Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Podul care leagă localitățile Calafat și Vidin din România și Bulgaria este, în sine, un proiect transfrontalier construit din fonduri europene. Cele două țări au creat o societate comercială pentru a putea gestiona fondurile primite de la UE, iar de la înființarea respectivei companii există și un consiliu de supraveghere al proiectului. Acest consiliu este condus de două persoane desemnate de statul român și două din partea statului vecin, iar rolul lor este acela de a monitoriza activitatea, din perioada de proiectare, până la finalul celei de sustenabilitate, deoarece proiectul trebuie să-și dovedească și eficiența, prin banii încasați din transporturi, astfel încât să se amortizeze investiția inițială într-o perioadă prevăzută în contractul proiectului, apoi să genereze profit pentru ambele țări. Explicațiile pe care le-a oferit președinta acestui consiliu de supraveghere pentru Jurnalul sunt primele date din partea Ministerului Transporturilor, după ce au apărut mai multe articole în presa din România privind sinecurile create pentru persoanele de la „conducerea podului”.
Mariana Ioniță, secretarul general al Ministerului Transporturilor, care simultan este și președinta consiliului de supraveghere al podului de la Calafat, a explicat, pentru Jurnalul de ce podul nu este „păzit”, ci administrat, în cadrul unui proiect european transfrontalier care a creat postul pe care îl ocupă și alte posturi de conducere pentru activitatea de monitorizare permanentă a activității în cadrul acestui proiect.
Podul Calafat-Vidin este parte a coridorului paneuropean de transport care leagă punctele terminale Dresda (Germania) de Istanbul (Turcia) și orașul Salonic din Grecia. În Bulgaria, podul este mai cunoscut sub numele Podul 2 peste Dunăre care conectează România și Bulgaria și ar fi trebuit, conform planificării inițiale, să intre în funcțiune în anul 2010.
Costul total al lucrării a fost stabilit la 236 milioane de euro, cu finanțare de la Uniunea Europeană, prin programul ISPA, grant Fondul de Coeziune: 70.000.000 euro; Banca Europeană de Investiții: 70.000.000 euro; Republica Federală Germania, prin Kreditanstalt fuer Wiederaufbau (KfW): 20.045.167 euro; Guvernul Franței, prin Agence Française de Développement (AFD): 5.000.000 euro.
Bugetul alocat de Bulgaria a fost de 60.761.285 euro, aproape dublu față de cel al României - de numai 33.827.745 euro, de la Guvernul României, finanțarea accesului de pe malul românesc fiind asigurată din fonduri europene, prin programul ISPA.
Mai multe state implicate
Scopul principal al construcției podului Calafat-Vidin a fost acela de a facilita transportul combinat auto și feroviar pe aripa sudică a Coridorului IV Pan-European de Transport, care se întinde de la Dresda, în Germania, până la Istanbul, în Turcia, precum și interconectarea mai rapidă a axelor de transport din sud-estul Europei la marile coridoare de transport europene. Există și un important rol regional al podului, acela de a conecta sud-vestul României și nord-vestul Bulgariei, state membre ale Uniunii Europene, printr-o legătură modernă și rapidă.
Proiectul de construire a unui pod în zona Calafat-Vidin este mult mai vechi, din anul 1925, iar ideea s-a pus în practică abia după anul 2000, dar până la finalizare au fost multe etape intermediare care au întins proiectul pe aproape două decenii. Deschiderea a fost amânată succesiv până la sfârșitul lui 2012, din cauza mai multor evenimente neprevăzute care au întârziat construcția, iar noul termen de deschidere asumat de autorități a fost 14 iunie 2013.
Două decenii de proiectare
România și Bulgaria au semnat acordul pentru construirea podului Calafat-Vidin în anul 2000. În 2001, folosind finanțarea asigurată de banca germană Kreditanstalt fuer Wiederaufbau (KfW) (Institutul de Credit pentru Reconstrucție), în zona selectată pentru construcția podului (kilometrul fluvial 796+000) au fost elaborate studii preliminare geotehnice și hidrotehnice de către compania Ruhr Ingenieurgesellschaft (RRI) - Societatea Inginerească Ruhr din Germania, în asociere cu compania bulgară GUS și cea română IPTANA București.
Mai multe surse de finanțare
Între 2001-2003, folosind aceeași finanțare KfW, consorțiul alcătuit din Erm Lahmeyer din Germania, Irin și Geomarin din Bulgaria, și Agraro Consult din România, a elaborat „Studiul de Evaluare a Impactului Asupra Mediului pentru Podul peste Dunăre Vidin, Bulgaria - Calafat, România”. Studiul a fost a fost aprobat în ședințe publice ale autorităților de Mediu la Vidin și Calafat, spre sfârșitul lui 2004.
În septembrie 2002, într-un raport al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est publicat la Bruxelles, podul Vidin-Calafat este menționat printre obiectivele sprijinite în Bulgaria de această instituție, menționându-se anul 2003 ca dată de începere a construcției.
La începutul anului 2003, folosind grantul ISPA, Ministerul Transporturilor din Bulgaria a organizat o licitație în urma căreia a contractat un Consultant Internațional care a primit sarcina să întocmească un Studiu de Fezabilitate al podului în trei variante, care au fost incluse în documentația pentru licitația organizată în scopul desemnării unui Constructor.
Tot atunci s-a stabilit ca pe întreaga durată a construcției Consultantul Internațional, prin intermediul unui Consultant Rezident, să asiste Unitatea de Implementare și Management al Proiectului.
Tot în anul 2003 a fost aleasă varianta finală a podului, în varianta cu 1.440 de metri, cu patru benzi de circulație rutieră, un fir de cale ferată, trotuare, o pistă pentru bicicliști și un depou feroviar de frontieră comun.
Pe 1 decembrie 2005, guvernul bulgar a aprobat proiectul, după negocierea termenilor lui cu România, iar pe 25 mai 2006, Uniunea Europeană a aprobat documentele pentru licitație și pe 13 mai 2007, în cadrul unei inaugurări festive, premierul bulgar Serghei Stanișev a îndepărtat în mod simbolic prima lopată de pământ de pe viitorul șantier al podului Vidin-Calafat.
Din partea României, proiectul de construire a infrastructurii rutiere și feroviare de acces la pod a fost acceptat pentru finanțare din fonduri ISPA de preaderare în 2005, sub numărul de înregistrare 2004RO16PPT009.
Mariana Ioniță: „Nu ocup o sinecură”
Acuzată de ocuparea funcției de conducere a proiectului de la Calafat, Mariana Ioniță a răspuns întrebărilor adresate de Jurnalul: „Mă recomandă experiența, rezultatele obținute de-a lungul anilor pentru sarcinile ce mi-au fost încredințate. Am o experiență de peste 33 de ani în administrația publică, în funcția de conducere fiind numită prin concurs, după 9 ani de parcurgere a tuturor treptelor funcției publice de la debutant până la consilier superior. Sunt o persoană determinată, îmi îndeplinesc îndatoririle de serviciu cu multă asumare și aș spune cu multă pasiune. Consider că am o experiență solidă în domeniul politicilor publice din domeniul transporturilor și dezvoltării locale”, a explicat președinta consiliului de supraveghere a podului de la Calafat.
În legătură cu CV-ul care nu a fost publicat în transparență, până acum, Mariana Ioniță a motivat absența documentului prin faptul că „a fost o disfuncționalitate între mine și colegii mei cu privire la retransmiterea CV-ului meu actualizat”.
Citește pe Antena3.ro
