Fascinanta Romanie - "Filiera Franceza"

Magistratii Tribunalului de Mare Instanta de la Paris au atras atentia autoritatilor de la Bucuresti asupra afacerilor lui Adrian Costea. Mai mult decat atat, justitia franceza a mentionat expres si o posibila legatura intre aceste afaceri si devalizarea Bancorex.

In doar cativa ani, Adrian Costea si-a infiintat cateva firme care, desi botezate cu nume occidentale, erau doar niste marunte SARL, echilaventul frantuzesc al SRL-urilor noastre. Alaturi de Costea, la "carma" acestor societati se aflau sotia lui, Valentina Costea (fosta Tudoran), si Monique Holtmann. Cu aceasta din urma Costea a aplicat o "reteta" care a functionat foarte bine si la noi acasa, in Romania: punerea unor firme sub conducerea unor batrani care ajusi la o varsta venerabila, si-au descoperit brusc "vocatia" de mari afaceristi. Nascuta in 1919, Monique Holtmann a fost directoare la cateva dintre firmele lui Costea, calitate in care s-a trezit anchetata de justitia franceza pentru comiterea unor infractiuni deosebit de grave. La scurt timp dupa infiintarea lor, prin conturile acelor minuscule societati comerciale au inceput sa circule zglobiu zeci de milioane de dolari.

DOUA RECHIZITORII. Alarmata de ciudatenia acestei evolutii financiare spectaculoase, justitia franceza a inceput sa verifice "drumul banilor" rulati prin firmele lui Costea. Sesizand componenta romaneasca a acestor afaceri, Tribunalul de Mare Instanta din Paris a cerut ajutorul justitiei romanesti, careia i s-a adresat prin comisie rogatorie. Expediat pe cale oficiala, textul acestei solicitari descrie sintetic afacerile lui Costea. In acelasi timp atrage atentia ca in spatele firmelor lui s-ar putea ascunde un "aspirator" ingenios prin care erau "sifonati" banii de la Bancorex. Conform cererii de comisie rogatorie, transmisa in numele justitiei franceze de Henri Pons, judecator de instructie la Tribunalul de Mare Instanta din Paris, Adrian Costea era anchetat, alaturi de sotia sa si de Monique Holtmann, pentru mai multe capete de acuzare. In "Rechizitoriul introductiv" din 3 mai 1999 erau mentionate: "abuz de bunuri sociale, tainuire de abuz de bunuri sociale, spalarea banilor comisa in mod curent si in banda organizata. Iar prin "Rechizitoriul supleativ" din 14 octombrie 1999, acelasi "trio" era acuzat de comiterea infractiunilor de "escrocherie, abuz de incredere, abuz de bunuri sociale, tainuirea acestor delicte, spalarea banilor comisa in mod curent si in banda organizata". In documentul oficial inaintat de justitia franceza se mentioneaza ca afacerile lui Adrian Costea au fost anchetate initial de Serviciul de prelucrare a informatiei si de actiune contra circuitelor financiare clandestine (TRAFCIN) .

"HORA" FIRMELOR, "HORA" BANILOR. La 16 martie 1998, TRAFCIN a transmis procurorului Republicii Franceze de la Tribunalul de Mare Instanta din Paris un intreg dosar privitor la miscarile conturilor bancare ale societatii Groupe Saintonge Editions. Firma la care octogenara Monique Holtmann era directoare, iar Costea Valentina detinea controlul asupra conturilor. Dupa cum stim, GSE este firma care a editat "Eterna si Fascinanta Romanie". Francezii au aflat insa ca prin conturile acestei firme nu au trecut doar cele 5,797 milioane de dolari, cat a costat albumul. Aceeasi firma a mai primit alte 5,180 de milioane de dolari, virate de firma romaneasca Star Trade Invest, cu care GSE semnase la 3 ianuarie 1996 un contract privitor la o tranzactie de 752.100 de tone de hidrocarburi, in valoare de 137.032.275 de dolari. Dosarul instrumentat de TRAFCIN a ajuns la Oficiul Central pentru Represiunea Marii Delicvente Financiare, care la 3 mai 1999 a pornit cercetarea judiciara. In cursul anchetei, francezii au descoperit ca Adrian Costea detinea controlul altor firme prin care s-au derulat diverse contracte cu o cifra imensa de afaceri. Infiintata in 1992, COMEXROM, tot un soi de SRL, a fost creditata pana in 1994 cu 25.855.185 de dolari, iar in 1995 cu alte 21.500.000 de dolari. Conform anchetatorilor francezi, angajamentele privitoare la livrarea de produse petroliere pe care s-au bazat aceste miscari de bani erau bazate pe contracte semnate intre COMEXROM si diverse autoritati din Romania. Astfel, contractul petrolier semnat la 2 februarie 1992 era incheiat intre aceasta firma si Ministerul Agriculturii si prevedea livrarea a 600.000 de tone de motorina in valoare de 130.200.000 de dolari. Francezii sustineau ca pentru semnarea acestui contract, din care nu s-a executat decat 40%, ar fi intervenit Viorel Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului, si ministrul Finantelor, Florin Georgescu. Un alt contract, semnat la 2 iulie 1992 cu Regia Autonoma ROMCEREAL, prevedea livrarea a 100.000 de tone de motorina in valoare de 20 de milioane de dolari. In plus, acest contract stipula ca, in cazul in care ROMCEREAL nu-si indeplinea obligatiile, Ministerul Agriculturii urma sa achite firmei lui Costea "indemnizatii" de 1,7 milioane de dolari. Sume mai mici, de sub 100.000 de dolari, au circulat si prin conturile societatilor Brocard & Washington si Concorde Edition. Erau bani primiti de la Fundatia romana Steaua Sperantei in schimbul tiparirii unei carti despre bisericile din Romania.

ATENTIE LA BANCOREX! In cererea de comisie rogatorie, autoritatile judiciare franceze mentioneaza un amanunt deloc neasteptat. La interogatoriile la care au fost supuse pe parcursul anchetei, Valentina Costea si octogenara Monique Holtmann au recunoscut ca, in calitatea lor de directori de firma, au fost doar executantii dispozitiilor lui Adrian Costea. Iar acesta a recunoscut ca a fost singurul si adevaratul conducator, creierul tuturor acestor afaceri incalcite. De asemenea, din investigatiile francezilor, care au luat legatura si cu autoritatile romane, a rezultat posibilitatea, foarte apropiata de certitudine, ca imensele sume de bani cu care au fost creditate firmele lui Costea sa provina din deturnarea unor fonduri provenite din vistieria Bancorex. Mai mult decat atat, magistratii francezi au constatat ca "integralitatea fondurilor banesti care au tranzitat pe conturile societatilor conduse de Costea pentru suma totala de 58.322.223 de dolari a fost susceptibila sa corespunda cu deturnari de fonduri comise in Romania in cadrul Bancorex, diferitele contracte semnate neavand ca scop decat justificarea transferurilor de capitaluri din Romania catre Franta si apoi utilizarea lor prin intermediul societatilor administrate oficial de sotia lui sau de Monique Holtmann".

SUB ACOPERIRE "Investigatiile anchetatorilor au permis sa se determine ca Adrian Costea conducea de fapt mai multe societati ai caror responsabili erau fie sotia sa, Valentina Costea, fie Monique Holtman,pe conturile bancare ale carora au putut fi constatate miscari de fonduri banesti foarte importante provenid din Romania si sub acoperirea carora a fost susceptibil ca au fost comise diferite infractiuni" Cererea franceza de comisie rogatorie

BANCOREX "Inaintea editarii cartii «Eterna si Fascinanta Romanie» si de livrarea ei, Bancorex, la ordinul Secretariatului General al Guvernului, a garantat cinci cambii pentru GSE pentru 5.797.470 de dolari, care au fost scontati de GSE la o filiala a Bancorex la Londra, pentru 4.700.000 de dolari. Din cele 97.000 de carti cat erau prevazute in contract, doar 10.000 de exemplare au fost livrate la inceputul anului 1998" Cererea franceza de comisie rogatorie

"BORCANUL CU MIERE"

Complexitatea acestui la- birint de firme si afaceri, precum si sprijinul primit de Costea din Romania fac aproape imposibila ideea ca el ar fi fost "beneficiarul final" al tuturor acestor inginerii financiare. Dar, dupa cum spune un proverb, este imposibil sa "umbli cu borcanul cu miere si sa nu te lingi pe degete". Raportat la sumele imense de bani puse in miscare, "mierea" lipita de degetele lui Costea nu a prea fost mare lucru. Din conturile de la COMEXROM si GSE el si-a finantat cumpararea unui castel la Condeau (Orne) in valoare de 997.500 de franci, cumpararea de bijuterii in valoare de 3.132.564 de franci, un pian, care l-a costat 150.000 de franci, pentru locuinta personala, precum si plata chiriei la aceasta locuinta. Deci, aproximativ 5 milioane de franci, adica in jur de 1,5 milioane de dolari. Putin probabil ca intreaga tarasenie sa se fi facut doar pentru ca Adrian Costea sa se aleaga cu pian, bijuterii si cu un castel. Cine au fost "beneficiarii" din tara ale tuturor acestor afaceri incalcite nu a mai fost treaba justitiei franceze. Pe ei nu i-a interesat decat faptele comise pe teritoriul lor. La celalalt capat, aici, acasa, era treaba justitiei romane.