Formula 1 - Turatii de Monaco

Garduri cu sarma, parca geloase pe orasul printului, ingradesc cla-dirile din Monaco. Zgomotul de masini nervoase si golful acoperit de iahturi luxoase anunta marele eveniment,Formula1.

Garduri cu sarma, parca geloase pe orasul printului, ingradesc cladirile din Monaco. Zgomotul de masini nervoase si golful acoperit de iahturi luxoase anunta marele eveniment, Formula 1. Venisem pe drumul preferat de mine, Moyenne Corniche.

De la aeroportul din Nice trei drumuri, de-a lungul Alpilor Maritimi, duc spre orasul de vis. La intrarea in Principat se vad palatul, portul si apoi zona rezidentiala cu centrul, Monte-Carlo. Vara, pe Albert 1er, bulevardul care urca din port spre cazinou, se amenajeaza un mic parc de distractii. Este, in general, zona cea mai populata si plina de viata a orasului.

LUME PESTRITA. In perioada aceasta, sunt montate tribune metalice, garaje si centre de presa. Startul pentru cursa de Formula 1 se da tot de aici. Ordinea se cam pastreaza de-a lungul celor 78 de ture. Cu alte cuvinte, cine pleaca primul castiga. In fiecare an, in mai, oameni din toate colturile lumii se zbat cu luni inainte sa gaseasca bilete pentru spectaculoasa cursa de Formula 1. Hotelurile din Monaco, oricum superscumpe, isi dubleaza preturile camerelor, iar apartamentele particulare cu vedere la circuit sunt inchiriate cu sume imense, ce variaza intre 4.000 si10.000 de euro, pentru numai patru zile. Restaurantele propun meniuri fixe. Un pranz pe o terasa de langa traseu costa intre 95 si 461 de euro. Multi rezidenti si monegasci pleaca din Principat foarte nemultumiti de lumea pestrita care ocupa orasul.

Bentley-urile, parcate de obicei in rondul micut din fata cazinoului, dispar, prea mandre ca sa apara in pozele turistilor, oricum iubitori de Ferarri. E ciudat sa vezi orasul acesta extravagant plin de camioane si standuri cu tricouri si sepci sau cu italieni, despre care am auzit ca fac eforturi financiare imense sa inchirieze un Ferarri, cu care sa se afiseze.

ALTETA SA. Albert, cel mai dorit burlac de pe planeta, Regele Principatului Monaco

SNOBISM FARA LIMITE. Dar, in cele din urma, am realizat ca ne aflam cu totii in locul in care snobismul nu are limite… si, de fapt, asta este farmecul. Credeam ca, pentru cei care ignora caii putere, week-end-ul acesta se anunta obositor. Insa, sambata, 27 mai, atmosfera de sarbatoare a cuprins pe toata lumea. Aveau loc calificarile. Mai bine zis, lupta pentru locul de pornire. Un zgomot asurzitor umplea tot orasul. Puteai auzi masinile din magazine, din restaurante, de oriunde te-ai fi aflat. Deasupra strazilor se construisera poduri pentru circulatia pietonilor, care se cutremurau la trecerea fiecarei masini. Se anuntau petreceri la care erau invitati Beyonce si Bono. Seara, pe la ora 10:00, Flavio Briatore si echipa sa de la Renault sarbatoreau.

Erau artificii pentru Alonso, care obtinuse primul loc de pornire. Spre Jimmiz, unul dintre cele mai exclusiviste cluburi din lume, care in tot restul anului este animat in mod civilizat, sirul de masini se intindea aproape pe toata distanta orasului de 2 km patrati. Oameni, care rezervasera mese de mii de euro cu saptamani inainte, se luptau cu bodygarzii sa patrunda inauntru. Era amuzant cum acesti milionari, rasfatati ai sortii in tot restul anului, deveneau acum neputinciosi. Usile le ramaneau inchise. Ce mai spectacol! Imi spuneam si eu ametita de atmosfera de acolo, tocmai cand Ivana Trump, imbracata cu o rochie rosie din paiete si cu diamantele de rigoare, era condusa la una dintre mesele de langa ring.

DESTINATIE. In fiecare an, in mai, mai mult de o 100.000 de oameni din toate colturile lumii vin in cel mai luxos oras din lume

SAMPANIE, PALARII, FLASHURI. Sticlele magnum de sampanie Cristal erau inlocuite la mese mai repede decat puteam eu clipi. Se sarbatorea. Era asteptata a doua zi. Era asteptata cursa finala. Duminica, tot pe la pranz ajungeam la Hotel de Paris. Se spune ca pe vremuri Salvador Dali iesea din acest hotel infasurat intr-o capa excentrica de blana. Acum, holul era plin de oameni cu ecusoane la gat. Cei mai eleganti se indreptau spre Louis XV, restaurant ce se afla in interiorul hotelului, renumit pentru cele trei stele Michelin si pentru cel mai bun bucatar din lume, Alain Ducasse. Si de data asta isi amenajase terasa cu mese elegante si cu tacamuri de argint.

Cateva doamne purtau palarii ca pentru Ascott. Sampania si mancarea erau deja pe mese. Pranzul acesta pretentios, de 1.000 de euro pentru o persoana, trebuia sa se incheie pana la inceperea cursei. La ora doua fara zece, printul Albert de Monaco facea turul de onoare al circuitului. Lumea se ridicase in picioare si aplauzele lor imi mareau asteptarea. Alonso a trecut primul prin fata noastra. "Bine ca stiam asta deja!", mi-am spus eu naucita.

Imediat am realizat ca oricat m-as concentra sa urmaresc cine si cum trece, fara ecranele de proiectie, montate in fata cazinoului, nu as intelege nimic. Timp de doua ore si 78 de ture de circuit, pamantul din Monaco a vibrat sub picioarele noastre. Vedeam flashuri de argint cu aripi albastre si rosii! Cei de la Renault pornisera la o alta lupta, parca usor imitand veteranii de la Ferarri. Erau hotarati sa straluceasca in ochii multimii de la Formula 1. Si nu le-a fost prea greu. Se obisnuisera deja cu titlul. Deveneau si acum campioni. Finalul cursei si iar sampanie. Alte petreceri urmau mai spre seara. De fapt, Formula 1 deschidea sezonul de vara.

PERICULOS. Circuitul este chiar pe strazile orasului, fiind considerat cel mai ingust si riscant din lume. Depasirea este aproape imposibila, astfel ca pozitia de pornire in cursa propriu-zisa devine vitala