Fotograful Marii Uniri

Singurele imagini fotografice din ziua de 1 Decembrie 1918 i se datorează lui Samoilă Mârza, născut în comuna Galtiu. Sunt păstrate 14 imagini de exterior, surprinse la Alba-Iulia. El nu a intrat însă în Sala Unirii, unde s-au scris documentele Marii Uniri.

Unirea Ardealului cu Regatul României a fost decisă în realitate de un grup restrâns – delegaţii posesori de mandat oficial. Alături de ei, mii de oameni au mers la Alba. Voiau unirea cu Ţara. Printre ardelenii de rând, pe platoul lui Horea s-a aflat şi fotograful Samoilă Mârza. Lui i se datorează singurele imagini de la eveniment, intrate apoi în manualele şcolare.

După calendarul iulian, valabil în 1918, românii au fost chemaţi la Alba Iulia în 18 noiembrie. Sau 1 decembrie, după cel nou, oficializat mai târziu. Doar noi astăzi, trăind sub tirania timpului ce se mişcă parcă din ce în ce mai repede, vrem să ştim exact-exact în ce zi, la ce oră, dacă se poate minutul şi secunda la care s-a întâmplat un eveniment. Pentru martorii acelei zile unice, data exactă n-avea prea mare importanţă. În satele româneşti, curgerea timpului nu se măsura cu acele ceasornicului. Cântatul cocoşului sau drumul soarelui pe cer vestea că a mai trecut o zi şi că alta stă să-nceapă. Mai mult ca sigur, ţăranii au ştiut doar că trebuie să ajungă la Alba-Iulia duminică dimineaţa. Duminică – zi de sărbătoare, când se programau toate evenimentele importante ale vieţii obişnuite, de la nunţi şi botezuri până la obişnuita horă. Momentele oficiale fuseseră programate să înceapă la ora 10:00.

DECIZIE ÎN CADRU RESTRÂNS
În încăperea botezată ulterior “Sala Unirii” nu putea intra orişicine. Accesul în sală s-a făcut pe baza unui mandat special de reprezentare, numit “credenţional”. Posesorul unui astfel de document demonstra că a fost trimis de o comunitate să voteze în numele ei pentru unirea Transilvaniei cu Regatul României. Cei chemaţi să se pronunţe efectiv numărau puţin peste 1.200 de persoane. Erau notabilii satelor şi oraşelor – episcopii români din Ungaria şi din Transilvania, protopopii ortodocşi şi greco-catolici în funcţie; învăţători, profesori de gimnaziu şi de la institutele teologice şi pedagogice, reprezentanţi ai “tinerimii universitare”, ai “reuniunilor femeieşti”, asociaţiilor culturale, ofiţeri, soldaţi, meseriaşi, muncitori. În plus, fiecare unitate electorală trimisese câte cinci reprezentanţi. În total, 1.228 de oameni ar fi trebuit să voteze Unirea, aşa cum hotărâseră deja membrii Consiliului Naţional Român Central, cu sediul la Arad, care pregătise adunarea. Cifra a intrat apoi în manualele şcolare şi în conştiinţa publică. Cercetări recente arată însă că nu toţi cei în drept au apucat să ajungă în dimineaţa de 1 Decembrie la Alba-Iulia. Iarna, drumurile proaste, dezordinile finalului de război i-au împiedicat pe unii să-şi onoreze mandatul încredinţat.

IMAGINILE UNIRII
Parte dintre delegaţii la Marea Unire au intrat în istorie ca politicieni ai României Mari. Amintirea altora a rămas doar în locurile de baştină. Prezenţa la Alba-Iulia la 1 Decembrie a fost clipa în care destinul lor s-a întâlnit cu marea istorie. Poate că mulţi care-au trecut prin şcoală nu mai reţin mare lucru din textul lecţiei despre Unire. Mai probabil stăruie în memorie fotografiile ce l-au însoţit. Un grup de ţărani, îmbrăcaţi în costume populare, arborând o pancartă scrisă cu litere tremurânde: “Galtiu. Trăiască Unirea şi România Mare”. Îi fotografiase la plecarea spre Alba consăteanul lor, Samoilă Mârza. Lui i se datorează cele 14 imagini surprinse la data de 1 Decembrie la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia.

Ne-au povestit despre el consătenii. După patru clase primare absolvite în satul natal şi şase de liceu la Alba-Iulia, Ştefan şi Ana Mârza, din satul Galtiu, comuna Sântimbru, din actualul judeţ Alba, l-au dat pe fiul lor Samoilă ca ucenic la fotograful sibian Iainek, pentru a deprinde meseria. A participat la primul război mondial în armata austro-ungară. Înainte de a fi fotograful Unirii, Samoilă Mârza probabil că a fost şi primul fotograf de război român.

NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEŞTE
Vestea destrămării Imperiului l-a găsit chiar în capitala habsburgilor, Viena. Alături de alţi conaţionali, a plecat spre satul lui din inima Ardealului. În dimineaţa de 1 Decembrie, înainte de a pleca spre Cetatea Albei-Iulia,  aflată la vreo 15 kilometri de sat, şi-a aliniat consătenii pentru fotografie şi uite aşa delegaţia de la Galtiu a rămas în istorie. Samoilă Mârza a trăit până în 1967. A avut timp destul să rememoreze şi să povestească celor mari şi celor mici cum a fost ziua Unirii. A făcut doar fotografii de exterior, pentru că n-a fost primit înăuntru. N-avea mandat de reprezentant oficial. Organizatorii, spune legenda locului, îl tocmiseră pe fotograful oraşului, ungurul Bach, să imortalizeze momentul. Numai că-n ziua cu pricina, Bach a fost de negăsit. Se zice că a dispărut câteva zile din oraş, până a trecut sărbătoarea. Samoilă Mârza a fotografiat mulţimea adunată pe câmpul lui Horea. În total, 14 imagini. De ce numai atât, ne-am întrebat noi, trăitori în epoca “digitalului”? Pentru că lucra pe un aparat cu plăci de sticlă. Erau scumpe şi cântăreau mult. Mârza căra aparatul, trepiedul şi plăcile grele. În plus, a povestit el ulterior, ziua era mohorâtă, cu lumină slabă. Ca să iasă fotografia, era musai ca protagoniştii să stea nemişcaţi. Atât s-a putut, cu tehnica vremii şi în condiţiile meteorologice date. Dar ce bine c-a fost!

Din fotografiile realizate în istorica zi de 1 Decembrie, Samoilă Mârza a făcut un album numit “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” şi l-a trimis Regelui Ferdinand, prim-ministrului Ionel Brătianu, generalului Berthelot. Despre exemplarul primit, Nicolae Iorga menţiona şi în memoriile sale. Politicienii vremii au considerat fotografiile lui Mârza suficient de grăitoare pentru a ilustra voinţa românilor din Ardeal de a se uni cu România. Astfel că albumul a fost inclus şi în documentaţia prezentată de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris.

ÎN CASA LUI SAMOILĂ MÂRZA
La Galtiu, parcă pe toţi îi cheamă “Mârza”. Dacă vrei să găseşti casa lui Samoilă, trebuie să spui parola – “Mârza, fotograful Unirii”, şi de-aici încolo toată lumea ştie să te-ndrume. În amintirea lui, autorităţile locale au ridicat un bust, cu ocazia sărbătoririi a 85 de ani de la Marea Adunare Naţională.

Unirea a rămas întipărită în memoria comunei, pentru că s-a povestit din tată-n fiu, ne spune o localnică generoasă, ghidul nostru de ocazie spre casa părintească a lui Samoilă Mârza. “S-a mers organizat la Alba-Iulia, zice ea. În beci la Iacob Mârza, sătenii au învăţat cântecul «Pe-al nostru steag e scris Unire». Femeile au ţesut un steag tricolor cu care au plecat spre Alba.” Cu ce s-a mers? Pe jos, că nu-i departe, o miră parcă întrebarea de bucureştean leneş, nedeprins cu mersul pe jos. Dintre rude, în casa părintească a fotografului Unirii, refăcută după cerinţele confortului contemporan, mai trăieşte o cumnată. Născută în 1916, Măriuca a fost căsătorită cu Traian, frate după tată cu Samoilă. Povestirile gazdei noastre lasă să se ghicească femeia aprigă de-odinioară. După interzicerea cultului greco-catolic a mers să-l viziteze pe episcopul Iuliu Hossu, ţinut în domiciliu obligatoriu tocmai la Mănăstirea Căldăruşani, lângă Bucureşti. Despre Samoilă ne spune că a fost un om bun, şi că-i vizita din când în când. De unde ştim cine-a fost din Galtiu la Alba-Iulia? După... fotografii, zice gazda.

 

Anonimi şi celebri

Unii dintre delegaţi au făcut ulterior politică în România Mare. Amintirea altora mai este păstrată doar în documentele de arhivă. Ţăranul Botaş Gheorghe, delegatul cercului electoral Aletea-Sântana, a fost stegarul delegaţiei din satul lui prezentă la Alba-Iulia. Din partea “reuniunii femeieşti” din judeţul Arad au luat parte la Marea Adunare Naţională soţiile a doi dintre fruntaşii Unirii: Elena, soţia lui Vasile Goldiş, învăţătoare la Şeitin, şi Eugenia, soţia lui Ştefan Cicio-Pop, au reprezentat Reuniunea Femeilor Române din Arad. Delegaţi au fost şi fraţii Camil şi Sabin Manoilă, ulterior fruntaşi ai Partidului Naţional Ţărănesc, primul din partea Societăţii Române de Lectură din Lipova, al doilea, ca trimis al “tinerimii universitare” de la Budapesta. Delegat la Alba-Iulia fusese  şi avocatul Petru Groza, primul-ministru “roşu” de mai târziu.

 
“Suntem convinşi că, afară de cei care vor reprezenta în chipul arătat mai sus toate păturile sociale ale naţiunii noastre la această istorică adunare, unde se va hotărî soarta neamului nostru pentru vecie, se va prezenta însuşi poporul românesc în număr vrednic de cauza mare şi sfântă”
din Convocarea la Marea Adunare Naţională