Florin Bogardo, un om de suflet

Stela Enache, soţia lui Florin Bogardo, a păstrat cu mult bun simţ şi modestie discreţia în privinţa vieţii personale. A făcut exact ceea ce ştia mai bine, a cântat şi când scara valorică a fost inversată a renunţat la viaţa publică. Adânc îndurerată de moartea soţului, a găsit totuşi în strafundul sufletului puterea de a povesti puţin despre ultimele clipe de viaţă ale iubitului compozitor.

„Soţul meu a avut probleme cardiace de mult timp", spune Stela Enache. „A fost internat la Institutul de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş" pentru nişte investigaţii. Se pare că pe lângă boala de inimă a mai avut şi un stafilococ sau streptococ, nu ştiu ce anume. Era în plină investigaţie acolo. Din păcate, ieri dimineaţă a survenit acest atac cerebral, a intrat în comă şi azi dimineaţă a murit. Nu a avut o operaţie pe cord, ci un stimulator cardiac. De vreo zece ani avea acest stimulator, iar anul acesta în ianuarie îl schimbase.

El era un tip căruia nu-i plăcea să fie în lumina reflectoarelor, modest, umil, foarte credincios, nu-i plăcea publicitatea de nici un fel, nu din rea voinţă, ci din modestie pur şi simplu, se considera aproape un nimeni, chiar exagera de multe ori în privinţa asta. Viaţa noastră era o viaţă foarte discretă, dar fiind oameni publici eu am fost nevoită să ies în evidenţă. Fără să vreau trebuia să duc steagul, să apar, că cânt, să dau câte un interviu cu toate că nu prea îmi place pentru că spuneam una şi ieşea alta. Nu am răutăţi, nu am avut invidii, slavă Domnului am avut parte numai de prieteni şi de oameni care ne-au iubit cu adevărat şi cam asta este. Din punctul lui de vedere nu avea decât cuvinte de laudă pentru toată lumea.

La noi nu în familie nu exista bârfă. Au fost numai cuvinte de laudă pentru absolut toţi colegii lui începând de la Iorgulescu, Horia Moculescu, Grigoriu şi terminând cu cântăreţii care au lucrat cu el şi l-au apreciat foarte tare, l-au iubit foarte tare. A fost maestru de sunet la radio şi foarte mulţi cântăreţi voiau să lucreze numai cu el. Tocmai pentru că era un om cald, nu făcea rabat de la respect şi avea un stil de a vorbi cu oamenii incredibil. Era foarte respectuos, avea cei şase ani de acasă, o cultură vastă, era şcolit, cu alte cuvinte era special. Un tip special, nu voia să iasă în evidenţă, dar se purta foarte frumos cu toată lumea.

A fost un soţ deosebit, un tată deosebit, nu era genul care să spună te iubesc de nu mai pot, iar pe de altă parte să zică cine ştie ce... Nu, simţeai profunzimea sentimentului. Acum, chiar cu o zi înainte, îmi tot mulţumea că stau cu el, era aşa de cald, tandru, aşa de frumos vorbea, că o să vină acasă, o să mergem la teatru şi la operă. O să facem multe... Un tip deosebit, cei care nu l-au cunoscut îndeaproape poate spun că era înfumurat, introvertit, dar nu îi plăcea să se întâlnească cu cineva şi să înceapă să bârfească. Spunea mereu că nu suportă asta. Nu avea ce să spună rău despre nimeni. 

 

În momentul în care a văzut că nu mai este cultura ceea ce trebuie, a preferat să se retragă şi să a încheiat povestea. Valorile au fost date la o parte, prima doar banul, atunci a spus gata. Nu era omul banului, el era om de suflet. Muzica lui era o stare, a iubit poezia şi citea foarte mult. Cunoştea multă poezie, citea şi o lua şi o rumega bine şi o trecea prin minte şi inimă şi apoi începea să compună. I-a iubit pe Sorescu, pe Blaga, Eminescu şi se simţea acest lucru. Suferea foarte tare când se întreba cineva cine este Eminescu.

Scara valorilor este inversă, cu cât eşti mai nevaloros, cu cât eşti mai promulgat, promovat... Părinţii lui sunt la cimitirul Reînvierea, şi fiind mai aproape, aş opta să meargă lângă ei. Să vedem. Încă nu ne-am decis. Aştept să vină în seara aceasta şi copiii, vom face un consiliu de familie şi vom lua o decizie", ne-a mărturisit Stela Enache.

Titus Andrei, cunoscutul om de radio, abia ieşit din emisie, trist şi parcă nevenindu-i să creadă încă, ne-a spus: „Bogardo, unul dintre marii muzicieni ai neamului, compozitor de excepţie, cu o profunzime a creaţiei şi a cuvântului pe care l-a folosit dincolo de tot ce înseamnă normal în acest gen muzical. I-am reascultat toată creaţia acum câţiva ani, când făceam o selecţie a întregului material valoros din fonoteca Radioului pentru cunoscutul proiect „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio", pentru un triplu CD şi m-am convins din nou atucni cât de mare este Bogardo. O creaţie imensă în care Eul lui,aşa îl vezi în orice piesă, răzbate şi se ridică deasupra tuturor obişnuinţelor.

Am lucrat cu el la Radio, el era maestru de sunet, pentru că făcea totul ca un mare maestru, eu eram în backing cu Cantabile, la piesele lui, eram tot timpul uimit, parcă aveam în faţa mea o altfel de fiinţă, parcă plutea printre noi. A fost de o rară modestie, calitate proprie marilor spirite, foarte discret, chiar prea discret, altfel am fi avut un compozitor român în acest gen cunoscut în toată lumea alături de mari muzicieni. Aşa l-au ştiut ai noştri, aici la noi, şi nici aceia îndeajuns"