Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Festivalul "Tarafuri şi Fanfare" a ajuns, iată, la cea de-a treia ediţie. Ne place să credem că suntem pe drumul cel bun în încercarea noastră de a vă readuce în prim-plan muzica tradiţională. Privim înainte cu încredere!
În urmă cu trei ani, Jurnalul Naţional şi-a propus să vă aducă în atenţie autenticul, printr-o campanie care a devenit crezul nostru: "Recurs la România". Astfel s-a născut "Tarafuri şi Fanfare", festivalul de muzică tradiţională românească, transmisă din generaţie în generaţie, aşa cum o cântau şi străbunii noştri! Doi ani, tarafuri şi fanfare din toată România, ba chiar şi din mijlocul comunităţilor de români din afara graniţelor, au venit la Satul din mijlocul Bucureştilor, Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", să aline mii de suflete arzânde. Muzica tradiţională românească era picurată cu măiestrie în sufletele tuturor celor ce n-au uitat că tradiţiile noastre trebuie aşezate la loc de cinste. De aceea am hotărât să scotocim în lada de zestre, iar bogăţiile găsite acolo să vi le împărtăşim.
Marius Tucă vorbea în urmă cu doi ani despre Recursul la România şi despre Tarafuri şi Fanfare, eveniment pe care îl descria drept o mare provocare: "Recurs cu «Tarafuri şi fanfare»". "El poate fi luat şi ca o declaraţie de dragoste pentru folclorul nostru, dar şi ca o povară. Povara celor care au prins gustul sevei ce curge prin viorile şi ţambalurile neamului românesc, povara celor care au descoperit cât de adânc sunt infipte rădăcinile folclorului în sufletul nostru. «Tarafuri şi fanfare» este o demonstraţie a faptului nu numai că nu trebuie să ne reinventăm ca popor, dar avem şi o identitate pe care nu va putea să ne-o ia cineva vreodată."
ORĂŞENII DEVENEAU ŢĂRANI
Toamna anului 2007. 29-30 Septembrie. Prima ediţie a festivalului. Atât Jurnalul Naţional, cât şi cititorii săi aşteptau cu sufletul la gură să înceapă festivalul. "Oare cum va fi? Oare am muncit destul? Oare am chemat pe cine trebuia?", se întreba pe atunci Jurnalul. Era o sarcină grea. Perfecţionişti din fire, nu puteam gândi evenimentul decât aşa cum trebuia să fie: pe măsura aşteptărilor tuturor iubitorilor de autentic, de folclor. Câteva mii de oameni au călcat pragul Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" în cele două zile de Festival. Fanfara lui Gălan; Taraful de la Ianca, Olt; Taraful din Sângeorz-Băi, Harghita; Taraful de la Goicea; Taraful Vlăscean; Fanfara din Calafindeşti; Taraful Iedera din Carei; Taraful Doljean; Taraful Gorjenesc şi un Taraf Bucovinean. Muzicanţii veniţi din sufletul satelor pentru a retrezi spiritul câmpenesc în orăşeni. Nu a mai contat atunci din ce zonă a ţării sunt muzicanţii. Era doar muzica bună. Acorduri care invariabil te făceau să scuturi praful de pe inimă. Să laşi eticheta de orăşean deoparte şi să te bucuri de muzică, exact ca la hora satului din vechime! Şi era doar prima ediţie...
A MAI TRECUT UN AN
A venit primăvara lui 2008. "Tarafuri şi Fanfare" era la cea de-a doua ediţie. 24-25 mai. În prima zi de festival, maestrul Grigore Leşe a prezentat şi le-a vorbit celor prezenţi despre muzica tradiţională. Maramureşeanul a purtat atunci un dialog permanent cu spectatorii. O legătură firească, dacă ţinem cont de succesul pe care doctorul în muzică Grigore Leşe îl are în general la public. Ţâpuritorii din Oaş; Taraful din Morunglav, Olt; Taraful din Mociu, Cluj; Taraful lui Gaciu din Soporul de Câmpie; Taraful din Greceşti, Olt; Fanfara din Coştei, Serbia, şi fenomenalul Paganini din Sălişte, Maramureş, au fost invitaţii de marcă ai maestrului, în prima zi de festival.
În cea de-a doua zi, dr Marian Lupaşcu, etnomuzicolog la Institutul de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu" ni s-a alăturat. Pe scena de la Muzeul Satului au urcat fanfare, dar şi tarafuri. Fanfara din Lămăşeni, Suceava; Fanfara lui Gălan din Cugir, Alba; Fanfara din Buneşti, Suceava; Taraful din Drăgăneşti-Vlaşca, Teleorman; Taraful românesc din Gălăuţaş, Harghita; Taraful lui Streaţă din Gorj; Taraful unguresc din Lăzarea, Harghita, şi Taraful din Suceava. Era a doua ediţie a festivalului. Un nou succes şi speranţele salvării muzicii tradiţionale româneşti au crescut şi mai mult în simţirea noastră. Iar bucuria cea mai mare, care prins rădăcini şi mai adânci în inimile fiecăruia dintre noi, a fost mulţumirea citită pe chipurile spectatorilor. Era succesul unui festival născut din nevoia de România, de autentic, de frumos, de întoarcere la muzica din vatra satului.
INVITAŢIE LA SIBIU
Am ajuns, iată, la cea de-a treia ediţie. Locaţia s-a schimbat. Mergem la Sibiu. La Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale "Astra" din Sibiu. Un muzeu unic, un loc în care, dacă mergi o dată, ai să revii cu siguranţă! Pe 20 şi 21 iunie, în Dumbrava Sibiului, vă aşteptăm din nou cu muzică tradiţională. Vă invităm să ne fiţi aproape în cele două zile, să vă alăturaţi crezului nostru. Să facem împreună Recurs la România! Ne este din nou alături maestrul Grigore Leşe. Şi, în final, un mic secret: mâine vă spunem şi cine vă va face să jucaţi până rămâneţi fără pingele...
Susţinătorii Festivalului de Tarafuri şi Fanfare, ediţia a III-a, sunt: Consiliul Judeţean Sibiu, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra din Sibiu, Fundatia Dan Voiculescu, Transgaz, Simba Catering, Roşia Montană, Petrom şi Pensiunea Carelor.
