Intrarea Domnului in Ierusalim va fi praznuita maine de toti romanii crestini-ortodocsi. Ziua de Florii va avea o si mai mare insemnatate pen-tru cei peste 1.300.000 de Florini, Florine, Margarete, Narcise care isi vor sarbatori cu ma-re bucurie onomastica. Cititi si: ● Datini in satul din inima Capitalei ●Legenda narciselor

Intrarea Domnului in Ierusalim, sau Floriile, cum este numita in popor aceasta sarbatoare din ultima duminica dinaintea Pastilor, prevesteste intr-un fel bucuria Invierii si calitatea de imparat a lui Hristos.

Intelesurile simbolice si duhovnicesti ale acestui eveniment sunt explicate de parintele dr. Vartolomeu Androni, staretul Manastirii Cozia. "Domnul nostru Iisus Hristos a venit in lume ca rascumparator, dar si ca frate mai mare al oamenilor, ca Fiu al lui Dumnezeu. Oamenii care s-au bucurat de tamaduirile fizice si sufletesti pe care le facea pentru ei au iesit sa-L intampine cu bucurie. Mai ales cand au auzit ca este in Betania, unde il inviase pe Lazar si de unde voia sa vina in Ierusalim, toti acesti oameni care au auzit de minunile Lui ori s-au bucurat de vindecarile Lui, au iesit cu stalpari, cu ramuri, sa-l intampine ca pe un imparat", spune parintele Vartolomeu Androni. Stiau acei oameni ca El este cu adevarat Cel pe care il asteptau de mult, Mesia? "Acest eveniment a fost prezis de prorocii Vechiului Testament, care au spus ca imparatul va intra calare pe un manz de asin. In vremea aceea, imparatii biruitori erau primiti cu onoruri deosebite de multime. In ceea ce-L priveste pe Mantuitor, s-a intamplat la fel, pentru ca multi dintre conationalii Lui si-au dat seama ca nu este un simplu invatator, un om de rand, ci un om cu putere. O mare parte dintre ei erau constienti ca El este Mesia, insa erau si altii care, desi vedeau minunile, nu puteau sa accepte acest lucru, ei asteptau un mesia politic, un eliberator de sub jugul dominatiei romane. Si in acest context sigur ca ei nu puteau sa tagaduiasca toate minunile de care Sfanta Scriptura face amintire, insa tinand la traditia si la asteptarile lor - intretinute de mai-marii conducatori, de farisei, de carturari - nu puteau sa accepte ca imparatia pe care Hristos a venit sa o aduca este una spirituala si nicidecum una politica sau una nationala".

SMERENIA. De ce aceasta intrare in Ierusalim descrisa ca triumfala, intr-adevar, s-a facut asa de simplu din partea lui Hristos, calare pe un asin? Raspunde acelasi parinte: "In acest fel a intrat Mantuitorul Hristos in Ierusalim, aclamat de oameni, dar si de prunci. Si spune Sfanta Scriptura ca din gura pruncilor se va afla adevarul, pentru ca si pruncii Il laudau: "Osana, Fiul Lui David, Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului!". Copiii marturiseau ca cel ce vine de data asta vine in numele Domnului si era Domnul in persoana. Mantuitorul Iisus Hristos nu s-a disociat niciodata de calitatea suprema, care este considerata smerenia. Dintre animalele pamantului, asinul este considerat cel mai bland. Un imparat mare, Dumnezeul cerurilor, vine smerit, calare pe manzul asinei. Ceva care este plin de nevinovatie si exprima smerenia de fond care l-a caracterizat pe Mantuitorul. Evangheliile au si aceasta explicatie: asinul trecea peste hainele oamenilor pe care multimea le asternea in fata Lui. Asinul, deci smerenia lui Hristos, trecea peste hainele lor, adica peste pacatele oamenilor. Numai prin smerenie se puteau ierta pacatele lor. Aceasta este motivatia duhovniceasca: smerenia duce la iertarea pacatelor. Aceasta simbolizeaza asinul: smerenia si blandetea", a explicat parintele Vartolomeu Androni.

POD SPRE INVIERE. Suntem tentati sa ne gandim mereu de ce acei oameni care l-au intampinat cu atata bucurie la Ierusalim l-au rastignit. Parintele staret de la Cozia ne indeamna: "Sa nu stricam bucuria sarbatorii Floriilor, care inseamna o zi de speranta. Sa facem mai degraba un pod peste celelalte zile de suferinta si de patima intre Florii si Inviere. Aceasta bucurie va fi vesnica prin Invierea Domnului, pentru ca prin aceasta isi arata plenitudinea calitatii de Imparat, de conducator. El ramane imparat in veac, dupa randuiala lui Melchisedec, conform Scripturii. In aceasta consta semnificatia deosebita a Floriilor. Chiar daca acei oameni L-au vandut si L-au dat la moarte, cu atat mai mare este bucuria, cu cat acesti oameni, inclinati ca si noi astazi spre barfe, au avut curajul sa-L aclame ca pe un imparat, pe imparatul lui Israel. Si prin poporul lui Israel noi nu trebuie sa intelegem numai poporul evreu de atunci, caci spune Sfantul Apostol Pavel, dupa ce Hristos a venit nu mai este nici evreu, nici elin, nu mai este parte barbateasca, nici femeiasca - toti una suntem inaintea lui Hristos. Este vorba aici deci de poporul lui Dumnezeu, din care facem parte toti", a mai spus parintele Androni, care ne indeamna si pe noi sa comemoram sarbatoarea aceasta aducand flori si osanale Mantuitorului Iisus Hristos.

DESPRE LABILITATEA UMANA

"Aceasta multime, pri- mindu-l triumfal in Ierusalim, a recunoscut calitatea de imparat a Mantuitorului. Ne spune Sfanta Scriptura ca El invata ca unul care are putere. Putere avea imparatul, regele. Au recunoscut prin aceasta aclamatie ca in fata lor era un om cu putere, care putea guverna, putea conduce, de aceea Mantuitorul a acceptat aceste aclamatii, stiind insa in acelasi timp, ca Dumnezeu, ca acesti oameni care acum il laudau si ii aduceau osanale, aceeasi oameni, mai spre seara, Il vor judeca, vor pune la cale vinderea, prinderea si condamnarea Lui la moarte". Sunt cuvintele parintelui Vartolomeu Androni, care pune sa nu fim prea aspri cu labilitatea acestor oameni, intrucat si noi, astazi, daca am vedea un om sfant printre noi am fi inclinati sa-l ponegrim, sa-l barfim, nerecunoscandu-i calitatile.

Primind ramura de salcie

Pasim in ultima saptamana a Postului Pastilor aducand la altar ramura de salcie inflorita ca semn al statorniciei inimii noastre. Preot profesor Nicolae Ionita, directorul Seminarului Teologic Ortodox "Sf. Ioan Casian" din Tulcea, vorbeste despre insemnatatea acestei Sarbatori de suflet a romanilor. "Aflandu-ne in perioada prepascala sau a Postului Paresimilor, suntem marcati de nevoia curatirii interioare, de recunoastere zbuciumata a pacatelor insotita de o nadejde profunda. Timpul petrecut nu mai este o insusire de clipe desarte, aducatoare de suparari sau distrugatoare de bucurii, ci e inaltat la rangul de majestate. Un astfel de popas sarbatoresc este Intrarea Domnului in Ierusalim sau Floriile. Inainte de a pasi in cetatea sfanta, Mantuitorul savarseste minunea invierii lui Lazar, exemplificandu-ne ca moartea poate fi biruita. Pomenirea mortilor devine astfel o forma de a actualiza mereu iesirea lui Lazar din mormant la chemarea Domnului. Asa pot fi interpretate pomenile care de fapt sunt agape, sunt mese ale iubirii celor plecati dintre noi, ale neuitarii lor, cei pomeniti fiind prezenti in chip nevazut. Intra apoi in Ierusalim (Er Shalom «orasul pacii») ca un «Principe al pacii» (Isaia IX, 5-6), ca un simbol al binelui. Porneste din «casa spalarii» (Betania), trece prin «casa umilintei» (Betfaghe) ca sa arate inca o data ca «cine se smereste pe sine se va inalta» si paseste in final prin Poarta de Aur, Cel care venise sa transforme sufletele oamenilor, sa schimbe mentalitati, sa ne scoata din formalisme si ingustimi. I se asterneau ramuri verzi de finic pe unde pasea si dupa El se tinea un alai format din cei ce asistasera stupefiati la invierea lui Lazar, din cei care au simtit pe propria lor persoana atingerea dumnezeiasca fiind vindecati de neputinte. Fariseii si capeteniile s-au speriat si cutremurat de entuziasmul cu care a fost intampinat Mantuitorul de cei necajiti. Solidar cu umanitatea alterata de pacat, Hristos se prezinta ascultator, umil, calare pe manzul asinei, in cetatea randuita umilintelor, mortii, dar si invierii Sale. Asa vine de fiecare data si ne cauta pentru a patrunde in cetatea sufletului nostru. Vine cu bogatia duhovniceasca a celor sase saptamani de post pe care le-am parcurs, in care ne-am straduit dupa puteri sa facem binele. Hristos stie ca aceasta intrare in Ierusalim este pasul catre patimi, ca urmeaza confruntarea cu moartea si apoi Invierea. Taina sarbatorii de astazi aici aflandu-se. A venit sa ne invete prin propria Lui Inviere, nemurirea. Stiindu-se nemuritori ne organizam o viata responsabila pe pamant. Ca om deplin, Hristos trebuia sa treaca prin destinul unui om, sa intre in conditia de om. Praznicul crestin al Intrarii Domnului in Ierusalim, sarbatorit anual in duminica de dinaintea Saptamanii Patimilor, s-a suprapus peste vechea sarbatoare pagana a Floriilor (Floraria), din care a dainuit numele popular: Floriile. Sunt sarbatoriti toti cei cu nume de flori, sugerand frumusetea, delicatetea, puritatea si inflorirea celor care le poarta. Primind ramura de salcie, sa ne gandim ca ea este semnul vietii, al renasterii, al statorniciei inimii noastre", a incheiat pr. prof. Nicolae Ionita. (Loreta Popa)