Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avea 19 ani. Iubea. Scria poezii de dragoste si se lua la cearta, in gluma, cu vulturii. Tot in poezie. Era un spirit luminos, ii placeau inaltimile si se bucura de caderea fragila a unui fulg de zapada. Era un frumos si sensibil tanar. Ii statea bine in uniforma. Era mandru ca putea zbura. Avusese puterea sa priveasca Soarele in ochi. "Cine ar fi crezut/ ca pot fi invidiat de vulturi,/ caci am batut la portile inaltimilor/ atat de bine pazite/ de domniile lor./ De pescarusi chiar,/ prin gingasia zborului/ E frumos sa te simti stapan/ si pentru cateva clipe al cerului/ Urc./ Totul este numai aer,/ Iar eu ma hranesc cu cer/ Inchid ochii si vad Soarele/ Deschid ochii si vad Soarele/ Pamant!/ Da, parca am auzit de el." (Sibiu, Tabara de zbor cu motor si parasutism, iulie 1987)
Catalin Grigore Haidau s-a nascut la 25 iulie 1970, in Gorj. Avea sa devina Erou la Brasov, in noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989. Ultimele lui cuvinte au fost: "Acoperiti-ma cu foc, intru in lupta!"
Elev caporal Catalin Grigore Haidau a murit fiind impuscat "in tampla dreapta si in picioare (piciorul drept era rupt din genunchi)."
Informatiile din acest articol ne-au parvenit intr-un fel aproape dureros. Am primit la redactie un plic cu o carte. Pe prima pagina un mesaj: "Decembrie, 2011/Pentru Jurnalul National, pagina 22 de ani de la Revolutie, 22 de eroi, 22 Decembrie 1989. Va trimitem cartea «Balada pentru Catalin» editata in memoria fiului nostru, Erou al Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Anul 2012 sa va aduca sanatate si bucurii. Familia prof. Elena-Doina si Grigore Haidau Targu-Jiu." Un volum cu coperti aurii, ca Soarele, cu poeziile scrise de Catalin, cu poeziile scrise de cei ce l-au cunoscut si l-au iubit. Cu marturii despre ultimele zile de viata ale frumosului si viteazului zburator.
Balada pentru Catalin... O carte in care au fost stranse, ca intr-un sipet, lacrimile si durerea familiei, si nemurirea lui Catalin.
"In decembrie 1989 era elev al Scolii Militare de Ofiteri Activi de Artilerie Antiaeriana si Rachete Brasov. Spiritul de pandur, gandul curat de autentic patriot care doreste binele Patriei si Poporului sau, l-au facut sa accepte din primele ore Revolutia si s-o apere chiar cu pretul vietii sale tinere. (Comandor r. ing aviatie Ioan Popescu (Chebacea)"
Din marturiile celor care au fost colegi cu Catalin aflam desfasurarea evenimentelor din acele zile. Pe 21 decembrie erau la scola; se da alarma ca si sunt informati ca teroristii ajunsesera si la Brasov, scrie elev caporal Dragos Tudor. Au primit munitie de razboi, au urcat in camioane si au mers prin tot orasul. S-au oprit in centru, unde s-au intalnit cu colegii de la radiolocatie… "Nu aveam de ce sa ne facem griji, deoarece totul era calm. Abia in jurul orelor 16:00, cand marea majoritate a muncitorilor se intorceau de la lucru, au inceput problemele. (...)
Era ceva nou... o ura nemaivazuta pentru mine. S-au aruncat pietre si cuvinte usturatoare asupra noastra. Multimea devenea amenintatoare, teama era de ambele parti. Armata nu avea ordin sa traga in populatie. Se strigau sloganuri anticomuniste si impotriva armatei. Apoi au primit ordin sa traga focuri de avertisment. Populatia civila s-a speriat... a fugit... a revenit. Au inceput jeturile de apa. Apa i-a determinat pe brasoveni sa plece. Pentru moment. A doua zi, pe 22, s-au adunat din nou in piata. Tensiunea crestea. Apoi a venit eliberarea. Ceausescu fugise. Bucurie nestavilita ne-a cuprins pe toti, civili si militari. Ne-am imbratisat frateste, copii, femei, barbati, chiar daca cu o seara inainte fusesem dusmani. Bucuria nu a tinut mult. Spre seara s-a dat din nou alarma: teroristii. In jurul orei 1:00 (22 decembrie) s-a dat din nou alarma.
Am primit munitia de razboi, ne-am imbarcat in camioane si am plecat unii la Tipografie, altii la Cristian, noi la Consiliu. Totul era linistit. (...) O femeie in varsta a venit si ne-a servit cafea calda. N-am apucat s-o bem caci de undeva au izbucnit cateva focuri de arma. Atunci ne-a cuprins panica. Era noapte si nu stiam de unde se tragea. Ne-am culcat grabnic pe asfaltul umed, incercand sa ne adapostim dupa camioane. Atunci a inceput macelul. Noi trageam catre parcul din fata noastra. Trotuarele erau neincapatoare si deci nici pozitiile de tragere nu erau prea grozave. Drept riposta, din parc s-a abatut asupra noastra o ploaie de gloante. Se auzeau de pretutindeni zgomote si gemete. Fusesera raniti si cativa dintre noi. Brasovenii care fusesera in parc sa demonstreze au fost prinsi intre focuri. Totul era haos." Luptele au continuat si dupa cum spun cei care au participat la evenimente nu prea stiau cu cine se lupta. In seara zilei de 23 decembrie, elevii Plutonului 122 s-au intors la scoala si au intrat la program de odihna.
Elev caporal Cristian Daia avea sa isi aminteasca: "In jurul orei 16, am plecat cu un camion in cazarma. Eram atat de obositi incat nici nu ne-am dus la masa. Am mers in garsoniera eu, Catalin Haidau si Ioan Tita. Eu si Catalin am scris cate o scrisoare acasa, iar Tita s-a culcat. Am terminat si eu de scris scrisoarea si am vrut sa plec sa ma culc, dar Catalin m-a oprit si mi-a aratat o singura fraza din scrisoarea lui in care spunea parintilor ca spera sa apuce sa-i mai vada o data pentru a le povesti mai multe lucruri. Avea ochii inecati in lacrimi. Apoi eu m-am culcat. (...) El ne-a trezit si ne-a spus sa ne imbracam ca este alarma. Se tragea in scoala. Catalin a spus ca nu putem ramane in garsoniera, trebuie sa iesim afara. Apoi a spus sa-l acoperim cu foc ca el sa iasa in lupta. Ne-am ridicat si ne uitam pe geam cu spatele la usa. Am auzit usa trantita de perete si m-am intors sa ies si eu. Am iesit si l-am gasit pe Catalin cazut. L-am strigat dar nu a raspuns. Apoi am auzit ceva...!! Si m-am uitat... era intuneric! In dreapta lui incepuse sa se intinda o pata rosie."
Catalin a scris ultima scrisoare catre cei dragi cu putin timp inainte sa plece spre moarte. Le spunea tuturor sa nu-si faca griji pentru el, el osteanul Romaniei libere, caci vroia sa traiasca, sa le poata povesti tot ce s-a intamplat acolo, la Brasov, cand oamenii din oras au iesit pe strazi, erau ca talazurile, erau o forta care-i ura si vroia sa-i striveasca, dar... pana la urma au fraternizat. Armata si cetatenii Brasovului. Au zambit si s-au bucurat impreuna. Apoi zambetul fericirii a fost furat de ranjetul mortii.
Ultima scrisoare
"Dragi parinti, draga Daria, dragi bunici, dragii mei,/ va rog foarte mult sa nu intrati in panica. Stiu ca in Tg. Jiu e PACE. Uite ca de-abia acum imi dau seama ceea ce inseamna cuvantul acesta. Ma bucur enorm de mult ca totul e bine. Ma intereseaza ce face Toni. E bine, a fost acolo? Aici, in Brasov, ARMATA E CU POPORUL, DAR IMPOTRIVA SECURITATII. Niste asasini mercenari cretini, efectiv nu mai am cuvinte sa calific aceste animale care trag fara mila in noi, in popor si care vazandu-se la stransoare pentru ca armata e net superioara ca numar, au apelat la grupuri de cercetare-diversiune din Iran sau Israel.
Citește pe Antena3.ro
Personal, m-am indignat tare mult cand s-a cerut sprijinul URSS. In primul rand pentru ca eu nu accept ca Romania sa fie campul de razboi al altor tari si in al doilea rand consider ca armata poate rezolva totul atata timp cat e bine condusa. Va rog mult, mama si tata, ceea ce va spun nu cititi si la bunici, mai ales lui mamaia, caci stiu prea bine ca nu sta prea stralucit cu sanatatea. E bine, nu e bine sa o spun, dar imi aleg prima varianta pentru ca vreau sa se stie ce este aici la Brasov. Aici e pur si simplu RAZBOI. NU am dorimit de trei nopti, cum las un minut capul jos, cum adorm. Cartusele imi tiuie pe la urechi. Acum noi, elevii scolii si vanatorii de munte, aparam vechiul consiliu judetean (acel martir consiliu) impotriva teroristilor. Nu sunt multi, dar sunt bine dotati si vor varsare de sange. Am avut acum ocazia sa vad niste oameni pentru care imi scot caciula: vanatorii de munte.
Acesti oameni simpli, de la sate, in majoritate, au dat dovada de un curaj si o stapanire de sine de nedescris. O noapte intreaga au stat in afara cladirii si s-au luptat cu dementii ascultand deasupra glasul mortii. Am plecat din scoala cu deviza sa-i razbunam pe colegii nostri de la Sibiu. Nu stiu inca in ce masura am facut-o, dar pana astazi, adica dupa o zi si o noapte de iad, nu avem nici o pierdere. Toti elevii sunt sanatosi. Populatia ne ajuta si ea. Ne dau de mancare, bem sucuri, au ridicat arme in schimbul buletinelor si lupta si ei alaturi de noi. Extraordinara colaborare si ajutor reciproc. Sper sa am posibilitatea sa vi le povestesc. Deja acum cand aud un zgomot cat de cat mai tare, cum tresar. DAR NU MA PLANG! Sunt barbat, sunt ostean al Romaniei libere. Dar inca o data va rog sa nu va faceti griji ca voi avea grija de mine si NU VREAU CA ACEASTA SCRISOARE SA FIE SI ULTIMA. Va imbratisez cu mult, mult dor si dragoste, Elev caporal Catalin Haidau."
Apoi a plecat sa apere Romania libera. Si a devenit Erou. Numele lui e scris pe soclul Crucii Eroilor din Brasov.
