Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din cand in cand, presa straina prezinta aspecte despre Romania care nu au legatura cu lupta politica pentru putere, cu crimele, violurile sau atrocitatile comise de conationalii nostri in strainatate sau cu scandalurile iscate de prostituatele, cersetorii sau rromii care isi duc veacul prin tarile occidentale. Cotidianul german Die Zeit isi indreapta atentia catre drama cutremuratoare a copiilor lasati acasa de parintii lor care au ales sa munceasca in tarile UE pentru o viata mai buna. Conform UNICEF, in Romania exista anual 350.000 de copii din aceasta categorie, botezati "euro-orfani'. O poveste simptomatica pentru drama lor este cea a Claudiei Dobos.
Parasita de parinti la doar doi ani!
Originar din Caransebes, tatal Claudiei a plecat la Viena inca din 1991. Ca sa fie bucatar. Ea avea doar doi ani, iar dupa doar sase luni, mama ei a ales aceeasi destinatie si a lasat-o in grija bunicilor. La varsta de sapte ani, Claudia a ajuns in grija matusii, dar s-a intors in casa parinteasca. Doi ani mai tarziu, matusa a parasit-o, mutandu-se intr-un oras invecinat ca sa isi intemeieze o familie proprie. Fetita de 9 ani este preluata de o alta matusa si se muta la unchiul ei. "Am trait intr-o frica permanenta din cauza metodelor sale de a-mi oferi educatie militareasca si a agresiunilor fizice permanente. Daca nu luam note bune la scoala, ma inchideau in camera. Am ajuns o eleva eminenta, insa eram tot timpul trista', spune Claudia acum. La varsta de 14 ani, dupa aproape 12 ani, parintii Claudiei decid sa o duca la Viena.
"Povestea Claudiei nu este un caz singular. De la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, peste trei milioane de romani lucreaza in strainatate. De obicei, ei continua sa finanteze astfel familiile lasate in urma. In strainatate, ei lucreaza la negru pana cand li se ofera un contract. Au grija de persoane varstnice, fac curatenie, lucreaza in fabrici sau pe camp, acestea sunt in general domeniile in care isi gasesc ceva de lucru. Copiii lor raman in grija bunicilor, a cunoscutilor, a vecinilor sau a prietenilor, insa de multe ori ajung chiar in casele de copii. Legea din Romania prevede ca parintii trebuie sa declare un tutore si atat. UNICEF ii numeste pe acesti copii "euro-orfani' si estimeaza numarul lor neoficial la aproape 350.000 anual. De cele mai multe ori, copiii raman cu traume si sechele si ajung niste inadaptati ai societatii', noteaza jurnalistii de la Die Zeit.
Contactul cu realitatea occidentala
Primele impresii ale Claudiei la Viena nu au fost tocmai placute. "Cand am ajuns la Viena stiam o singura propozitie in limba germana: 'Buna, ma numesc Claudia'. Mi s-a parut o limba urata si dificila. Parintii m-au trimis la scoala, iar cand profesoara mi-a zis ca nu voi invata niciodata limba germana, m-am inscris la un curs de limba pentru imigranti. Mergeam de trei ori pe saptamana si m-am ambitionat sa citesc carti', rememoreaza Claudia primul contact cu viata din Viena. Decizia de a pleca la Viena nu a apartinut insa parintilor. "La varsta de 14 ani am realizat ca nu am nici un viitor in Romania. I-am implorat pe parintii mei sa ma duca langa ei. Si au acceptat intr-un final', spune ea.
Familie destramata
Citește pe Antena3.ro
Ce a urmat nu a fost tocmai peisajul idilic pe care si-l imagina. "Tata lucra de dimineata pana seara, iar noaptea lipsea de acasa. O insela pe mama. Cand se vedeau se purta foarte urat cu ea, o si batea. N-am mai suportat si l-am intrebat daca asa isi imagineaza viata in continuare. Nu a mai fost alta solutie decat sa il parasim. Divortul s-a oficializat in 2005'. Viata in Viena se dovedea mult mai dificila decat sperase ea. "Traiam in doua lumi diferite. Aproximativ de 10 ori pe an veneam in Romania, fiindca imi era dor de prietenii mei. Dupa vreo sase ani nu mai exista nici un motiv sa ma mai intorc in Romania. Prietenii mei plecasera in Vest. Cea mai buna prietena s-a mutat in Germania, iar prietenul meu se afla in Viena'.
"Ce sa caut in Romania?'
Ajunsa la varsta de 24 de ani, Claudia este studenta in semestrul patru la facultatea de Farmacie si lucreaza in doua locuri pentru a se putea intretine. Ambitiile ei? "Sa am propria mea farmacie, sa ma casatoresc, sa am copii si sa raman in Viena. Nu sunt austriaca, dar nu mai vreau sa traiesc in Romania, asa cum planuieste mama mea. Ce sa caut in Romania? Prietenii mei sunt imprastiati prin Europa. Cei care au ramas totusi in Romania nu au locuri de munca si nici sanse sa studieze. O prietena cu studii superioare si-a gasit un loc de munca la o multinationala. Initial a avut un salariu de 250 de euro pe luna, apoi nu a mai avut salariu deloc. Acum lucreaza ca vanzatoare in piata si primeste 200 de euro lunar, in timp ce in vest pentru un loc de munca similar se castiga aproape 1.400 de euro. O mica avere pentru cineva din Romania, asta in conditiile in care costurile cu intretinerea nu difera foarte mult. Oamenii supravietuiesc in Romania prin cultivarea legumelor si prin schimbul acestora. Familii numeroase impart aceeasi locuinta, iar copii ajunsi la varsta maturitatii se afla in incapacitatea de a se muta la casele lor', descrie Claudia cum se vede Romania de la Viena.
"Nu am amintiri din copilarie cu parintii mei'
Revenind la drama copilariei, Claudia Dobos o descrie ca pe o perioada trista. "Toti copiii aveau un tata si o mama. Eu aveam matusi si bunici. Nu am absolut nici o amintire din copilarie cu parintii mei. Nu i-am vazut cu anii. Un motiv a fost si faptul ca mama mea a fost prinsa muncind ilegal si a ramas ascunsa in Austria. N-a mai venit acasa de teama de a nu mai putea pleca inapoi. La varsta de 19 ani, desi locuiam de cinci ani la Viena, devenisem depresiva. Nu reuseam sa ma acomodez cu toate schimbarile. Am luat antidepresive. Apoi am reusit sa ma las de ele. Am in continuare probleme cu stresul si mi-e greu sa am incredere in cineva. M-am apropiat mai usor de animale', spune Claudia. Intrebata ce ar face daca ar castiga un milion de euro, ea a raspuns: 'Mi-as cumpara o casa, ca sa avem casa noastra, sa nu mai fim nevoiti sa stam cu chirie, apoi o masina, si o parte din bani i-as dona unui centru de animale. In Romania adunam pisicile de pe strada si le duceam acasa. Mi-as dori sa am multe animale si timpul necesar sa ma ocup de ele'.
