Florian Pittiş

4 octombrie 1943 - 5 august 2007
Florian Pittiş nu mai este.
Ne-a părăsit intr-un an parcă blestemat, care i-a luat de lăngă noi pe Jana Gheorghiu, Ralu Filip, Adrian Pintea, Patriarhul Teoctist...
Partea pămăntească a celui care a fost simbolul şi purtătorul de cuvănt al muzicii tinere se intoarce in pămănt, de unde a venit.
Partea nepieritoare rămăne lăngă noi, la fel cum a fost şi pănă acum.
Actor, interpret de muzică folk, realizator de emisiuni radio memorabile, făcător al unui radio pe net, o bijuterie, Radio3 Net, vocea-brand de la emisiunea Teleenciclopedia sunt numai căteva repere care il configurează intr-un spaţiu concret pe Florian Pittiş. Dar mai puternice şi mai pregnante decăt cele amintite vor rămăne veşnic in memoria noastră rostirile lui celebre:
"Sunt cel mai frumos din oraşul acesta...", "Nu contează căt de lung ai părul,/ Important e căt şi cum găndeşti", "Dacă v-a plăcut bufonul,/ Mai poftiţi şi-n altă seară" sau "Invocaţia" de la CANTAFABULE: "... A pseudofiarelor cănt viaţa-neviaţa/ care nu se trece ca topită gheaţa,/ nu se risipeşte in văzduh ca ceaţa,/ nici nu se rupe ca subţire aţa,/ au se ovileşte ca, bătrănă, faţa..."
Pe lăngă toate acestea, Florian Pittiş a fost prezentatorul şi spiritul Festivalului Folk You! Anul acesta, festivalul va fi dedicat memoriei sale. Marele om, artist şi caracter va rămăne totdeauna lăngă noi cu partea sa nepieritoare.

• Noapte bună, Moţu, şi adio - Adrian Păunescu • Furtuna a trecut. Acum e linişte... • Folk You! in memoria lui Florian Pittiş • Florian Pittiş va fi inmormăntat marţi, la Cimitirul Bellu • Radio3net se va numi Radio3net - Florian Pittiş

VIDEO • Sunt tanr doamna...
AUDIO • Invocatie (Phoenix) • Fara cuvinte (Celelalte Cuvinte) • Puterea obisnuintei (Pasarea Colibri) • Din poezia muzicii tinere (interviu, aprilie 2005)

• Click pentru fotoreportaj cu Florian Pittiş

"Nu e nici o grabă, ne vom intălni Dincolo"

Nenorocirile se intămplă, la fel ca şi minunile, pe neaşteptate. Florian Pittiş ne-a părăsit duminică. A lăsat in urmă o altfel de lume, mult sărăcită. Fără spiritul său viu, fără setea lui de viaţă, de căntec, de joc, lumea pare amorţită intr-un anotimp tern, fără culoare şi lumină.

Existenţa unui mare artist parcă nu are inceput şi nici sfărşit. Moţu pare a fi fost prezent dintotdeauna printre noi. Ne-a colorat, intr-un mod indefinibil, copilăria şi adolescenţa, ne-a invăluit mai ales tinereţea intr-un veşmănt preţios. Cel al libertăţii de expresie, de găndire, al adevărului fiecăruia dintre noi. Am fost, cu ajutorul lui Florian Pittiş, racordaţi la o conştiinţă colectivă, am vibrat şi ne-am inălţat aripile sufletului acolo unde altfel nu am fi ajuns, poate, vreodată. Ne-am intristat şi ne-am bucurat, deopotrivă, i-am ascultat versurile, iar fiinţa noastră vibra o dată cu el.

Căteodată, timpul nu mai are răbdare. E greu de spus ce se petrece in sufletul cuiva care ştie că nu va mai avea decăt căteva zile de trăit. Ar fi de fapt o impietate să incercăm măcar să ne imaginăm aşa ceva. La 2 august, Florian Pittiş ne-a lăsat, nouă tuturor, o scrisoare, prin care cerea să nu se difuzeze nici un fel de informaţii legate de starea lui de sănătate.


Ce ne vom face fără Moţu? E greu de spus. Lumea nu va mai fi la fel. Pur şi simplu. Nu putem vorbi la trecut despre el. Putem doar să-l adăpostim in sufletul nostru cum putem mai bine. Pentru a fi, in continuare, bogaţi. Pentru a nu uita să fim, din cănd in cănd măcar, legaţi sufleteşte de izvorul pur şi nesfărşit al existenţei, sub ce formă ar fi ea.


SUFLETUL ARTISTULUI. Tulburătoare era vocea lui Florian Pittiş. In ea parcă se strănseseră toate sensibilităţile şi misterele lumii. Tulburătoare nu numai prin căldura ei, prin dicţia perfectă, prin tonalitatea gravă şi totuşi măngăietoare. Vocea lui Pittiş era tulburătoare şi prin ideile profunde, deştepte, imbibate de suflet, idei ce le rostea. Am avut privilegiul să-i inchin o emisiune la Antena 1 ceva inainte de anul 2000. L-am filmat in cabina lui de la Teatrul "Bulandra". L-am intrebat dacă a fost tentat să rămănă definitiv in Occident. Avusese destule de tras din cauza curajoaselor lui spectacole despre muzica tănără, spectacole adesea interzise. Avusese de suferit şi din cauza nonconformismului lui. A purtat mai mereu păr lung. Işi amintea că adesea era chemat la organele de partid, cele care cenzurau şi muştruluiau artiştii. Povestea Florian Pittiş că de cum intra in sala cu activişti de partid, nici n-apuca bine să inchidă clanţa şi turuia: "Bună ziua, eu nu mă tund!". Rămăneau cu gura căscată de curajul lui dregătorii de partid. L-am intrebat dacă n-a fost tentat să rămănă in Occident. Mi-a răspuns că nu. Mai intăi, fiindcă meseria lui este cuvăntul romănesc, şi in al doilea rănd, pentru alt motiv ce se desprinde din următoarea povestire. Florian Pittiş se afla de o lună in turneu cu Teatrul "Bulandra" prin Franţa. Dar iată confesiunea lui Florian Pittiş: "Mă plimbam cu Andrei Şerban prin Paris, cănd am văzut parcată lăngă trotuar, pe una din străzile pariziene, o Dacie cu număr de Bucureşti. Am rămas lăngă Dacia din Bucureşti, ca să-l aştept pe şofer, mi-era dor de un romăn de acasă. Am stat trei ore lăngă Dacie, şi şoferul n-a apărut. Dar in cele trei ore, acolo pe un bulevard al Parisului, lăngă Dacia cu număr de Bucureşti, am simţit că miroase a teiul de pe strada mea".


"EU IMI TRĂIESC NUMAI CLIPA". "Nu există ieri, nu există măine", ne spunea Moţu chiar in ziua in care a implinit 62 de ani. "Concepţia mea este «Carpe diem!», deci nu există ieri, nu există măine, eu imi trăiesc numai clipa..." Şi-a făcut exact aşa cum a spus. A trăit clipa pănă in ultimul moment şi nu s-a temut de moarte, a fost demn in faţa ei. "Nu imi fac planuri niciodată, pentru că relaţia intre gănd şi timp e gravă. Pănă să ajung să materializez nişte lucruri pe care le-am găndit, mi-au venit altele in minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obişnuit cu lucrul ăsta, să stau cu picioarele in apă rece şi să fac planuri." De ziua lui, acum doi ani, işi dorea ca noul an ce avea să vină să-i aducă liniştea sufletească necesară "şi din punct de vedere al relaţiilor, ca să mă dezvolt măcar aşa cum cred eu de cuviinţă. (...) De intors in timp aş vrea, dar nu e nici o grabă, pentru că ne vom intălni Dincolo după ce terminăm cu viaţa asta...". Şi viaţa lui de-aici, de pe pămănt, s-a terminat ieri, 5 august 2007, la 15 şi 15 minute. Şi poate de Dincolo se vor auzi nişte ecouri... "Sunt curat la trup, curat la suflet/ Vreau să-i inţeleg şi să-i iubesc. Nu contează căt de lung am părul/ Important e căt de mult găndesc. Simt in trup pletoşii daci, comaţi,/ Firea mea e saltul omenesc. Nu contează căt de lung am părul/ Important e căt şi cum găndesc"...

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

S-a retras discret de pe scena vieţii

Florian Pittiş s-a stins ieri din viaţă, in jurul orei 15:00, la Institutul Oncologic Fundeni. Artistul suferea de cancer la prostată, afecţiune cu care fusese diagnosticat in urmă cu un an. In urmă cu aproximativ o lună, starea sa de sănătate s-a agravat, iar la data de 30 iulie a fost internat de urgenţă. Potrivit medicilor, actorul a infruntat boala cu foarte mult curaj, cu umor şi foarte multă demnitate.

Cea mai mare dorinţă a sa a fost aceea de a nu-şi transforma durerea intr-o ştire de presă. Cu numai două zile inainte să se ducă dintre noi, la data de 2 august, artistul a scris o notă prin care cerea medicilor care l-au ingrijit să respecte intimitatea suferinţei sale. "Subsemnatul Florian Pittiş declar prin prezenta şi pe propria răspundere că nu doresc sub nici un motiv ca nici un aspect al bolii mele pentru care sunt internat să fie comunicat presei sau persoanelor neautorizate de mine. Mulţumesc pe această cale intregului presonal medical al spitalului in care mă aflu internat pentru modul exemplar in care mi-au apărat şi imi apără dreptul la intimitate şi pentru ingrijirea pe care mi-o acordă. Cu tot respectul, Florian Pittiş".

• Magda Marincovici, Miruna Pasă Petru

"Radioul a fost COPILUL lui de suflet"

Florian Pittiş n-a avut colaboratori sau simpli colegi. A avut prieteni. La căteva ore de la vestea morţii celui care le-a fost ca un părinte, realizatorii de la Radio3Net incă nu se puteau opri din plăns atunci cănd trebuiau să vorbească de Pittiş la trecut.

DĂRUIT. "M-a invăţat cel mai important lucru: că nu există imposibil, că nu există bariere. Omul acesta folosea cuvinte ca «măreţie», «bogăţie» ca şi cum s-ar fi născut cu ele. Noi n-am inţeles...", a spus printre lacrimi realizatoarea de la Radio3Net, Irina Iana Baltă. Radioul a fost copilul de suflet al lui Pittiş. "Ne spunea că aproape se bucură că n-a avut copii, pentru că se putea dedica in totalitate acestui proiect. Tot timpul in spital ne intreba cum merg lucrurile, iar intr-o noapte, la Reanimare, cănd a putut să stea in capul oaselor, a cerut laptop-ul", povesteşte cu emoţie fosta colegă.

LUMINOS ŞI MEREU PREZENT. Pentru cei care l-au cunoscut pe Florian Pittiş e imposibil să-l descrie prin prisma unei singure pasiuni.
"Nu l-am putut vedea niciodată doar ca om de radio sau doar ca actor. Nici el nu cred că a putut alege vreodată intre căntec şi actorie. Asta pentru că nu a trişat niciodată in ceea ce a făcut", se lasă copleşită de amintiri cea care il cunoaşte pe Pittiş de 22 de ani şi care nu se poate obişnui să vorbească la timpul trecut despre sufletul redacţiei de la Radio3Net.

"E cel mai luminos, un om care nu a avut umbre. Este omul care m-a invăţat să văd şi altceva dincolo de lungul nasului pe care ni-l arătau comuniştii. Nu s-a temut nici o clipă de moarte, el ştia mai demult şi a ales varianta să nu deranjeze pe nimeni. Nu ne-am găndit, nu ne-am aşteptat...", se ineacă in lacrimi Irina Iana Baltă.

• Ionela Gavriliu

• Invocatie (Phoenix) • Fara cuvinte (Celelalte Cuvinte)• Puterea obisnuintei (Pasarea Colibri)- format mp3

REGRETE DE LA COTROCENI
"Preşedintele Romăniei a primit cu adăncă tristeţe vestea dispariţiei marelui artist Florian Pittiş. Actor de teatru şi film, interpret de muzică folk, compozitor, precum şi realizator de emisiuni de radio şi de televiziune, Florian Pittiş a fost un artist complex, o personalitate remarcabilă a vieţii culturale romăneşti. Spirit veşnic tănăr, el a adus in inimile noastre bucuria artei şi a cuvăntului rostit cu inegalabilă expresivitate. Preşedintele Traian Băsescu transmite sincere condoleanţe familiei lui Florian Pittiş pentru pierderea suferită. Dumnezeu să-l odihnească!"
comunicat de presă transmis de Departamentul de comunicare publică al Preşedinţiei


ADRIAN PĂUNESCU
"E absurd ce se intămplă, e un joc fără reguli, e un şah dement, in care cade cine nu te aştepţi. A fost un atlet al dezmărginirii şi credinţei in dezmărginire, impotriva dogmelor, impotriva prostului-gust. A fost polivalent, a fost obsedat de idealul edificării sufletului romănesc. Il consider autorul multora dintre faptele artistice care au menţinut speranţa in anii ’70-’80. E ca şi cum m-aş găsi prematur intr-o moarte care mi se intămplă şi mie. Nu imi pot inchipui acest cumplit adevăr"


VASILE ŞEICARU
"Acum sunt intr-un turneu cu Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă. Pentru noi, Moţu a reprezentat un mod de viaţă, o stare de spirit. Nici măcar nu putem bănui căt de greu ne va fi fără el. S-a prezentat lumii simplu, imbrăcat in costum de jeanşi. Avea un mod atăt de extraordinar de a ne transmite viaţa!"


FLORIN CHILIAN
"Cred că ar trebui mai curănd să-i sărbătorim viaţa lui Moţu Pittiş, modul in care a reuşit să trăiască, demnitatea spiritului. A crezut in ideile lui, aşa cum puţini oameni o mai fac. Nu ştiu ce se intămplă in ultimul timp de ne pleacă toate reperele, iar noi rămănem doar cu făcături"


DUCU BERTZI
"Am pierdut un MARE Prieten şi un OM cu totul deosebit, care m-a invăţat multe şi lăngă care am stat cu mare drag, pentru că a avut multe lucruri de spus şi aveai multe de invăţat de la Domnul Profesor . Nu a vrut să facă nici un fel de rabat de la crezul lui, şi de aceea a stat pe scenă pănă in ultimul moment - care a fost pe 14 iulie, a Mediaş"


GELU COLCEAG
"E o mare durere şi o mare pierdere pentru cultura romănă. De fiecare dată cănd mi se intămpla mie sau i se intămpla lui ceva rău spunea: «Las’ că trece». La orice formă de compasiune, răspundea cu aceste cuvinte. Mi-a fost ca un frate mai mare. Deplăng lucrurile ca in familie"

Destin de artist

Florian Pittiş s-a născut la Bucureşti, la 4 octombrie 1943. A studiat la Liceul "Gheorghe Lazăr" şi a absolvit in 1966 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (clasa prof. Radu Beligan). Trei ani mai tărziu, in 1969, s-a angajat la Teatrul "Bulandra". Florian Pittiş a fost Alencon din "Elisabeta I" de Paul Foster, Alioşka din "Azilul de noapte" de M. Gorki, Edmund şi Jamie din "Lungul drum al zilei către noapte" de Eugene O’Neill şi Ariel din "Furtuna" de W. Shakespeare, toate in regia lui Liviu Ciulei. De asemenea, a jucat in celebrul "Hamlet" al lui Alexandru Tocilescu, care a avut premiera in 1985. Publicul l-a mai putut vedea in "Iulius Cezar" de W. Shakespeare (regia Andrei Şerban), "Bună seara, domnule Wilde" de Oscar Wilde (regia Alexandru Bocăneţ), "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu (regia Toma Caragiu), "Scoica de lemn" de Fănuş Neagu (regia San Nasta) şi "Antigona" de Sofocle (regia Alexandru Tocilescu). A regizat el insuşi pe scena "Bulandrei" spectacole precum "Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff, "Căinele grădinarului" de Lope de Vega, "Meditaţiile Ritei" de Willy Russel şi "Black & White" de Keith Waterhouse & Willis Hall.

In 1992 a fondat trupa Pasărea Colibri, impreună cu Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vlady Cnejevici. A rămas in formaţie pănă in 2000, cănd i-a luat locul Marius Baţu. A fost insă in permanenţă o prezenţă activă in lumea muzicii prin emisiuni la radio şi televiziune, articole in ziare, prezentări de concerte, colaborări pe diferite discuri. O voce inconfundabilă a unor emisiuni de televiziune, printre care longeviva "Teleenciclopedie", şi, mai nou, a unor audiobook-uri ("Jurnalul unui mag" de Paulo Coelho - Humanitas Multimedia, "Levantul" de Mircea Cărtărescu - Editura Casa Radio). Pe ecran a avut roluri mai mici decăt in teatru, in filme ca "Gioconda fără surăs" (regia Malvina Urşianu, 1967), "Adio, dragă Nela" (regia Cornel Todea, 1972), "Veronica se intoarce" (regia Elisabeta Bostan, 1973) şi "Innebunesc şi-mi pare rău" (regia Ion Gostin, 1992). Recent a dat glas unui personaj animat in versiunea in limba romănă a filmului "Maşini"/"Cars" (2006). In mai 2006 a primit un premiu al revistei VIP pentru proiectul Radio3Net. Florian Pittiş a fost suporter al echipei de fotbal Rapid.

Serile Capşa - Despre idolii romănilor

(...)

Marius Tucă: Vă mulţumesc. Un exemplu de viaţă şi de experienţă. Il rog pe domnul Pittiş acuma, cred că este intr-o măsură extraordinară, să ne spună ce inseamnă idoli pentru că ştie mai bine decăt mine ce inseamnă, ce au insemnat şi ce inseamnă idoli. Domnul Pittiş, vă rog.

Florian Pittiş: In primul rănd aş dori să-i mulţumesc din suflet doamnei Liiceanu pentru analiza minunată pe care o face in această ediţie de colecţie, analizănd ce se intămplă cu idolii. E foarte uşor să vorbeşti după ce au vorbit atăţia inaintea ta pentru că intre timp te mai lămureşti aşa, iţi mai lămureşti găndurile. E foarte greu in acelaşi timp să vorbeşti după ce au vorbit atăţia inaintea ta pentru că au ridicat atătea probleme incăt sunt plin de dileme. Una dintre ele, de exemplu. Atunci cănd se făceau sondaje la radio existau mai multe categorii. Tot sondaje comandate. Şi era categoria Notorietate şi categoria Căţi ascultă postul.

Marius Tucă: Audienţa.

Florian Pittiş: Audienţa. Două lucruri total diferite. Aici, pe lăngă asta, mai apare ceva. Dacă am ascultat, mi-a plăcut sau nu. Iar pe lăngă asta vine a patra etapă, cea mai importantă, dacă din ăştia unul este idol. Nu e model. Nu e vorba că mi-a plăcut sau nu. Idol inseamnă să il imit, cum spunea acolo. Să mă pun cu spinarea de peretele ud să ajung Eminescu. Sau ca Francisc D’Asissi iubindu-l atăt de mult pe Iisus incăt a primit şi insemnele lui Iisus. Cam aşa ceva este idolul, totuşi. De asta, nu ştiu exact ce inseamnă topul acesta. Topul, oricăt de idiot ar fi sau căt de solid ar fi şi intemeiat, uităndu-te pe el fără să vrei incepi să votezi şi tu. E foate bun că este provocator. Nu ştiu căt e de bun, de elocvent ce se intămplă aici pentru că foarte mulţi din cei care răspund la voturi in primul rănd vor să se dea mari.

Deci nu ştiu căt de sincere au fost opţiunile lor. Cănd s-a spus "Domne ce iţi place ţie mai mult şi mai mult", dă bine să spui Eminescu. Nu contează că nu l-ai citit tot. Inţelegeţi? Dă bine să fie acolo. Pe lăngă asta, ce e foarte bun şi interesant aici e că seamănă intr-un fel cu acele motoare de monitorizare a site-urilor, cum e traffic-ul, de exemplu, unde la categoria generală sunt toate site-urile luate in consideraţie, din toate domeniile, şi cam aşa ceva se intămplă şi aici cănd spui Stăpănii inimii romănului şi este intr-un amalgam acolo, un amestec politicieni, Mihai Eminescu, fotbalişti. Dacă era după mine, adică la capitolul Stăpănii inimii mele, ce mă interesează pe mine şi unde mă duc cu mare drag, eu l-aş pune şi pe Cocoşatu.

Adrian Păunescu: Restaurantul?

Florian Pittiş: Omul. Omul. Omul. Omul. Că e chiar un model. Stă acolo şi innebuneşte şi cum lucrează... Deşi el este proprietar, el stă acolo şi ...

Marius Tucă: La oameni de cultură sau politicieni?

Florian Pittiş: La Stăpănii inimii.

Marius Tucă: A, la Stăpănii inimii!

Florian Pittiş: La Stăpănii inimii. Acolo. După tine. Bineinţeles. Nu... alături e soţia mea. Acum să ne intoarcem la problema modelelor şi a idolilor. Este evident că in adolescenţă toţi căutăm modele. Tţi căutăm şi ne interesează mai mult acea literatură din care aflăm date cum să facem să reuşim in mai toate domeniile. Mărturisesc căt se poate de sincer că pentru mine un roman care m-a influenţat teribil de mult şi şi-a pus amprenta puternic pe mine este Martin Eden, dar numai prima parte. Mai bine că nu am ajuns şi la partea a doua şi la concluzia lui.

Marius Tucă: Aţi avut idoli, modele?

Florian Pittiş: Un moment, ajung şi acolo. Nu vreau să spun chelnerul e criminalul. Aşteptaţi să vedeţi singuri.

Marius Tucă: Credeam că tot de Cocoşatu e vorba.

Florian Pittiş: Nu. Nu. Ei, bine, ce educaţie ne trebuie, că la urma urmei ca toate lucrurile să se rezolve aici eu cred că principala problemă a oricărui partid şi a oricăror conducători este educaţia. Inainte de toate. După sănătate, bineinţeles. Sănătatea este pe locul 1. Cred că educaţia. Da. Spun lucrul acesta pentru că numai prin educaţie, dacă ai noroc de oameni, in jurul tău care să te indrume, să te ajute, iţi vei da seama, aşa cum spune doamna Liiceanu, că mai important decăt idoli, să urmezi pe cineva, este să te descoperi pe tine insuţi. Să-ţi descoperi unicitatea ta. Asta nu se invaţă cu una cu două. Se poate spune, se poate declara Doamne Dumnezeule, mă interesează. Nu. Nu. Nu. Cum spunea Schopenhauer, sunt trei laturi caracteristice, ce este un om, ce are un om şi ce vrea să pară un om. Din păcate ne interesează numai ultimele două. Ce este un om ne interesează mult prea puţin. Aici e nenorocirea cea mare. De asta spun, iată nenorocirea cea mare, ce se intămplă şi in sufletul meu şi peste tot. Am fost cu soţia mea, am avut marea bucurie să mă duc la Paris şi să il vedem pe Dylan. Era un model, era un, cum să spun, ceva extraordinar, un om de la care am invăţat atătea. Eram intr-o sală, Zenith, eram la mare distanţă, nu eram chiar acolo lăngă rampă, ne ţineam de mănă, amăndoi, cănd a apărut Bob Dylan, şi cănd a apărut pe scenă aşa ne-au ţăşnit lacrimile şi i-am inţeles pe ăia micii care strigau Michael, Michael la Michael Jackson. I-am inţeles. E mai presus de voinţa mea. Era incredibil, atăta mi-am dorit momentul ăla şi iată că s-a intămplat. Bun. Acum e cealaltă, celălalt aspect care e de luat in seamă aici. Toată lumea şi-ar dori să fie idol. Asta nu se poate cuantifica şi nu şti cum te aleg şi cum te pun acolo, intr-adevăr să ajungă să te şi imite. Adică să devină ca tine. Cum spunea şi doamna Liiceanu, Bivolaru este cel mai tare exemplu de om care poate ajunge idol in zilele noastre, aici.

Marius Tucă: Adică asta intr-un sondaj...

Florian Pittiş: Pănă la isterie. Da. Fără să apară in nici un sondaj. Aici e pericolul cel mare din partea celor nepregătiţi. Dar eu vă vorbesc acum de ... toată lumea visează "Doamne, ce bine ar fi să fiu şi eu idol, să fiu mare vedetă!", dar găndiţi-vă bine că un individ care intr-adevăr, de la mama natură, abia atunci se inventa marketingul şi PR-ul, mai presus de toate, cu un singur producător mai deştept, e vorba de Elvis Presley, care pănă şi astăzi are cluburile lui şi oamenii lui care incearcă să-l imite, găndiţi-vă că el n-a mai putut să fie om din cauza isteriei născute. El n-a mai putut să existe normal. El nu se putea duce la un cinematograf, nu se putea duce intr-un restaurant să bea o bere. El inchiria magazinele noaptea, se ducea cu prietenii lui, aceiaşi ani de zile, şi cumpăra cadouri, că marea lui bucurie era să impartă cadouri in stănga şi in dreapta. El inchiria cinematografe şi vedea nopţi la rănd, cu aceiaşi prieteni ai lui, că nu exista video pe vremea aia, vedea acolo filme. Inchipuiţi-vă, inchiria parcul de distracţii, şi tot cu cei 5,6 indivizi, păi poţi să innebuneşti. Şi a şi innebunit. Clar a şi innebunit. Şi in incheiere, dacă toţi au terminat cu bancuri, am şi eu un banc foarte bun, primit pe mail ieri dimineaţă. E adaptat. Făt-Frumos, discutănd cu idolul lui, Ileana Cosănzeana, şi o intreabă: "Vrei să fii soţia mea?". Ileana Cosănzeana răspunde "Nu". Şi Făt-Frumos a trăit fericit pănă la adănci bătrăneţi.

Marius Tucă: Mulţumesc.

• AUDIO

(...)

"Nu exista ieri, nu exista maine..."

"Conceptia mea este «Carpe diem!», deci nu exista ieri, nu exista maine, eu imi traiesc numai clipa. Ziua de astazi va fi una obisnuita; e marti si sunt ocupat de dimineata pana seara. O aniversare mai deosebita a fost cea din Egipt, cand am implinit 60 de ani. La intoarcerea din excursie, pe aeroport, stareta Manastirii de la Techirghiol impreuna cu cateva maicute, afland de ziua mea, mi-au cantat «Multi ani traiasca!» si mi-au daruit o sa de camila. Nu imi fac planuri niciodata, pentru ca relatia intre gand si timp e grava. Pana sa ajung sa materializez niste lucruri pe carele-am gandit mi-au venit altele in minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obisnuit cu lucrul asta, sa stau cu picioarele in apa rece si sa fac planuri. Imi vin idei si, daca le visez si noaptea, atunci incerc sa le materializez. Asa s-a intamplat cu spectacolele pe care am incercat sa le pun in scena, asa s-a intamplat si cu acest radio pe care ajunsesem sa-l visez noaptea si in continuare se intampla la fel. Am doua mari satisfactii: sotia mea, si ea e Balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si «Radio 3net» pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea. Din anul ce se incheie astazi raman cu regretul ca ziua are numai 24 de ore, dar sunt multumit ca am reusit sa dorm mai putin de sase ore pe noapte. Daca n-as fi avut aceasta ocupatie cred ca puscarias as fi fost, ca altceva, nu. As fi facut ceva atat de prost, incat, ca sa scape lumea de mine m-ar fi bagat in puscarie. De mic am stiut ca vreau sa cant. Cand aparusem deja la televizor si lumea incepuse sa ma recunoasca, la coltul strazii mele m-a oprit o batranica si m-a intrebat: "Nu esti dumneata ala care a cantat la gradinita «Pe Mures si pe Tarnave»?" Ma tinea minte de la gradinita... Imi doresc o data cu noul an de viata sa am linistea necesara sufleteasca si din punct de vedere al relatiilor, ca sa ma dezvolt macar asa cum cred eu de cuviinta. Cel mai bun sfat l-am primit de la domnul Ciulei, cand la repetitii jucam in asa fel, incat aproape scoteam ochii tuturor sa vada ce destept sunt eu. Din sala, domnul Ciulei mi-a spus: «Motule, nu ne crede mai tampiti decat suntem.» De intors in timp as vrea, dar nu e nici o graba, pentru ca ne vom intalni Dincolo, dupa ce terminam cu viata asta. Cel mai deosebit cadou pe care l-am primit este faptul ca atatia si atatia oameni isi rup din viata lor si stau alaturi de mine la o sarbatoare. Ce poate fi mai frumos decat aceasta?! De infuriat, ma infurie totdeauna cand imi dau seama ca vorbesc cu un zid, si nu ma infurie zidul, ma infurii eu."

• Florian Pittis - 4 octombrie 2005

Arhiva JN: • Motu’ lasat fara buletin • Din poezia muzicii tinere

Folk You - august 2005 (radio3net.ro)

Un pic de Romania - spectacol sustinut de Florian Pittis si Ducu Bertzi la Casa Romana - California (radio3net.ro)