Există o singură Coco Chanel…

NEMURITOAREA  ●  A schimbat pentru totdeauna lumea modei
Părul scurt, tenul bronzat, rochiţele fără mîneci, bijuteriile false, puloverele inspirate din tricourile marinarilor, taioarele, haine practice, mica rochie neagră, jachetele, jerseul din lînă, parfumurile "tres parisiennes" şi multe altele. Vă sună cunoscut şi actual?

NEMURITOAREA  ●  A schimbat pentru totdeauna lumea modei
Părul scurt, tenul bronzat, rochiţele fără mîneci, bijuteriile false, puloverele inspirate din tricourile marinarilor, taioarele, haine practice, mica rochie neagră, jachetele, jerseul din lînă, parfumurile "tres parisiennes" şi multe altele. Vă sună cunoscut şi actual?

Dacă toate acestea există, Ei i-o datorăm. La 125 de ani de la naşterea sa (se împlinesc la 19 august) stilul ei capătă o nouă valenţă prin revenire, dovedind că eleganţa nepretenţioasă nu se demodează niciodată. Femeile de pretutindeni n-ar trebui să uite că îi datorează atît de mult, căci a creat pentru ele rochii care le dau posibilitatea să se mişte cu uşurinţă acum, cînd viaţa e atît de trepidantă. Şi, apoi, Coco Chanel (căci despre Ea este vorba) a înlăturat cu o tăietură de foarfecă un gest vechi de mai multe secole, pe care atîţia bărbaţi, în clipa cînd o femeie urca o scară, îl pîndeau cu nesaţ: acela cînd femeile îşi ridicau uşor fusta.

VARIANTE. Printre clienţii săi s-au numărat Prinţesa Grace de Monaco, Marlene Dietrich, Ingrid Bergman, familiile Rothschild şi Rockefeller. Povestea vieţii sale este pe alocuri învăluită de mister şi, ca orice poveste misterioasă, prezintă variante. Franţuzoaica a avut o copilărie prezentată în mai multe versiuni chiar de ea însăşi! Să luăm în consideraţie varianta oarecum generalizată. Gabrielle Bonheur Chanel s-a născut în 1883 în oraşul Saumur din Franţa, într-o familie modestă. Mama sa moare cînd Gabrielle avea doar cîţiva ani, iar tatăl ei o "lasă" la orfelinatul Mănăstirii Catolice din Aubazine (unde va lua primele lecţii de croitorie). Acolo a stat din 1895 pînă în 1902, an în care se angajează ca vînzătoare în oraşul Moulins, într-un  magazin cu articole pentru nou-născuţi. "Legenda" spune că la orfelinat a primit porecla "Coco" după ce a interpretat în faţa colegilor un cîntecel despre un cîine pierdut pe nume… Coco. Dar… mai există o variantă: la un moment şi-a încercat norocul cîntînd la cabaret şi aşa şi-a ales prenumele "Coco", după titlul singurului cîntec pe care îl ştia – Ko Ko Rik Ko!

DIN DRAGOSTE… Era obişnuită din adolescenţă să-şi confecţioneze propriile haine şi pălării. În 1906 cunoaşte un ofiţer bogat, dotat cu crescătorie de cai, Etienne Balsan, care o ajută să pătrundă în lumea aristocraţiei. În acelaşi an creează prima pălărie şi îşi începe ucenicia în atelierul Casei Balsans din Paris. În 1909 făcea deja ravagii, iar după un an s-a hotărît să se extindă. Dorea să închirieze un butic, dar pentru aceasta avea nevoie de fonduri importante, pe care Etienne a refuzat să i le mai dea. S-au despărţit şi… s-a oferit să o ajute noul ei iubit, Arthur Capel. Îndrăgostit pînă peste cap de frumoasa Coco, dar şi vizionar în privinţa ei, Capel i-a deschis un cont de credit. Aşa a apărut, în 1910, celebrul butic situat pe Strada Cambon nr. 21. La intrare avea doar o plăcuţă pe care scria simplu: "Chanel Modes". Magazinul există şi azi pe aceeaşi stradă, nu departe de Ritz, ultima adresă a lui Coco.

AFACEREA ÎI MERGEA CA PE ROATE. A început să expună în vitrină şi cîteva toalete, pe care întîi le făcuse pentru ea. Se inspira întotdeauna din şifonierul bărbaţilor, introducînd  pantalonul în garderoba feminină şi sacourile din jerseu. A înlocuit corsetul şi balenele, care se purtau în acea perioadă, cu haine luxoase. "Iubesc luxul. Dar luxul nu înseamnă bogăţie şi ornamente, ci absenţa vulgarităţii. Vulgaritatea este cel mai urît cuvînt dintr-o limbă, iar eu cu asta mă lupt", spunea ea. Coco îşi petrecea zilele muncind, iar nopţile cu Arthur Capel… Însă, spre surprinderea ei, acesta din urmă s-a dovedit a fi cea mai mare provocare din viaţa ei. Capel era bărbat bine, mare jucător de polo şi afacerist, dar şi un cunoscut playboy. "El a fost cea mai mare şansă din viaţa mea: cunoscusem un om care nu mă dezamăgea. El a ştiut să dezvolte în mine ceva diferit, unic", declara ea mai tîrziu.

INDEPENDENŢA. Capel a îndemnat-o să-şi completeze educaţia rigidă pe care o primise la mănăstire, cultivîndu-i gustul pentru artă şi lectură. A fost alături de ea cînd şi-a deschis buticurile Chanel la Deauville, la Biarritz. Însă nu putea fi lîngă ea la nesfîrşit. Cînd a realizat că Arthur nu se poate căsători cu o femeie întreţinută, Coco i-a înapoiat acestuia toţi banii cu care o împrumutase. Abia atunci şi-a dobîndit independenţa. Pînă în anii ’20, casa ei de modă s-a dezvoltat considerabil, impunînd noi direcţii: stil relaxat, fuste scurte şi ţinute casual, nu în ultimul rînd preţuri accesibile. Firma avea deja aproape 300 de angajaţi, un adevărat record pentru acea perioadă. Creatoarea nu ezita să meargă în atelier şi să supravegheze personal modelele. Se întîmpla ca în timpul pregătirilor pentru prezentările de modă să taie cu foarfeca hainele care nu erau suficient de bine cusute! În anii ’20, Coco lansa parfumul Chanel No 5. Se pare că Ernest Beaux, care lucrase ca parfumier pentru ţarii Rusiei, i-a oferit lui Coco două serii de variante, numerotate de la 1 la 5 şi de la 20 la 24, iar creatoarea a ales numărul 5. Cînd Ernest a întrebat-o ce nume va purta parfumul, aceasta i-a răspuns că va fi 5, pentru că îl va lansa la 5 mai, în speranţa că această coincidenţă îi va purta noroc. În 1925 apărea celebra jachetă, urmată în 1926 de eleganta rochie  numită "Mica negresă". La începutul anilor ’30 era pe val, fiind plătită cu un milion de dolari de Samuel Goldwin pentru costumele pe care le realiza pentru mai multe dintre filmele produse de acesta.

În timpul primului război mondial a fost pentru scurt timp soră medicală. În cel de-al doilea, Coco a încercat să îşi salveze afacerea începînd o relaţie cu un ofiţer nazist, ceea ce i-a adus acuzaţii de colaboraţionism şi un exil autoimpus în Elveţia. În 1954 a revenit în forţă în lumea haute couture.

ÎNTOARCEREA. Au iubit-o Igor Stravinski, Serge de Diaghilev, poetul francez Pierre Reverdy. A legat prietenii cu Picasso, Salvador Dali, cu scriitorul Jean Cocteau. Una dintre cele mai importante relaţii a fost cea cu Ducele de Westminster, care a cerut-o în căsătorie, dar a fost refuzat cu o replică rămasă celebră: "Au existat mai multe Ducese de Westminster, dar în lume există o singură Coco Chanel!". Coco nu s-a plictisit niciodată: "Nu există timp pentru monotonie. E timp pentru muncă. Şi timp pentru iubire".

NU S-A CĂSĂTORIT NICIODATĂ. În ultimii ani ai vieţii se simţea singură. Muncea încontinuu, nu se oprea nici măcar să mănînce. Seara îşi invita prietenii la cină, în apartamentul său de la Ritz, unde "tronau" pe masă, pe picioarele scaunelor, în lemn sau în marmură două motive foarte dragi creatoarei: grîul şi leul (era în zodia Leului şi credea foarte mult în astrologie). De frică să nu rămînă singură, îşi reţinea prietenii pînă tîrziu, ţinîndu-i de vorbă chiar  pînă la ieşirea din hotel. Oare acesta să fi fost preţul independenţei atît de mult dorite?  Da, căci altfel nu ar fi existat acea putere de a-i face pe adolescenţii de azi  să-şi dorească creaţiile impozantei case de modă. Astfel, Coco se întoarce perpetuu în lumea modei, dovedind, la 125 de ani de la naşterea sa, nemurirea fustelor în clini, a rochiilor gen bluze şi a baticurilor în formă de triunghi!

S-a stins într-o duminică

Vizionara regină a modei a murit la 10 ianuarie 1971, într-o zi de duminică, în somn, în apartamentul său de la Hotelul Ritz, unde a locuit timp de 30 de ani. Cînd creatoarea a dispărut fizic din lumea modei, viitorul companiei s-a situat, în mod automat, sub semnul întrebării. Designerii Gaston Berthelot şi Ramon Esparza, care fuseseră în ultimii ani alături de Coco, au preluat conducerea, fiind urmaţi de Yvonne Dudel şi de Jean Cazaboun, care au realizat modelele companiei între 1975 şi 1983. Karl Lagerfeld este principalul designer al companiei începînd din anul 1983. Acesta vizitează apartamentul lui Coco Chanel de fiecare dată cînd are nevoie de inspiraţie. Lagerfeld a reuşit să păstreze strălucirea firmei, îmbinînd strălucit ideile şi nonconformismul lui Coco cu tendinţele moderne. Dovada sînt recentele creaţii (foto), ce au înregistrat un mare succes pe podiumurile de modă. Compania are în prezent peste 100 de magazine în întreaga lume, 35 dintre ele fiind în Japonia, unde marca Chanel se bucură astăzi de un deosebit interes. În 1969, viaţa lui Coco Chanel a fost portretizată într-un spectacol pe Broadway de către Audrey Hepburn, iar în 2007 au demarat filmările la o producţie cinematografică intitulată "Crème de COCO", bazată pe întîmplările din cariera sa.