EDITIE DE COLECTIE
Acordeonist si interpret vocal exceptional, Faramita Lambru a avut ghinionul sau marele noroc de a o intalni pe Maria Tanase cand avea 24 de ani. I-a fost acompaniator si confident. A amuzat-o cu spiritul lui, a protejat-o si i-a daruit din energia sa.
IRINA MUNTEANU
Din acea clipa, peste Maria si Faramita au trecut mii de zile. Au facut sute de spectacole, in tara si in Franta, RDG, Italia. Acordeonistul mereu in umbra Doamnei, mereu prezent la chemarile ei, fie zi, fie noapte. Muzicologul Viorel Cosma l-a intrebat de unde stia ce trebuie sa cante - o doina sau o sarba - cand Maria spunea numai "do". "Pai ma uitam in ochii ei si intelegeam exact. Doamna zambea cu ochii, ma injura cu ochii, plangea cu ochii."
Il tinea sub papuc, dar era generoasa. Faramita canta prin carciumile Bucurestiului. Maria l-a angajat la Teatrul "Constantin Tanase", unde a devenit solist si dirijor al orchestrei de muzica populara. Tot ea l-a ajutat sa-si cumpere acordeonul la care visa. I-a fost martora si nasa la nunta.
Faramita s-a perfectionat... acasa
Viorel Cosma l-a cunoscut bine pe lautar. "Mic de statura, cu ochii bulbucati. Un om bland pana la Dumnezeu, foarte modest si curtenitor. N-ar fi stat jos in fata mea nici sa-l pici cu ceara. Mi se adresa cu "Maestre" sau "Printule". Femeile se indragosteau de el. Avea bani, era atragator. Si de o spontaneitate nemaipomenita. Amintirile lui erau vizuale, cinematografice." Nu avea studii. In fisa pentru lexicon a muzicologului, la rubrica "Studii de perfectionare", Faramita a completat: "acasa".Lautarul era bolnav de diabet, bea si fuma, avea plamanii praf. Dar nici pe patul de moarte nu-si pierduse simtul umorului: "Printe, doctorii astia sunt la mine cu vrajeala. Eu nu mai traiesc." Viorel Cosma a incercat sa-l incurajeze. Faramita s-a stins la 12 decembrie 1974. A fost inmormantat in cimitirul "Izvorul Nou" din zona Mihai Bravu.
LA CRAMA LA DRAGASANI
Cu un vin de zile mariOf-ul meu as vrea eu, Gica,
Sa mi-l potolesc c-o sticla.
O bardaca de Feteasca
Sau Valea Calugareasca.
Ca de ma doftoricesc,
Cu paharul ce-l golesc,
Pai stiu neica ca traiesc
Vesel tot mereu de-oi fi, Trec de anul 2000.
De ziua nevesti-mi
Sau de ziua soacra-mi
Jur c-o sa las bautura
Numai cand mi-o coase gura,
Cand prieteni n-or mai fi
Sa n-am cu cine ciocni. - Faramita Lambru
SUMAR - EDITIE DE COLECTIE - Lautarii romanilor
Barbu Lautarul s-a lepadat de starostie
Zece Prajini - satul cu cinci fanfare si-un taraf
Zavaidoc, patru camasi in fiece noapte
Romica Puceanu, aceasta Cesaria Evora a Romaniei
Taraful din Clejani - Nunta dintre muzici
Siminica, la inregistrari cu satra dupa el
Faramita Lambru - "cainele fidel" al Mariei Tanase
"Fata care vindea flori" s-a pocait
Naistul din Ploiesti, zeul Pan la Paris
Televiziunea boierilor
"Nu cant manele!"
Chetris pentru Goran Bregovic
Mambo Siria - din papusoi, la televiziune
"Din spagi mi-am crescut cei cinci copii!"