Fiul lui Voronin, "Stăpânul Ovulelor"

Legătura dintre Oleg Voronin şi comerţul cu ovule şi mame surogat se numeşte BIOTEX. Am documentat relaţiile dintre o firmă care acţionează în domeniul inseminării artificiale şi fiul preşedintelui comunist şi am găsit mai multe conexiuni. Firma BIOTEX este prezentă pe internet ca intermediar în domeniul fertilizării in vitro, oferind o bază de date generoasă de mame surogat.

 

Afacerea cu mame este condusă de un italian şi un german rus, care operează din Chişinău şi Kiev. Clienţii lor vin din Italia, Anglia, Germania şi Belgia. Afacerea se extinde şi în Statele Unite. BIOTEX este totodată numele firmei de la Chişinău care activează la aceeaşi adresă cu alte companii unde chiar locuieşte fiul preşedintelui, Oleg Voronin. În firmă apar mai multe personaje din anturajul lui Voronin, inclusiv garda sa de corp asasinată anul trecut.

Mame surogat
„Nici ca ministru al Sănătăţii, nici ca om, nici ca femeie, nu accept ca un copil să fie vândut sau donat. Aceste practici trebuie criticate, deoarece depăşesc nişte norme etice.(...) Cred că la noi în ţară nici nu o să existe legislaţie în acest domeniu. Copilul e o fericire pentru mamă şi ar fi foarte bine ca el să fie lângă mama care l-a născut". Când a făcut această declaraţie, la sfârşitul anului 2008, ministrul moldovean al Sănătăţii, Larisa Catrinici, nu ştia că o echipă de jurnalişti investighează activitatea unei reţele de traficanţi de nou-născuţi care activează inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova. Reţeaua tocmai perfecta actele pentru scoaterea din ţară a unor gemeni născuţi la comandă de o mamă surogat din Chişinău, pentru un cuplu de italieni din Roma.
Reţeaua îşi face reclamă pe site-ul http://russurrogate.com care trimite la nişte numere de telefon cu prefix moldovenesc (vezi imaginea alăturată). La o lună după ce am demarat investigaţia, numerele moldoveneşti de telefon au fost înlocuite. Gestionarii afacerii caută şi intermediază, contra cost, relaţia dintre mamele-surogat şi potenţialii clienţi din Occident. Clienţii sunt soţii care nu pot, nu au timp sau nu vor să poarte o sarcină. Mamele sunt racolate din Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Rusia şi Uzbekistan. La secţiunea „contacte" apar numere de telefon şi adrese de e-mail pentru vorbitori de limbă engleză, italiană, franceză şi spaniolă. Denumirea afişată a firmei este „BIOTEXCom". Site-ul a fost înregistrat la 30 iunie 2007 de către Igor Rusu din Chişinău. Întrebat ce legatură are cu site-ul respectiv, ne-a răspuns că firma sa oferă „servicii de găzduire" a site-ului http://russurrogate.com . Vădit speriat, Igor Rusu a refuzat să ne spună denumirea oficială a firmei cu care a încheiat contractul pentru „găzduirea" paginii http://russurrogate.com , dar a spus că nu este sigur că firma respectivă activează legal.

Intermediarii de nou-născuţi
Am contactat prin email firma BIOTEX, pozând în potenţiali clienţi: un cuplu de britanici interesaţi de accesarea serviciilor de mame surogat. Am fost contactaţi de Nicola, un cetăţean italian care pe site-ul russorogate.com se semnează Nicola Colucci. Pe parcursul a câteva luni am schimbat mai multe emailuri, iar acesta ne-a declarat că el este un intermediar şi că adevăratul administrator al afacerii este un anume Albert Mann. Nicola ne-a trimis un model de contract al pachetului VIP: 30.000 de euro este costul unui copil născut printr-o mamă surogat aleasă din baza de date a firmei, toate cheltuielile incluse. În această afacere orice poate fi aranjat, chiar şi naşterea unui copil de către o mamă surogat cu donator de spermă străin de cuplul care plăteşte. Nicola ne spune că toată operaţiunea se poate desfăşura în clinicile firmei din Chişinău sau Kiev. „Avem o rată foarte mare de succes şi chiar şi competitorii noştri vin la noi şi ne plătesc, pentru că au nevoie de mame surogat - de care noi avem din belşug, toate tinere şi sănătoase". Se laudă că un cuplu de italieni tocmai a ridicat în noiembrie 2008 gemeni născuţi de o mamă surogat la Chişinău. Actele au durat mai mult pentru că paşaportul noului-născut trebuia făcut la consulatul italian de la Bucureşti. Nicola precizează că firma are relaţii şi la consulatele din Chişinău şi poate rezolva rapid actele noilor-născuţi. Toate acestea în condiţiile în care serviciile de mamă surogat sunt ilegale în Republica Moldova. Nicola face naveta între Taranto, Italia şi Chesterfield, Anglia, pentru a-şi populariza şi extinde afacerea de la Chişinău. „Intenţionăm să ne extindem în Marea Britanie şi Statele Unite, unde preţurile sunt duble pentru serviciile noastre". Nicola susţine că este căsătorit în Moldova şi locuieşte la Chişinău, la fel ca şi administratorul afacerii, Albert Mann.

„E mai uşor să găseşti donatoare şi mame surogat în Ucraina decât să găseşti o masă liberă la un restaurant din centrul Kievului!"

I-am solicitat lui Nicola o întâlnire cu Albert Mann, pentru a discuta detaliile practice şi pentru a vedea clinicile firmei. Ne-am întâlnit cu Mann la Kiev şi la Chişinău. Acesta a evitat să ne arate biroul firmei sale, iar întâlnirile s-au desfăşurat în cafenele. La Kiev ne-a arătat o clinică renumită, Isida, susţinând că aceasta este clinica cu care cooperează. Discuţia însă s-a desfăşurat la o cafea, unde Mann ne-a vorbit optimist despre cum îi merge afacerea: „Cu siguranţă că n-o să plătesc mai mult mamele surogat, din cauza crizei. E mai uşor să găseşti donatoare şi mame surogat în Ucraina decât să găseşti o masă liberă la un restaurant din centrul Kievului!". La momentul întâlnirii din Chişinău, Mann a devenit suspicios şi nu ne-a mai prezentat nici o clinică. S-a rezumat la o discuţie într-o pizzerie. Ne-a spus că vrea analizele complete ale cuplului pentru a şti cum să meargă mai departe. „Mi-am pierdut de multe ori timpul cu concurenţii mei, care pozau în clienţi şi vroiau să afle mai multe detalii despre afacerea mea", ne-a declarat Mann în timpul întâlnirii. I-am întrebat pe Nicola şi Mann dacă firma BIOTEX are legătură cu Oleg Voronin. Nicola s-a fâstâcit şi l-a rugat pe Mann să răspundă. Acesta a spus că presa scrie tot felul de prostii şi că ei nu au legătură cu Voronin. Ne-a dat mai multe nume de firme şi fundaţii în contul cărora ar trebui să facem plata. Verificate ulterior, majoritatea firmelor s-au dovedit a fi inactive sau inexistente. Din ce în ce mai suspicios, Mann a început să ne spună că refuză să trateze pacienţii în Moldova pentru că este ilegal. A făcut-o în trecut, dar nu mai vrea să o facă. Însă transferul banilor îl vrea în Moldova, din raţiuni fiscale: „Pentru mine firma din Moldova e ca un off-shore, nu plătesc nici o taxă".

Imagini furate de la altă clinică
Mann este vechi în branşa aceasta, în postura de intermediar. Înainte de BIOTEX a avut un site identic, care se adresa numai vorbitorilor de germană. leihmutterschaft.com a fost înfiinţat în 2006 şi conţine aceeaşi structură şi acelaşi conţinut cu russurrogate.com. Detaliile de contact sunt tot numere de telefon din Moldova. Detaliile de contact ale lui Mann sunt prezente pe o mulţime de site-uri şi forumuri în care se caută tinere care vor să câştige un ban ca mame surogat. Prin aceste anunţuri Mann şi-a construit o bază de date cu poze şi detalii ale mamelor surogat, de unde clienţii din Vest pot alege. Dacă telefonul mobil şi-l schimbă destul de des, adresa de email a rămas aceeaşi: abs999@bk.ru. Mann vorbeşte rusă şi germană iar pe un forum de discuţii susţine că este din Koln. Interesant este că pe ambele site-uri folosite de Mann pentru a-şi atrage clienţii sunt folosite imagini identice de prezentare a clinicii BIOTEX. De fapt, clinica prezentată nu aparţine lui Mann. Imaginile sunt copiate de pe site-ul clinicii particulare Nadija localizată în centrul oraşului Kiev (http://www.ivf.com.ua/eng/). Din discuţia cu Mann reiese nu numai teama lui de a-şi pierde timpul în discuţii cu eventuali concurenţi deghizaţi în clienţi, dar şi teama de a nu rămâne pe cap cu copilul născut de către o mamă surogat: „în partea aceasta a lumii orfelinatele sunt foarte proaste. Trebuie să am garanţii, dacă cuplul se răzgândeşte, eu ce fac cu copilul?".

Oamenii fiului preşedintelui
Am verificat la Camera înregistrării de stat dacă în Republica Moldova activează vreo companie cu denumirea „BIOTEXCom". Singura firmă din Moldova cu numele acesta este „BIOTEX-Com Srl" cu sediul pe str. Mesager 5/2 din Chişinău, dar care activează pe strada V. Alecsandri 79. În sediul din Alecsandri şi-au găsit adăpost firmele „Moldconstruct Market" şi "Transline", care la fel ca şi „Biotex", potrivit presei de la Chişinău, sunt afaceri înfiinţate de către fiul preşedintelui Voronin, Oleg. Cu aceste firme împarte clădirea juniorul Voronin, care deţine un apartament şi mai multe spaţii de birouri la aceeaşi adresă. „Moldconstruct Market", unde Oleg Voronin este economist, „Transline" şi BIOTEX sunt toate acţionare la banca FinComBank, unde juniorul Voronin este preşedinte al Consiliului de Administraţie. Un alt acţionar al băncii este Ion Antoci, proaspăt numit director al BIOTEX. Antoci ocupă şi funcţia de administrator al „Transline" şi deţine firma românească M.S.I. Trading din Iaşi, paravan al afacerilor internaţionale cu zahăr ale lui Oleg Voronin. Mai multe articole de presă au arătat în trecut cum firmele lui Oleg Voronin din România au fost folosite la operaţiuni masive de import-export zahăr. În schema exporturilor intrau pe de o parte Asociaţia ZAHAR din Moldova şi pe de altă parte compania deţinută direct de Voronin, Kaolin-Impex şi M.S.I Trading din Iaşi. Asociţia ZAHAR şi MSI Trading au format în 1997 o firmă la Bucureşti - Asociaţia Zahărului Moldova-Com. În aceeaşi schemă a intrat firma Gota Zahar a unui tânăr irakian din Bagdad, Muhammad S. Jamal.
La telefonul BIOTEX răspunde acum Andrei Mankovski, un angajat al firmei care deţine 54% din acţiunile „Transline". Aceleaşi firme, aceleaşi persoane în acelaşi sediu, toate legate de fiul preşedintelui. Contactat telefonic în repetate rânduri, Mankovski a refuzat să se întâlnească cu noi. El ne-a spus că la BIOTEX este simplu inginer şi că nu crede că ar putea să ne ajute în vreun fel.

Paravan
Am vrut să vedem dacă firma care îşi face reclamă pe site-ul de comerţ cu mame surogat „BIOTEXCom" şi compania moldovenească „BIOTEX - Com" sunt una şi aceeaşi. Cum afacerile lui Oleg Voronin sunt încâlcite în hârtii, am verificat documentele BIOTEX. Conform extrasului eliberat de Camera înregistrării de stat în noiembrie 2008, numele lui Voronin sau ale intermediarilor străini nu apare în acte. Apare însă fostul bodyguard al lui Oleg Voronin, Ghenadie Scripcaru. Acţionar şi administrator al „BIOTEX-Com", Scripcaru a fost plutonier adjunct în cadrul brigăzii de poliţie „Fulger", serviciu special al Ministerului de Interne moldovenesc şi detaşat ca gardă personală şi şofer al fiului preşedintelui. Garda de corp a lui Voronin a fost asasinat în primăvara anului trecut, în condiţii misterioase, când se afla în timpul serviciului. Tânărul de 32 de ani a fost ucis în maşină, în noaptea de 31 martie 2008, în faţa barului „Flamur" din Ciadîr-Lunga (Găgăuzia), cu două lovituri de cuţit. Potrivit documentului emis de Camera înregistrării de stat, Ghenadie Scripcaru deţinea 15% din acţiunile SRL „BIOTEX-Com" (restul de acţiuni fiind deţinut de Margarita Malcoci). Adresa juridică a firmei este şi adresa de acasă a lui Scripcaru. Nimeni nu a întrebat-o nimic pe mama lui Scripcaru în legătură cu dividendele şi acţiunile pe care acesta le deţine la BIOTEX, deşi aceasta este unul dintre moştenitorii lui. Aceasta ne face să credem că Scripcaru a fost doar un paravan pentru şeful său.
BIOTEX Com a mai fost menţionată în presa din Moldova ca gestionară a unor afaceri ale lui Oleg Voronin. „Ziarul de Gardă" a relatat despre un domeniu de vânătoare administrat de BIOTEX, în raionul Anenii Noi, la 30 de kilometri de Chisinău. „Vip Magazin" menţionează numele firmei în legătură cu afacerile lui Oleg Voronin începute înainte ca tatăl său să ajungă preşedinte, deşi, conform actelor oficiale, firma a fost înfiinţată în 2002.
Am încercat să obţinem comentarii referitor la implicarea BIOTEX în afacerile cu mame surogat, însă nimeni din firmă nu a vrut să comenteze. Pe Andrei Mankovski, angajat al firmei, l-am contactat chiar şi acasă, fără nici un rezultat. Le-am lăsat coordonatele celor de la BIOTEX-Com, spunându-le că vrem să vorbim cu domnul Antoci, dar nu ne-a telefonat nimeni de la firmă. I-am trimis lui Ion Antoci demers oficial, dar nu am primit nici un răspuns. La fel, nici din partea lui Oleg Voronin nimeni nu a răspuns solicitărilor noastre.

Un bodyguard ucis în somn, în maşină
Ghenadie Scripcaru, garda de corp a lui Oleg Voronin, a fost ucis în maşină, în noaptea de 31 martie 2008, în faţa barului „Flamur" din Ciadîr-Lunga, cu două lovituri de cuţit. Poliţia susţine că Scripcaru dormea la volan, aşteptând două persoane care îl însoţeau şi care intraseră în bar. Scripcaru ar fi fost înjunghiat de doi tineri din localitate, care i-au furat maşina, un Audi A6. Maşina a fost găsită a doua zi, iar tinerii au fost arestaţi după alte două zile într-o casă părăsită. Interesant este că asupra lui Scripcaru s-au găsit atât arma din dotare, cât şi 2.000 de dolari care nu i-au interesat pe tâlhari. La fel de curios este faptul că un subofiţer de pază înarmat, foarte bine antrenat şi cu un fizic impresionant, a fost răpus atât de uşor de către doi tineri aflaţi în stare de ebrietate. O altă întrebare este de ce nu au fugit cu maşina în Transnistria, având mai puţin de 100 de km de parcurs şi au preferat să se deplaseze în direcţia opusă?
Am mers acasă la Agripina Scripcaru, mama lui Ghenadie, în satul Cuhureştii de Jos, raionul Floreşti. Cum ne-a văzut, a început să plângă: „O să vă spun tot ce ştiu, poate mi s-a face mai uşor, că de când a murit Ghena parca am un ghem de ace la inimă", ne-a spus îndurerată femeia. O casă bătrânească foarte modestă. S-a uitat spre poza de lângă oglindă a lui Ghenadie şi a început să-l bocească ca la înmormântare. Ghenadie a fost al doilea ei fiu ucis. S-a aşezat pe canapea, m-a privit în ochi şi m-a întrebat câţi ani am. De la Agripina Scripcaru am aflat că Ghenadie nu se prea înţelegea în ultima perioadă cu soţia sa Angela, de aceea „stătea aproape permanent la vila lui Oleg din pădurea de la Holercani. El era un fel de şef acolo, dar de fapt era bodyguardul lui Oleg. Îi ducea fata la şcoală şi i-o aducea. Odată a adus o maşină tare scumpă din Germania şi fata lui Oleg a cerut să meargă ea la volan. Ghena n-a vrut să-i strice inima şi i-a permis. Şi ea a făcut accident. După aceea l-au trimis cu lucrul în pădure la Oleg. De multe ori mi-a spus că o să mă ia să-mi arate frumuseţile de acolo. El se ducea acasă doar să o vadă pe Adelina, fetiţa lor. Pe mulţi prieteni din sat i-a angajat la Oleg. Le-a dat o bucată bună de pâine, dar acum nici unul din ei nu vrea să vorbească cu mine". Deşi de la moartea fiului ei a trecut deja un an, femeia nu ştie nimic despre mersul anchetei: „Am cerut să mi-l dea să-l înmormântez aici, în sat, dar nu mi l-au dat. Mi-au spus că el nu-i al meu, ci al statului. Cel mai mult s-a răsculat soţia lui, mama ei şi o mătuşă. Nu zic, tare frumos l-a înmormântat Oleg! Şi praznic frumos i-a făcut! Dar de ce nu vorbeşte nimeni cu mine? Oare chiar eu nu am dreptul să ştiu ce s-a întâmplat cu băiatul meu? Nu mi-au arătat nici măcar rezultatele autopsiei, că eu nu înţeleg cum putea el să adoarmă acolo în maşină. Este un băiat din sat, Valeriu Verdeş, pe care tot Ghena l-a angajat la Oleg. Nici el nu mi-a spus nici un cuvânt. Da' eu simt că el ştie tot. A dormit în copilărie la noi pe cuptor, mânca din mămăliga făcută de mine, îmi zicea mamă, dar acuma nu a scos o vorbă. La mort, Oleg le-a dat o geantă de bani. Nu glumesc! O geantă cu bani le-a dat. La mijloc se deschidea din două părţi cu fermoar. Banii erau la soţia lui Valeriu. Ea cumpăra tot de ce era nevoie".

În audienţă la Oleg
La câteva săptămâni după moartea fiului, Agripina Scripcaru l-a vizitat pe Oleg Voronin la birou: „M-a primit cu vorbă bună. Mi-a dat 19 mii de lei. I-am făcut monument şi praznic de 40 de zile lui Ghena cu banii aceia. Mi-a făcut el singur paşaport şi şi-a lăsat o copie. A promis că o să-mi facă un cont în bancă şi că o să primesc lunar nişte bani. Dar aşa a rămas. Nu a mai făcut! M-a hrănit şi mi-a dat o maşină să mă aducă acasă".
S-a dus şi a doua oară la uşa lui Oleg Voronin, dar nu a mai primit-o. S-a dus să se plângă de cuscri, deoarece îi bătuseră fiica: „Îl numeau pe Ghena cu cuvinte urâte şi fata mea a vrut să-l apere. Ziceau că atunci când am fost la Oleg prima dată, el mi-ar fi dat vreo 60 de mii de lei. Nu-i adevărat! Mă temeam că mă vor ucide pentru nişte bani pe care nu-i am. Aşa că m-am dus la el să-l rog să le spună că nu am bani şi să mă lase să trăiesc. I-am spus asta unui secretar de-a lui Oleg şi după aceea n-am mai avut probleme". Despre momentul tragediei cunoaşte puţin..., din auzite, dar îşi pune multe întrebări: „S-a dus la Sănătăuca, a lăsat-o pe ea (pe soţie - n.n.) şi pe fetiţă, apoi a venit pe la mine şi mi-a adus peşte. Nu eram acasă. A spus că l-a sunat cineva şi că trebuie să plece la Ciadîr-Lunga după sămânţă de lucernă... Nu m-a aşteptat! În noaptea aceea a fost ucis. Eu nu înţeleg când a ajuns ea (soţia - n.n.) de la Sănătăuca la Chişinău, pentru că eu când am aflat despre tragedie - ea era deja acolo (la Chişinău - n.n.). Nu înţeleg de ce cei doi care îl însoţeau s-au dus în bar fără să-l ia şi pe Ghena. Mi se pare straniu că Ghena a adormit în maşină... Am auzit că Oleg a vândut maşina aceea şi i-a cumpărat Angelei o „Mazda" nouă de culoare neagră".
Prim-adjunctul procurorului general, Vasile Pascari, ne-a comunicat că, la sfârşitul lunii ianuarie anul acesta, Judecătoria Comrat i-a condamnat la câte 25 de ani de închisoare pe inculpaţii Dumitru Axenti şi Roman Ivanov pentru asasinarea şi jefuirea plutonierului adjutant de poliţie Ghenadie Scripcaru. Mama acestuia nu ştie nimic despre sentinţă. Angajatul Procuraturii ne-a asigurat că asasinatul „nu are nici o legătură cu activitatea profesională a victimei".
Site-ul BIOTEX, http://russurrogate.com , a fost şters în dimineaţa zilei de joi, 2 aprilie, de pe internet. După câteva ore el a reapărut, înregistrat însă în Ucraina şi nu în Republica Moldova. La "contacte" apare firma BIOTEHCOM Ltd şi un anume Albert Tocilovsky, cu date de contact din Kiev. Adresa de email a lui Albert Tocilovsky este aceeaşi cu adresa de email a lui Albert Mann (abs999@bk.ru). Practic, BIOTEX şi-a schimbat doar ţara gazdă a site-ului, o literă în denumirea firmei şi numele de familie al celui care gestionează afacerea.
Investigaţia jurnalistică a fost publicată de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie şi finanţată în cadrul proiectului Scoop (prin Asociaţia Jurnaliştilor de Investigaţie danezi - FUJ). Investigatia a fost desfăşurată în colaborare cu www.CRJI.org, pe parcursul mai multor luni, cu aportul unor jurnalişti de la Bucureşti, Chişinău şi Kiev.

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie

www.crji.org