Cred că 1 Decembrie este cea mai potrivită zi să fie Ziua Naţională a României pentru că atunci s-a realizat cel mai vechi şi mai puternic vis al românilor, şi anume acela de a trăi împreună, între frontierele aceleiaşi ţări. Această mare izbândă a românilor în istorie are în spate un sacrificiu enorm, şi anume în primul război mondial au murit aproape un milion de români. Deci alegerea a fost bună şi cine nu se simte mândru de această dată, cum am văzut că spune unul dintre colaboratorii dumneavoastră, o face pe cont propriu. Are probabil motivele lui. Altul spune că nu are nici un haz să fie român în ziua de 1 Decembrie. Probabil că nu are în genere nici un haz în această existenţă.
Poate că sunt şi alte momente importante din istoria României, dar cum am spus înainte, cel mai important eveniment petrecut românilor în ultimele secole a fost realizarea Marii Uniri, când toate provinciile româneşti au hotărât să trăiască împreună. Deci nu văd de ce să stabilim alte sărbători. Şi ieri de pildă am aflat de la televizor că Parlamentul României a votat o lege pe care eu am iniţiat-o şi sunt foarte bucuros. Şi anume data de 15 ianuarie va fi de acum înainte Ziua Culturii Naţionale. Secţia noastră din Academie a propus acest proiect şi iată după aproape doi ani Parlamentul a votat. Toate naţiunile culturale au o zi a culturii lor. De aici înainte vom avea şi o zi naţională care trebuie respectată, în care să ne simţim bine ca români şi să nu ne mai calomniem tot timpul şi să nu mai încercăm tot timpul să schimbăm Ziua Naţională.
Să ne uităm ce fac alte naţiuni de Ziua Naţională. Poate că trebuie să luăm modelul francez. Aţi văzut ce zi fastuoasă este... nimeni nu mai cârteşte. La noi tot timpul se cârteşte, când este vorba de Eminescu toată lumea se supără, când este vorba de Ziua Naţională toată lumea suferă de frig, altul spune că s-a plictisit că nu-i spune nimic imnul naţional. Imnul ăla naţional, “Deşteaptă-te, române!”, totuşi a creat România modernă, românii, transilvănenii, au gândit România modernă şi România unitară cu acest imn. Eu mă simt bine când îl aud. Nu mă simt bine când facem retorică în jurul Zilei Naţionale. Pe scurt, aş răspunde că această zi trebuie sărbătorită cu fast, cu bucurie, fără multe discursuri politice, fără retorica asta barocă, atât de frecventă. Nu mă deranjează o defilare a Armatei române. Încă o dată. Sunt însemnele unei naţiuni şi ele trebuie puse în valoare şi respectate. Numai prostul gust trebuie interzis. Iar prin prost gust înţeleg demagogia şi zeflemeaua. Astea sunt cele două forme ale prostului gust.