Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mama Galina din Ucraina. Aşa-i spun toţi in prezent. In copilărie a trăit o intămplare aproape ca in basmul "Fetiţa cu chibrituri" al lui Andersen. Acum locuieşte cu 22 de copii.
Mama Galina din Ucraina. Aşa-i spun toţi in prezent. In copilărie a trăit o intămplare aproape ca in basmul "Fetiţa cu chibrituri" al lui Andersen. Acum locuieşte cu 22 de copii.
In Odessa unor vremi trecute. Cu măinile inţepenite de frig, o fetiţă işi freacă ochii roşii. Rochiţa? E motolită. Se mişcă incet. Arătare ciudată cu chip de inger. Vineţie, are puterea să se culce pe piatra rece de la colţ. Se adăposteşte uneori in stradă, deoarece are un tată alcoolic şi violent. Pălpăie o umbră, dar nimeni n-o vede pe fetiţă. Cristale reci de gheaţă zgărie lumina. In vis, sau poate n-a fost vis, apare zăna. Deschide ochii. Simte că se incălzeşte. Alături, căţeii ţin loc de plapumă. Două minute, o eternitate, atăt le-a trebuit căţeilor pentru a o salva. Pe Galina, "fetiţa cu chibrituri". Acum, Mama Galina, cum i se spune, locuieşte cu 22 de copii in două cămăruţe şi, de-a lungul timpului, a mai avut grijă şi de alţi 20 de puşti ai străzii.
SOARTA. Atunci a invăţat că trebuie să aibă grijă de toţi copiii nefericiţi pe care soarta i-a trimis in stradă. Pe Galina, acum apropiată de vărsta pensiei, soarta a determinat-o să aibă grijă de copiii fără casă. Chiar şi-a făcut un mod de viaţă din asta. A "străns" pănă acum o familie numeroasă, demnă de Cartea Recordurilor. Mai mult, ea le-a dat o educaţie aleasă. O parte sunt acum la casele lor şi ii mulţumesc. Mare parte din cei pe care i-a crescut au devenit pictori, muzicieni, jurişti, toţi cu studii superioare datorită educaţiei primite in familia Galinei. Femeia se ocupă tot timpul de ei, dar are nevoie de ajutor pentru a le plăti meditaţiile la engleză, informatică, muzică, pictură. "Pe unii dintre copii, alcoolici sau aurolaci de la vărste fragede, i-am luat aproape ingheţaţi de frig de pe stradă. Statul ucrainean nu se ocupă de copiii şi maturii vagabonzi consideraţi irecuperabili", spune Galina.
In fiecare iarnă, sute de oameni ingheaţă pe străzile din Odessa. "Dimineaţa trece o maşină specială şi strănge cadavrele pentru a le duce la morgă", afirmă Galina. Femeia continuă să ia copii de pe stradă şi ii creşte cu ajutorul primit de la fundaţii, de la comunităţile creştine din oraşul Odessa, de la preoţii care ii indeamnă pe enoriaşi să o ajute cu cele necesare. Momentan a obţinut o locuinţă la ţară şi i-a dus pe copii acolo să-i inveţe cu muncile gospodăriei, să se lupte cu sapa şi lopata. "Mama Galina" a ajuns cunoscută in intreaga Ucraină. Toţi o caută pentru a-i aduce copii abandonaţi. Pentru că toţi ştiu că ea nu refuză pe nimeni. Numai că nu mai poate lua in grijă decăt adolescenţi, deoarece legea nu ii mai dă voie. Trebuie ca atunci cănd va ajunge la vărsta pensionării, de care nu e departe, copiii să treacă pragul majoratului. Â
INCEPUTURI. Bunicul Galinei Martinova (50 de ani) a venit din Bulgaria in 1918 şi a infiinţat un orfelinat pentru copiii rămaşi fără părinţi in urma celui dintăi război mondial. A fost impuşcat, pentru că ii accepta şi pe fiii celor consideraţi duşmani ai regimului sovietic. Prin venele Galinei curge şi mult sănge romănesc, iar femeia, care a fost de căteva ori in Romănia, ii simpatizează mult pe romăni. Ea crede că e posibil ca dragostea pentru orfani să se fi transmis ereditar.
S-a născut intr-o familie instărită, cu rude bogate in Bulgaria, cu tatăl profesor şi mama bibliotecară. Fetiţa avea posibilităţi, dar atmosfera tensionată de acasă o făcea să plece. Tatălui său ii plăcea să bea, iar cănd părinţii se certau, Galina dormea sub scara unui bloc, in linişte. Prefera compania căinilor vagabonzi decăt ţipetele şi bătăile incasate de la tată. Şi căinii au fost cei care i-au salvat viaţa. Fetiţa se intorcea acasă doar cănd tatăl său se trezea din beţie. Oamenii ştiau despre ea că doarme acolo cu căinii, o invitau de multe ori să vină la ei in casă, dar ea refuza, pentru că nu avea incredere in nimeni, ca şi astăzi, de altfel. Crede şi acum că un om nu poate fi mai fidel decăt un animal.
Situaţia prin care a trecut a făcut-o să creadă că oricare copil poate ajunge in stradă. Din cauza unor afecţiuni, Galina nu a născut decăt un copil. Ceilalţi 41 de copii au fost "adoptaţi", majoritatea fără acte legale. Pe unii i-a luat din spitale, alţii provin din stradă sau au fost aduşi de cineva, chiar şi de miliţie. Nimeresc la ea in special copiii care nu sunt instituţionalizaţi in internatele de stat. Miliţienii ii aduceau căte un copil, pentru că era singura despre care se ştia că ingrijea şi micuţi fără un statut legal foarte clar. Deoarece nu se indura după aceea să-i indepărteze, puştii deveneau membri ai familiei. Unii au plecat insă singuri, in special cei care nu puteau respecta regulile stricte: să nu fure, să nu fumeze, să nu mintă, să nu facă rău cuiva.
BÃ...TÃ...IOASÃ.... Galina a luptat mult pentru unii copii pe care ar fi vrut să-i infieze alte familii sau să-i ia statul. A avut destule procese, dar le-a căştigat pe toate datorită puterii credinţei. Toţi copiii sunt botezaţi in religia ortodoxă, se impărtăşesc des şi ii cunoaşte toată lumea credincioasă din oraş. Toţi copiii care au devenit adulţi au studii superioare, chiar şi cei pe care medicii ii diagnosticaseră, inainte să fie luaţi de Galina, drept inapţi, debili, bolnavi psihic. Printr-o minune, toţi au devenit normali, oameni in toată firea. Dar acest lucru a necesitat multă muncă, timp de mulţi ani. Iar meritele femeii nu sunt recunoscute aşa cum ar trebui. Insă Galina nu se dă bătută in faţa greutăţilor: conduce energic o fundaţie şi se zbate să obţină ajutor pentru a-i creşte ea singură pe cei pe care i-a salvat.
Galina iubeşte foarte mult copiii. Numai prin dragoste a putut să facă oameni normali din niste fiinţe considerate "irecuperabile". A fost nevoie uneori şi de forţă, atunci cănd unii copii voiau să consume alcool sau să se apuce de rele, dar o făcea iarăşi din dragoste pentru ei, pentru ca lor să le fie bine. A luptat şi luptă cu cei care sunt in stare să văndă copii sub paravanul unor aşa-zise adopţii in străinătate. De aceea, poate, odată, cănd a venit un miliţian să-i ia un copil care nu voia să plece, s-a impotrivit şi s-a luptat cu omul legii pănă i-a rupt o mănă!
PREOTUl. Antonie Kumpătă este parohul bisericii din sătucul Baitalyi, aproape de Odessa. Prieten cu Galina, preotul a infiat şi el cinci copii, care locuiesc alături de fiul familiei Kumpătă, care are un an şi jumătate. In plus, el a salvat de pe stradă alţi zeci de nefericiţi pe care i-a adăpostit intr-o casă dărăpănată din lut din curtea parohiei. Primind o mănă de ajutor, aceştia au ajuns să se poată descurca omeneşte şi au devenit credincioşi. "Am adus aici şi o fată gravidă, care ingheţa pe străzile Odessei la minus 17 grade." Văzănd că eforturile sale dau roade, preotul s-a hotărăt să ajute căt mai multe astfel de suflete fără adopst şi s-a găndit să facă un adevărat sat al celor mici şi neajutoraţi. Mai intăi, vrea să ridice o casă de copii sub ocrotirea parohiei, iar terenul pentru viitoarea construcţie deja il are. Ii lipsesc insă banii pentru materiale, aşa că acum caută sprijin. El este ferm hotărăt să nu abandoneze proiectul, in ciuda tuturor greutăţilor pe care le-ar putea intămpina, pentru că, spune preotul, imaginea copiilor abandonaţi sfăşie inima.
Părintele povesteşte cum arătau copiii pe care el insuşi i-a adoptat: erau distrofici, aveau ochii incercănaţi, iar unii nu văzuseră şi nu gustaseră vreodată carne. Aveau coşmaruri noaptea şi nu se descurcau nici să meargă la toaletă. Cănd preotul şi soţia sa au vrut să le facă prima baie, ţipau ca din gură de şarpe, pentru că la spital fuseseră spălaţi doar cu apă rece. "S-au acomodat greu cu casa. Işi ascundeau seara lucrurile de teamă ca peste noapte cineva să nu le fure şi măncau pe furiş. A fost greu pănă au inţeles că totul se imparte in mod egal, că fiecare primeşte la fel cu celălat. Erau ca nişte animale sălbatice, iar acum sunt fericiţi. Acum nu lipsesc de la slujbă, dar niciodată nu i-am obligat să vină. Fac aşa pentru că vor ei", spune preotul. De gospodărie are grijă mai ales preoteasa, pentru că părintele pleacă des să caute bani pentru a indeplini visul destinat copiilor. Iar cănd lipseşte căteva zile, incepe să i se facă tare dor de micuţii rămaşi acasă.
Povestea acestor oameni poate fi fără sfărşit, atăta vreme căt vor exista suflete dăruite cu lumină, care să ii ajute. Iar lumina este cu atăt mai puternică de Sărbătoarea Crăciunului, cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari, de săraci sau bogaţi. Şi să nu uităm că Fecioara Maria, cănd trebuia să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, insoţită de Iosif, din casă in casă, rugăndu-i pe oameni să-i ofere adăpost. Adăpostul, de fapt, era şi este sufletul.
In Odessa unor vremi trecute. Cu măinile inţepenite de frig, o fetiţă işi freacă ochii roşii. Rochiţa? E motolită. Se mişcă incet. Arătare ciudată cu chip de inger. Vineţie, are puterea să se culce pe piatra rece de la colţ. Se adăposteşte uneori in stradă, deoarece are un tată alcoolic şi violent. Pălpăie o umbră, dar nimeni n-o vede pe fetiţă. Cristale reci de gheaţă zgărie lumina. In vis, sau poate n-a fost vis, apare zăna. Deschide ochii. Simte că se incălzeşte. Alături, căţeii ţin loc de plapumă. Două minute, o eternitate, atăt le-a trebuit căţeilor pentru a o salva. Pe Galina, "fetiţa cu chibrituri". Acum, Mama Galina, cum i se spune, locuieşte cu 22 de copii in două cămăruţe şi, de-a lungul timpului, a mai avut grijă şi de alţi 20 de puşti ai străzii.
SOARTA. Atunci a invăţat că trebuie să aibă grijă de toţi copiii nefericiţi pe care soarta i-a trimis in stradă. Pe Galina, acum apropiată de vărsta pensiei, soarta a determinat-o să aibă grijă de copiii fără casă. Chiar şi-a făcut un mod de viaţă din asta. A "străns" pănă acum o familie numeroasă, demnă de Cartea Recordurilor. Mai mult, ea le-a dat o educaţie aleasă. O parte sunt acum la casele lor şi ii mulţumesc. Mare parte din cei pe care i-a crescut au devenit pictori, muzicieni, jurişti, toţi cu studii superioare datorită educaţiei primite in familia Galinei. Femeia se ocupă tot timpul de ei, dar are nevoie de ajutor pentru a le plăti meditaţiile la engleză, informatică, muzică, pictură. "Pe unii dintre copii, alcoolici sau aurolaci de la vărste fragede, i-am luat aproape ingheţaţi de frig de pe stradă. Statul ucrainean nu se ocupă de copiii şi maturii vagabonzi consideraţi irecuperabili", spune Galina.
In fiecare iarnă, sute de oameni ingheaţă pe străzile din Odessa. "Dimineaţa trece o maşină specială şi strănge cadavrele pentru a le duce la morgă", afirmă Galina. Femeia continuă să ia copii de pe stradă şi ii creşte cu ajutorul primit de la fundaţii, de la comunităţile creştine din oraşul Odessa, de la preoţii care ii indeamnă pe enoriaşi să o ajute cu cele necesare. Momentan a obţinut o locuinţă la ţară şi i-a dus pe copii acolo să-i inveţe cu muncile gospodăriei, să se lupte cu sapa şi lopata. "Mama Galina" a ajuns cunoscută in intreaga Ucraină. Toţi o caută pentru a-i aduce copii abandonaţi. Pentru că toţi ştiu că ea nu refuză pe nimeni. Numai că nu mai poate lua in grijă decăt adolescenţi, deoarece legea nu ii mai dă voie. Trebuie ca atunci cănd va ajunge la vărsta pensionării, de care nu e departe, copiii să treacă pragul majoratului. Â
INCEPUTURI. Bunicul Galinei Martinova (50 de ani) a venit din Bulgaria in 1918 şi a infiinţat un orfelinat pentru copiii rămaşi fără părinţi in urma celui dintăi război mondial. A fost impuşcat, pentru că ii accepta şi pe fiii celor consideraţi duşmani ai regimului sovietic. Prin venele Galinei curge şi mult sănge romănesc, iar femeia, care a fost de căteva ori in Romănia, ii simpatizează mult pe romăni. Ea crede că e posibil ca dragostea pentru orfani să se fi transmis ereditar.
S-a născut intr-o familie instărită, cu rude bogate in Bulgaria, cu tatăl profesor şi mama bibliotecară. Fetiţa avea posibilităţi, dar atmosfera tensionată de acasă o făcea să plece. Tatălui său ii plăcea să bea, iar cănd părinţii se certau, Galina dormea sub scara unui bloc, in linişte. Prefera compania căinilor vagabonzi decăt ţipetele şi bătăile incasate de la tată. Şi căinii au fost cei care i-au salvat viaţa. Fetiţa se intorcea acasă doar cănd tatăl său se trezea din beţie. Oamenii ştiau despre ea că doarme acolo cu căinii, o invitau de multe ori să vină la ei in casă, dar ea refuza, pentru că nu avea incredere in nimeni, ca şi astăzi, de altfel. Crede şi acum că un om nu poate fi mai fidel decăt un animal.
Situaţia prin care a trecut a făcut-o să creadă că oricare copil poate ajunge in stradă. Din cauza unor afecţiuni, Galina nu a născut decăt un copil. Ceilalţi 41 de copii au fost "adoptaţi", majoritatea fără acte legale. Pe unii i-a luat din spitale, alţii provin din stradă sau au fost aduşi de cineva, chiar şi de miliţie. Nimeresc la ea in special copiii care nu sunt instituţionalizaţi in internatele de stat. Miliţienii ii aduceau căte un copil, pentru că era singura despre care se ştia că ingrijea şi micuţi fără un statut legal foarte clar. Deoarece nu se indura după aceea să-i indepărteze, puştii deveneau membri ai familiei. Unii au plecat insă singuri, in special cei care nu puteau respecta regulile stricte: să nu fure, să nu fumeze, să nu mintă, să nu facă rău cuiva.
BÃ...TÃ...IOASÃ.... Galina a luptat mult pentru unii copii pe care ar fi vrut să-i infieze alte familii sau să-i ia statul. A avut destule procese, dar le-a căştigat pe toate datorită puterii credinţei. Toţi copiii sunt botezaţi in religia ortodoxă, se impărtăşesc des şi ii cunoaşte toată lumea credincioasă din oraş. Toţi copiii care au devenit adulţi au studii superioare, chiar şi cei pe care medicii ii diagnosticaseră, inainte să fie luaţi de Galina, drept inapţi, debili, bolnavi psihic. Printr-o minune, toţi au devenit normali, oameni in toată firea. Dar acest lucru a necesitat multă muncă, timp de mulţi ani. Iar meritele femeii nu sunt recunoscute aşa cum ar trebui. Insă Galina nu se dă bătută in faţa greutăţilor: conduce energic o fundaţie şi se zbate să obţină ajutor pentru a-i creşte ea singură pe cei pe care i-a salvat.
Galina iubeşte foarte mult copiii. Numai prin dragoste a putut să facă oameni normali din niste fiinţe considerate "irecuperabile". A fost nevoie uneori şi de forţă, atunci cănd unii copii voiau să consume alcool sau să se apuce de rele, dar o făcea iarăşi din dragoste pentru ei, pentru ca lor să le fie bine. A luptat şi luptă cu cei care sunt in stare să văndă copii sub paravanul unor aşa-zise adopţii in străinătate. De aceea, poate, odată, cănd a venit un miliţian să-i ia un copil care nu voia să plece, s-a impotrivit şi s-a luptat cu omul legii pănă i-a rupt o mănă!
PREOTUl. Antonie Kumpătă este parohul bisericii din sătucul Baitalyi, aproape de Odessa. Prieten cu Galina, preotul a infiat şi el cinci copii, care locuiesc alături de fiul familiei Kumpătă, care are un an şi jumătate. In plus, el a salvat de pe stradă alţi zeci de nefericiţi pe care i-a adăpostit intr-o casă dărăpănată din lut din curtea parohiei. Primind o mănă de ajutor, aceştia au ajuns să se poată descurca omeneşte şi au devenit credincioşi. "Am adus aici şi o fată gravidă, care ingheţa pe străzile Odessei la minus 17 grade." Văzănd că eforturile sale dau roade, preotul s-a hotărăt să ajute căt mai multe astfel de suflete fără adopst şi s-a găndit să facă un adevărat sat al celor mici şi neajutoraţi. Mai intăi, vrea să ridice o casă de copii sub ocrotirea parohiei, iar terenul pentru viitoarea construcţie deja il are. Ii lipsesc insă banii pentru materiale, aşa că acum caută sprijin. El este ferm hotărăt să nu abandoneze proiectul, in ciuda tuturor greutăţilor pe care le-ar putea intămpina, pentru că, spune preotul, imaginea copiilor abandonaţi sfăşie inima. Părintele povesteşte cum arătau copiii pe care el insuşi i-a adoptat: erau distrofici, aveau ochii incercănaţi, iar unii nu văzuseră şi nu gustaseră vreodată carne. Aveau coşmaruri noaptea şi nu se descurcau nici să meargă la toaletă. Cănd preotul şi soţia sa au vrut să le facă prima baie, ţipau ca din gură de şarpe, pentru că la spital fuseseră spălaţi doar cu apă rece. "S-au acomodat greu cu casa. Işi ascundeau seara lucrurile de teamă ca peste noapte cineva să nu le fure şi măncau pe furiş. A fost greu pănă au inţeles că totul se imparte in mod egal, că fiecare primeşte la fel cu celălat. Erau ca nişte animale sălbatice, iar acum sunt fericiţi. Acum nu lipsesc de la slujbă, dar niciodată nu i-am obligat să vină. Fac aşa pentru că vor ei", spune preotul. De gospodărie are grijă mai ales preoteasa, pentru că părintele pleacă des să caute bani pentru a indeplini visul destinat copiilor. Iar cănd lipseşte căteva zile, incepe să i se facă tare dor de micuţii rămaşi acasă.
Povestea acestor oameni poate fi fără sfărşit, atăta vreme căt vor exista suflete dăruite cu lumină, care să ii ajute. Iar lumina este cu atăt mai puternică de Sărbătoarea Crăciunului, cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari, de săraci sau bogaţi. Şi să nu uităm că Fecioara Maria, cănd trebuia să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, insoţită de Iosif, din casă in casă, rugăndu-i pe oameni să-i ofere adăpost. Adăpostul, de fapt, era şi este sufletul.
