Fiecare cu aşteptările lui - De veghe în lanul de se cară!

De s-ar căra mai repede! Asta mi-am repetat în gînd ca un slogan, în fiecare zi, încă de duminica trecută. Bună ziua! La revedere! Pa! Abia aşteptam să plece preşedinţii care nici nu veniseră, să se care şi anarhiştii, cu toate că nu ajunseseră în Bucureşti, să se strîngă balizele de pe străzi. Să fim lăsaţi în pace, să scăpăm de haos şi să reintrăm în normal.

De s-ar căra mai repede! Asta mi-am repetat în gînd ca un slogan, în fiecare zi, încă de duminica trecută. Bună ziua! La revedere! Pa! Abia aşteptam să plece preşedinţii care nici nu veniseră, să se care şi anarhiştii, cu toate că nu ajunseseră în Bucureşti, să se strîngă balizele de pe străzi. Să fim lăsaţi în pace, să scăpăm de haos şi să reintrăm în normal. Ce-am făcut de summit? M-am introdus în "subiect" încă de vineri, 28 martie, cînd "am participat" la un "minunat" şi "încurajator" accident de circulaţie pe DN 1, în drum spre aeroport. Cum mergeam, noi aşa, liniştiţi, pe proaspătul culoar unic, în maşina redacţiei, ne-am trezit că ne bat patru balize-n geam din mers. Erau de la "colegul" de trafic de pe dreapta, care a încercat să evite un accident, dar n-a avut loc. Aşa că ne-am luat-o.


HAOS ŞI DEMENŢĂ. N-a fost singurul incident legat de maşini, pentru că un dement a vrut, joi, în penultima zi a summit-ului, să intre cu duba în mine şi în colegul meu fotoreporter, Vlad Lodoabă, de la agenţia Intact, cînd eram în curte la anarhişti. Nu ne ajungea că eram morţi de oboseală, de sete, de frig şi de foame, ne-a mai luat şi românu’ nostru drept antinatoişti şi-a încercat să ne facă, probabil, banner. Cel puţin n-a reuşit nimeni să mă calce pe trecerea de pietoni pe culoarul unic, aşa cum s-a întîmplat cu sărmana studentă de 20 de ani din Basarabia. Nebunia şi haosul pregătirilor de summit au transformat-o în victimă. Luni am ajuns să-i aprindem o lumînare la locul accidentului, însoţind coloana de tineri care au protestat împotriva indiferenţei. Din păcate, lumea a uitat foarte repede de ea. De miercuri nu s-a mai vorbit decît despre summit, anarhişti, poliţişti, jandarni, dube, iar poliţişti – de data asta, de la circulaţie... ăştia de la circulaţie au fost senzaţionali. Joi m-am dus în vizită la anarhiştii care-au închiriat celebra hală de la Timpuri Noi. La intersecţie, lîngă staţia de metrou, am întrebat nu mai puţin de opt bucăţi cum se ajunge la hală. Şi mi-au răspuns: "Nu e aici. E la Timpuri Noi!". Adică în altă parte? N-aveau de unde să ştie, sărmanii, că fac de gardă, culmea, chiar la Timpuri Noi...


PICNIC LA IML. În rest, îmi amintesc, de data asta cu plăcere, de un picnic pe iarbă, în faţa IML. După ce-am stat o jumătate de zi pe la hala cu antinatoişti, am luat-o şi noi pe jos după ei, pe la cinci şi douăzeci. Peste mai bine de o oră am ajuns la "morga centrală". Şi, cum ne era cam foame, cît am aşteptat trei ore să se mai întîmple ceva, am luat şi noi masa de prînz care stătea înghesuită prin rucsaci. Adică un senviş. Vineri i-am ratat. M-am luat cu scrisu’ prin redacţie, am stat să termin o pagină cu Romulus Vulpescu şi i-am pierdut pe antinatoiştii de la ambasada Cehiei. Degeaba am alergat de nebună pe străzi să-i prind, că mi-a luat-o poliţia înainte. Împrăştiaţi după ce au fost amendaţi, antinatoiştii s-au retras la "bază" în linişte. Şi s-a terminat! A fost anarhie. Mai ceva ca la antinatoişti. Cel puţin ăia se declară anarhişti, da-s paşnici. S-au cărat! Şi ei. Şi preşedinţii. Şi delegaţiile. Ce linişte e! Ce mirare că mai sîntem!