Florenta - Acolo toamna vine degeaba

In italiana, Firenze. Pentru cunos-catori, "Atena Italiei". Unul dintre marile centre artistice ale lumii. Orasul unde a aparut Renasterea si unde multi turisti vin pentru a urmari dezvoltarea acestei extraordinare revarsari de talent artistic.

Domul din Florenta a fost inceput de Arnolfo di Cambio in 1296, dar cupola, inalta de 114 metri, a fost ridicata de Fillippo Bruneleschi. "Dantelaria" sa nu are nimic in comun cu Domul din Milano. Impresioneaza interiorul cupolei, decorat cu o fresca imensa, ilustrand Judecata de apoi, realizata de Vasari si Federico Zuccari. La Palazzo Vecchio, turisti multi. Asa ca te multumesti sa admiri, printre zecile de oameni care mananca sandvisuri, statuile romane din Loggia della Signoria.

In italiana, Firenze. Pentru cunoscatori, "Atena Italiei". Unul dintre marile centre artistice ale lumii. Orasul unde a aparut Renasterea si unde multi turisti vin pentru a urmari dezvoltarea acestei extraordinare revarsari de talent artistic.

Pe hartie nu pare atat de grav, dar chiar a venit toamna. Mie mi se face frica de fiecare data cand vine toamna. Imi este teama ca, dupa zbuciumul verii, nici o problema nu mai suporta amanare. Mi-e teama de grijile care revin incet, de cerul mohorat, de copacii ramasi aproape goi, de culorile sterse. Mi-e frica de plictiseala si de tristete. Este sfarsitul de vacanta, trezirea dintr-un vis frumos, inceputul rutinei si apropierea iernii crude. Urasc toamna de cand ma stiu!

Dar anul acesta, toamna a venit la mine frumos, fiindca inceputul ei m-a nimerit intr-un loc parca dintr-o alta lume. Un loc unde toamna vine degeaba, fiindca nu schimba nimic si nu aduce tristete, nu pune capat verii, nu supara, dimpotriva, este umila si iertatoare.

DE VIS. Villa San Michele, situata pe dealurile regiunii Fiesole

LOCUL DE VIS. Mai intai te nauceste cu atatea frumuseti. Dar nu te abandoneaza. Dupa cateva zile le dai dreptate celor care spun despre Florenta ca este una dintre minunile lumii. Si, intr-adevar, te cucereste pentru totdeauna. Si o vei vizita ani la randul, fara sa iti dai seama ca devine o parte din tine.

Foarte aproape de Florenta (la 2 km), am gasit locul de vis - Villa San Michele, situata pe dealurile regiunii Fiesole. Auzisem ca este un hotel frumos, insa ma asteptam doar la un adapost pentru o noapte, a doua zi urmand sa vizitez adevaratele minunatii, in Florenta. Trecand pe langa Firenze, cum frumos suna in italiana, dupa cativa kilometri de serpentine inguste, am intrat pe domeniul hotelului. In fata mea, se intindea un drum cu pietris, marginit de pomi si gradini perfect intretinute. Departe, in capat, am zarit villa San Michele, o cladire mareata din piatra, superb luminata. La receptie, domnea o liniste care m-a facut sa-mi opresc respiratia cateva secunde. Salonul cu pereti inalti, intrerupti din loc in loc de arcade nobile, era subtil delimitat de doua covoare confectionate manual, vechi de cateva secole. O masa solida din lemn si jilturile de secol al XVII-lea completau rafinamentul incaperii.

BRAZI SI LAMAI. "Sunt sigur ca o sa va relaxati la noi in hotel", m-a intampinat receptionerul. Camera se afla in corpul vechi al hotelului, care a fost incinta unei manastiri, in secolul al XV-lea.

Scara si holurile sunt luminate de sfesnice vechi cu lumanari. Pastra inca aceeasi simplitate necesara unui monah - un pat mare cu tablii din lemn, o Masa si doua scaune si picturi ilustrand Florenta din perioada Renasterii.

Dimineata, m-am trezit cu aceeasi pace, care ma umpluse si noaptea, inainte de culcare. Nu stiu daca eram influentata de istoria locului, dar m-am simtit atat de departe de lume, insa, desi izolata, in siguranta, parca protejata de ceva divin. M-am detasat de griji, de planuri si am hotarat sa mai raman o noapte. De fapt, am simtit ca as putea ramane acolo mult timp daca ar fi fost posibil. De pe terasa hotelului, la soare, Florenta oferea o priveliste atat de incantatoare, ca te puteai multumi doar privind de acolo, de sus. Mesele erau pregatite pentru micul dejun si in aer se amesteca mirosul proaspat de brazi cu un parfum fin de lamai.

Cu greu m-am desprins de maretia locului, fiindca ma asteptau Galeriile Ufizzi, Pallazzo Vecchio, Biserica Santa Croce si Domul. Ma asteptau strazile si cladirile minunate din Firenze. Ma asteptau Leonardo da Vinci, Machiavelli, David-ul lui Michelangelo, asezat in fata intrarii in Palazzo Vechio, si fantana realizata de Ammannati, care are in mijloc statuia zeului Neptun.

PONTE VECCHIO. Romanticul pod, care pe vremuri ii gazduia pe negustorii aurari, pare a fi acum un bazar turcesc

CEVA DIVIN. Am ajuns in Piazza del Signoria la pranz. Daca vrei sa devii, brusc, florentin, du-te la o cafenea, comanda si priveste aparent absent cum trec norii sau cum ciugulesc porumbeii semintele aruncate de turisti. Strazile Florentei sunt neinchipuit de stramte si de lungi, racoroase in miezul zilei, cu case medievale de o parte si de alta.

La Galeriile Ufizzi (considerat cel mai vechi muzeu de arta din lume), pe o suprafata de 8000 mp, sunt expuse, printre sculpturile clasice, si picturile din sec. XIII-XVIII, operele lui Rafael, Michelangelo, Caravaggio, Leonardo Da Vinci, Boticelli, Segnoreli, multime de turisti.

Am vizitat Biserica Santa Croce, o capodopera a goticului florentin, creata de Arnolfo di Cambio. Am admirat frescele lui Giotto si monumentele funebre ale celor mai cunoscuti artisti italieni: Michelangelo, Machiavelli, Galilei si Rossini. Apoi am pornit spre Piata Domului. Mai tarziu, in alta multime, de data asta chiar deranjanta, m-am indreptat catre Ponte Vechio. Romanticul pod, pe vremuri, pare a fi acum un bazar turcesc, plin de tarabe cu sepci, bibelouri, bijuterii ieftine si turisti care se targuiesc mai ceva decat in Istanbul. Nu mai este romantic si in van versurile si ariile celebre despre frumoasele indragostite de pe vremuri, care isi alinau suferinta amenintand ca se vor arunca de pe Ponte Vecchio. Orasul lui Galileo Galilei si al lui Dante Aligheri este astazi invadat de cautatori de tinichele si de genti din piele ieftine.

Am plecat inapoi inspre hotel. Voiam liniste si sublim din nou. Cand m-am apropiat de intrare, am privit fatada cladirii San Michele, realizata de Michelangelo. In salonul de ceai este expusa o fresca cu Cina cea de taina, din 1602.
E pace si parca pluteste in aer ceva divin. A venit toamna, dar nu-mi pasa!
Poate ma influenteaza istoria locului - o farama din perioada Renasterii si o fosta manastire. Sau poate Dumnezeu nu lasa toamna sa patrunda aici.