL "UCIS". Dumitru Hahui, poliţistul care a condus ancheta la început, oferă o eventuală pistă: "În cazul ăsta eu zic că enigma este legată de-un pian. Fetiţei ăsteia (n.r. – Loredana, fata victimei), când era mică, familia i-a cumpărat un pian. A cântat ce-a cântat până ce fata şi-a dat seama că nu-i place. S-a supărat taică-su, mare scandal pe ea, că de ce nu cântă, că el voia să vadă în ea un Chopin." Pianul a fost dus la o altă proprietate a familiei Negoiţă, în cartierul Viziru. "După ce eu am plecat de la poliţia judiciară, pianul ăsta a ajuns pe undeva prin Târgu-Mureş, prin Covasna-Harghita. L-au vândut pe acolo. Am luat legătura cu cumpărătorul, care era un ungur ţigan, cântăreţ, şi i-am spus cine sunt. Omul ştia despre tragedia familiei şi l-am întrebat ce-i cu pianul. De ce-am ajuns eu la pian? Când te superi pe cineva şi n-ai puterea să te abţii, să fii un om calm, ce faci? Trânteşti, înjuri, buşeşti, spargi un geam, iei televizorul, faci nişte chestiuni pe moment, te descarci. În cazul nostru, autorul, dacă voia numai s-o omoare, dădea numai una-două lovituri şi asta era. Dar el a dat în prostie. Pianul are nişte tendoane. Aceste tendoane sunt ca nişte fitile de lampă, când se apasă pe clapetă, loveşte ciocănelul şi-l retrage. Toate tendoanele astea au fost tăiate. Or, să tai acele tendoane îţi trebuie un efort foarte mare, pentru că poziţia era incomodă. Trebuia să se bage pe dedesubt, să bage mâna şi, ca să le taie pe toate, îţi trebuia o oră, două. Deci, dacă voiai să te răzbuni că nu vrea să cânte la pian, luai un ciocan şi dădeai 20 pe faţă şi-i spărgeai totul. Îl loveai şi-i spărgeai lemnăria. Eu fac legătura: cine a distrus pianul a şi omorât-o. Este gestul unui om bolnav psihic, un om a cărui răutate se manifestă nu ca la un om normal: trânteşti, buşeşti şi ai plecat. Premeditarea este deja mare: mă duc să-l distrug." Pianistul i-a spus poliţistului, cu "o voce stricată, vorbind ungureşte": "Cine a tăiat pianul a făcut-o. Imaginaţi-vă că nouă ne ia săptămâni întregi să-l demontăm să putem să legăm toate astea. Trebuie să îl desfacem bucată cu bucată şi să îl reasamblăm."

Poliţistul ne-a trimis să vorbim cu Loredana despre pian, dar ea nu a dorit să ne dea prea multe informaţii. Ne-a spus, uimită şi parcă neacceptând ideea, că nu avea cine tăia tendoanele, pentru că pianul a stat în casă şi ar însemna să fi fost cineva din familie. Şi a acuzat poliţia că s-a axat pe o singură pistă: "Ei au mers tot timpul pe ipoteza că tata e vinovatul şi nu au cercetat mai departe".

Dacă în acest moment criminalul şi-ar dezvălui identitatea, ar primi numai jumătate din pedeapsă. În 2011, fapta se prescrie şi criminalul nu va mai avea nici un motiv să se teamă de justiţie.

Apel: Îi rugăm pe toţi cei care pot ajuta ancheta cu informaţii să sune la IJP Brăila (tel: 0239-60.61.00) sau la redacţia Jurnalului Naţional.

Nu rataţi!
De luni citiţi despre un nou serial despre crimele în serie care au îngrozit Moldova. Autorul nu a fost prins.