Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Instanța supremă a constatat că, la nivelul instanțelor inferioare, nu există o practică unitară în soluționarea litigiilor care au ca obiect cererile de despăgubire pe care trebuie să le achite asigurătorii RCA.
Este vorba despre Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a devenit obligatorie de miercuri, 6 decembrie, odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Instanța supremă a soluționat, atunci, o cerere de recurs în interesul legii formulată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept care vizează modul în care poate fi tras la răspundere pecuniară un asigurător de pe piața RCA care nu răspunde petenților în termenul prevăzut de lege.
Concret, Curtea de Apel Cluj voia să știe dacă „în cazul nerespectării termenului de 30 de zile, reglementat de articolul 21 alineatele 1 și 3 din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, asigurătorul datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere”.
Ce prevede legea în materie
Conform acestui articol, soluționarea cererii de despăgubire vizează faptul că, în termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA are două obligații. Prima, „fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în scopul în care se dovedește răspunderea asigurătorului în producerea oricăror accidente acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat”, iar a doua „fie să notifice părții prejudiciate, în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire”.
Același articol 21, la alineatul 4, prevede că „dacă, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii”. Legea mai prevede că despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă. Dacă asigurătorul RCA nu a îndeplinit această obligație sau și-a îndeplinit-o defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie cu achitarea plății despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere aplicabile la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată.
Două curente de opinie la nivelul magistraților
Curtea de Apel Cluj arată că instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar asupra acestei probleme, chestiunea fiind soluționată diferit în cadrul unor acțiuni în pretenții introduse de persoanele prejudiciate împotriva asigurătorilor.
Astfel, unele instanțe apreciază că nu pot fi acordate penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut la primele două alineate ale articolului 21 din Legea 137/2017, deoarece penalizările vizează doar nerespectarea alineatului 4, care instituie termenul de 10 zile pentru plata despăgubirilor, termen care curge de la data unui acord al părților sau de la data comunicării hotărârii judecătorești definitive. În schimb, alte instanțe apreciază că nerespectarea termenului de 30 de zile întărit de primele două alineate ale acelui articol poate fi încadrată în ipoteza de îndeplinire defectuoasă a obligațiilor asigurătorului, ceea ce atrage plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere.
Încălcarea dreptului garantat
În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție precizează că „opinia în sensul că nu pot fi acordate penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut la articolul 21 alineatele 1 și 2 din Legea 132/2017 nu este conformă cu principiul asigurării protecției adecvate victimelor accidentelor auto, cărora nu le-ar mai fi garantate drepturile de a obține soluționarea cererilor de despăgubire în cel mai scurt timp”.
Astfel spus, arată judecătorii, „faptul că un act normativ național transpune o directivă obligă instanțele naționale să îl interpreteze prin filtrul dreptului UE și al jurisprudenței CJUE. (…) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA, în mod culpabil, nu a notificat persoanei prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire formulate printr-o cerere la care au fost atașate documentele justificative, asigurătorul RCA datorează penalități de întârziere din ziua următoare celei la care se împlinește termenul de 30 de zile de la data înaintării cererii”.
Decizia este obligatorie, în toate dosarele care privesc acest gen de litigii
Curtea supremă a stabilit, după analiza acestor chestiuni, că deoarece neîndeplinirea obligației de a face în termenul de 30 de zile naște o prezumție relativă de culpă a asigurătorului RCA, revine acestuia sarcina de a dovedi existența unor circumstanțe neimputabile pentru a înlătura sancționarea penalităților de întârziere.
În concluzie, instanța subliniază că neîndeplinirea obligației „conduce la exigibilitatea obligației de despăgubire cuvenite. Această obligație se încadrează în ipoteza că asigurătorul RCA întârzie achitarea despăgubirilor, ceea ce atrage obligarea acestuia la plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere, datorată începând cu expirarea celor 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii părții solicitante”.
Prin această concluzie, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii, iar decizia este definitivă și obligatorie pentru instanțele din România.
