Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
• FUGIŢI DIN ROMÂNIA
Strâns legat de numele lui Gabriel Bivolaru, scandalul “MISA”
este unul dintre cele mai jenante episoade în care s-a implicat justiţia românească.
Un episod în urma căruia oamenii legii s-au umplut de ridicol, iar ţara noastră a fost acuzată de forurile internaţionale
pentru încălcarea libertăţilor spirituale.
Strâns legat de numele lui Gabriel Bivolaru, scandalul “MISA” este unul dintre cele mai jenante episoade în care s-a implicat justiţia românească. Un episod în urma căruia oamenii legii s-au umplut de ridicol, iar ţara noastră a fost acuzată de forurile internaţionale pentru încălcarea libertăţilor spirituale.
Deosebit de “bogată” în întâmplări de tot soiul, istoria lui “Grig” Bivolaru începe prin 1978, când, după cum spun acoliţii săi, el se ocupa... tot de yoga. Dar abia la 23 ianuarie 1990 el a inventat, oficial, ceea ce, de atunci încoace, se numeşte pompos “Mişcarea pentru Intergerarea Spirituală în Absolut”. Adică MISA. Începuturile acestei “Mişcări” au coincis cu o perioadă ciudată, în care Bucureştiul era invadat de o armată întreagă de “şcoli” şi “maeştri spirituali”, de la “Hare Krishna” şi “Baha’i”, până la “Maytreya” – autoproclamat “Noul Budha” şi Gregorian Bivolaru, cel care mai târziu avea să devină “Gurul” absolut al “degustătorilor de urină”. Cei de la “Hare Krishna” şi-au luat rapid tălpăşiţa. “Maytreya” a bănănăit pe aici câtva timp, după care a dispărut şi el fără urmă. Singurul rămas “în activitate” este Bivolaru. Care, ani la rând, şi-a făcut de cap nestingherit de nimeni.
GURA BATE “GURU”. Încă de la început, gruparea lui Bivolaru s-a făcut remarcată prin tot soiul de năzbâtii şi bazaconii, debitate cu aplomb în faţa celor dispuşi să-i asculte. Aplomb care a atras în “Mişcare” o mulţime de simpatizanţi, al căror număr a crescut an de an. Iar pe măsură ce “Mişcarea” s-a lăbărţat prin ţară, dar şi peste hotare, membrii ei au început să se dea în spectacol cu tot soiul de năstruşnicii, de la “spiralele metafizice” până la promovarea unor “sfaturi medicale” specifice, care i-a făcut celebri în calitate de “urino-terapeuţi”. O altă năzbâtie s-a petrecut pe la sfârşitul anilor ’90, când MISA s-a lăudat că, prin rugăciuni şi meditaţii în grup, a salvat Pământul de la ciocnirea cu un asteroid.
Citește pe Antena3.ro
ÎN RĂZBOI CU TOATÅ LUMEA. Comice în felul lor, toate aceste “prestaţii” ale MISA ar fi putut să rămână ceea ce au şi fost: nişte simple bazaconii, menite să ocupe timpul unor oameni. Dar lucrurile n-au rămas în această fază. În timp, presa a vorbit adeseori despre faptul că membrii de rând ai MISA sunt supuşi unui proces de “spălare” a minţii, care-i transformă în supuşi necondiţionaţi ai lui “Guru”. Context în care s-a atras atenţia şi asupra unor situaţii în care câţiva “cursanţi” ar fi ajuns prin clinicile de psihiatrie. Ceva mai târziu, tot presa a fost cea care a descoperit că MISA ar fi stăpâna unui “imperiu imobiliar” compus din spaţii numite pompos “ashram”-uri. În plus, din cauza publicării sub egida sa a unor articole şi cărţi, unele semnate chiar de Gregorian Bivolaru, “Mişcarea” a fost acuzată de antisemitism. Dar, de fiecare dată când s-a vorbit public despre ei, liderii MISA au sărit ca arşi, mai ceva decât politicienii atacaţi de presă. Iar orice ziarist care îndrăznea să scrie ceva despre ei era dat urgent în judecată.
ANCHETE FĂCUTE “DUPĂ URECHE”. Este drept că oamenii legii au încercat de mai multe ori să stopeze fenomenul MISA. Dar de fiecare dată au făcut-o heirupist, cu proceduri aplicate lăutăreşte, “după ureche”. Şi fără respectarea strictă a prevederilor legii. Astfel, la 10 martie 1997, Poliţia a intrat în forţă, într-un sediu MISA, de unde au ridicat câţiva membri ai “Mişcării”. După două luni, pe site-ul Amnesty International au apărut critici privitoare la această acţiune. Iar asta nu era o premieră. În 1996, raportul anual al APADOR-CH critica vehement o altă intervenţie în forţă a “organului”, într-o sală de sport unde avea loc o “şedinţă” a MISA. Membre ale APADOR-CH, fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei şi actualul euro-parlamentar Renate Weber au deplâns faptul că MISA era supusă unor persecuţii de ordin religios. Faptul că Yoga nu are nici în clin, nici în mânecă cu religia nu a prea contat pentru vajnicele apărătoare ale drepturilor omului.
ATACUL “MASCAŢILOR”. MISA şi Gregorian Bivolaru au reintrat brusc în atenţia oamenilor legii în primăvara anului 2004. Dar atunci “afacerea” a luat înfăţişarea unei diversiuni al cărui scop nu a fost niciodată elucidat până la capăt. Exact în acea perioadă urma să fie încarcerat fostul deputat PDSR Gabriel Bivolaru, condamnat la cinci ani de puşcărie pentru devalizarea BRD. Brusc au apărut informaţii că el ar fi dispărut fără urmă, încercând să scape de pedeapsă. Motiv pentru care s-a şi spus că “reîncălzirea” scandalului MISA şi aducerea în prim-plan a unui alt “Bivolaru” era doar un nor de fum. Un nor lansat de guvernanţii de atunci tocmai pentru a-l scoate din atenţia publică pe “Bivolarul” lor. Dar probabil că nu o să aflăm niciodată cât adevăr s-a ascuns în spatele acelor afirmaţii. Cert este un singur lucru: oamenii legii au călcat în străchini. Sediile MISA au fost luate cu asalt de “mascaţi”, în prezenţa televiziunilor. Iar la sfârşit Poliţia a anunţat că ar fi descoperit sute de kilograme de material pornografic, precum şi substanţe halucinogene. Culmea stupidităţii a fost atinsă într-un comunicat oficial în care “organul” includea scorţişoara printre substanţele “halocinogene”. Apoi au urmat nişte episoade de tot râsul. “Guru” Bivolaru, care se lăuda că prin anii ’80 ar fi scăpat din arest prin “levitaţie” după ce-i hipnotizase pe gardieni, a fost prins la graniţă, în timp ce încerca să treacă “dincolo”, travestit în femeie cu ajutorul unei peruci brunete. A fost arestat preventiv şi apoi pus în libertate. Dacă deţinerea de scorţişoară “halucinogenă” nu s-a dovedit un argument prea solid, anchetatorii au aruncat în joc o altă acuzaţie: întreţinerea de raporturi sexuale cu o minoră. Faptul că minora mai avea doar câteva luni până la majorat nu a contat prea mult pentru oamenii legii. La fel ca şi faptul că fata respectivă a negat cu înverşunare că ar fi fost vreodată victima lui Bivolaru.
ASCUNDE-TE,CA SĂ NU TE CĂUTĂM.La scurt timp după ce a fost pus în libertate, “Guru” Bivolaru a fugit din nou. De astă dată fuga lui a demonstrat clar neputinţa autorităţilor. Autorităţi care mai curând par a fi aplicat, cu un succes penibil, principiul “Fă-te că te ascunzi, iar noi ne facem că te căutăm”. Iar tot ce au mai reuşit a fost să anunţe, ridicând din umeri, dispariţia lui Grig Bivolaru. Când? Pe unde a trecut frontiera? Cu ajutorul cui? Nu s-a mai aflat niciodată. La fel cum nu s-a mai aflat nimic nici despre dispariţia multor altor personaje intrate, de-a lungul vremii, în conflict cu legea românească. Nu se ştie cum, “Guru” a ajuns tocmai în Suedia. Aflat sub mandat de urmărire prin Interpol, a fost reţinut acolo, începând cu 4 aprilie 2005. Surpriza a intervenit abia la 20 octombrie 2005, când suedezii au respins cererea de extrădare a liderului MISA. Mai mult decât atât, Bivolaru a primit şi statutul de azilant politic.
SOLUŢII.Ce ar fi trebuit făcut? Probabil că existau două variante. Una era documentarea “beton” a infracţiunilor comise, şi nu improvizaţii de soiul “Scorţişoara, un drog periculos”. Eficientă ar fi fost poate “varianta Al Capone”. MISA se lăuda că are cam 34.000 de adepţi. Adepţi despre care se spune că achitau o “cotizaţie” lunară de 300.000 de lei. Deci în jur de 120 de miliarde pe an. Întrebarea corectă era: “Domnilor de la MISA, aţi achitat impozitele cuvenite? Dacă nu, vă acuzăm de evaziune fiscală. La fel ca şi pentru impozitul pe banii de pe cărţile pe care le vindeţi”. Anchetat contabiliceşte, Bivolaru şi “locotenenţii” n-ar mai fi avut motiv să se victimizeze şi ar fi ajuns acolo unde ar trebui să ajungă toţi evazioniştii. Iar dacă vinovăţia lor nu putea fi dovedită cu argumente legale, trebuiau lăsaţi dracului în pace, să-şi bea urina până se preschimbau în scrumbii sărate. Iar România n-ar mai fi fost acuzată de autorităţile internaţionale pentru persecuţia religioasă a “yoghinilor bivolari”.
MISA, integrată în politică
Continuat în absenţa principalului acuzat, “liderului spiritual” Gregorian Bivolaru, “procesul MISA” continuă “şchiopătând” prin instanţe, întins ca o peltea fără cap şi fără coadă, de la un termen la altul. De altfel, întreaga “afacere” este “condimentată” cu episoade scoase parcă dintr-o comedie de prost gust. “Mascaţii” intraţi în forţă prin săli de sport şi “ashramuri” ca să-i alunge de acolo pe yoghinii lui Grig au fost la fel de penibili ca şi colegii lor care, nitam-nisam, au transformat scorţişoara într-un drog periculos. Tot datorită “yoghinilor bivolari” justiţia a fost târâtă într-un scandal penibil, cu iz de mahala. Este vorba de “prestaţia” Simonei Lungu, fost judecător la Secţia Comercială a Tribunalului Bucureşti. Membră a MISA, ea a “jucat” în “Secretele Seducţiei”, film pentru adulţi, distribuit în Danemarca. Culmea ridicolului a fost atinsă abia de curând, când MISA a început să fie “curtată” de politicieni. Scandalul “Yoghinilor” a izbuncit în timpul guvernării PSD. Asta nu l-a împiedicat însă pe Marian Vanghelie, liderul filialei Bucureşti a partidului, să testeze atragerea MISA în politichie.
Cu vorbe meşteşugite, primarul “Care este” le-a spus de curând membrilor MISA: “Vă asigurăm de întreaga noastră consideraţiune şi aşteptăm cu nerăbdare să statuăm un contract direct şi coerent cu factorii de decizie ai Înţelepciunii Domniilor Voastre. Cu devoţiune şi respect mutual, Vă salutăm” Curat mutual, “Coane Mareane”!
vasile.surcel@jurnalul.ro
