Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte de a începe să scrii despre Smaranda Brăescu ar trebui să te întrebi unde se află rămăşiţele trupeşti ale acesteia, pentru a depune un gând bun şi un buchet de flori, semn de recunoştinţă. De numele Smarandei Brăescu se leagă începuturile paraşutismului românesc. Performanţele sale au făcut ca micuţa româncă să fie admirată şi iubită peste tot în lume, aidoma unei alte femei temerare precum Amelia Earhart. Smaranda Brăescu a fost prima femeie pilot din România, prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism (1931) şi campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7.233 m la Sacramento, SUA).
A fost instructor de paraşutişti militari. Costumul popular, pe care-l purta cu mândrie de fiecare dată şi cu care a făcut înconjurul lumii, spunea şi arăta tuturor culorile ţării din care-şi trăgea seva Smaranda. Ana Maria Sireteanu şi Tudor Sireteanu, strănepoţi ai Smarandei Brăescu, au publicat la Editura Vremea jurnalele acesteia din 1935 şi 1939-1940, alături de nenumărate fotografii şi documente din arhiva familiei. Volumul mai cuprinde o introducere semnată de autori şi un tabel cronologic al celebrei paraşutiste, ambele urmate de abstracte în limba engleză, un capitol de aprecieri la adresa membrei Escadrilei albe, o bibliografie şi numeroase note.
Record
Născută la 21 mai 1897, în satul Hânţeşti, comuna Buciumeni, actualmente în judeţul Galaţi, Smaranda Brăescu a absolvit între anii 1924 şi 1928 cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti, secţia de Artă Decorativă şi ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta, de la înălţimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 câştigă titlul european la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 6.000 de metri, depăşind şi recordul american de 5.384 de metri. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur. Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez şi un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932, a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore şi 10 minute, străbătând distanţa de 1.100 km, între Roma şi Tripoli. În acelaşi an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt realizat cu o paraşută de construcţie românească, de la înălţimea de 7.400 de metri, cu durata de 25 de minute.
Un lucru remarcabil, acest record fiind depăşit cu doar câţiva metri abia peste 20 de ani! Recordul său a fost omologat de Aero Clubul din Washington. Recordul precedent, deţinut de un american, fusese de 7.233 de metri. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de paraşutişti de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. Semnatară, alături de alte 11 personalităţi, a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic, a fost condamnată de comunişti la închisoare în contumacie.
Ascunsă de oameni de suflet, micuţa fată cu capul în nori nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată şi de oficialităţile sovietice pentru a face instrucţia soldaţilor sovietici. Versiunea oficială este că a decedat la 2 februarie 1948 şi a fost înmormântată la Cimitirul central din Cluj sub numele de Maria Popescu. Conform ultimelor cercetări, mormântul său s-ar afla în Cimitirul Central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu, la o poziţie concesionată în anul 1970 unei alte persoane. Cea care a învins încercările dure cu o motivaţie întemeiată pe ambiţia şi dragostea pentru zbor are totuşi parte de bucuria ca numele său să fie purtat de o stradă din Bucureşti. Destul de puţin totuşi.
Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române
