Găsite după două luni într-un puţ părăsit

CAZUL TROMBITAS• În Sălcuţa, nimeni nu crede că Feri este autorul crimelor
Aprilie 1994. O zi de 13. O descoperire care avea să-i sperie atît de tare pe locuitorii satului bistriţean Sălcuţa, încît oamenii, deopotrivă bătrîni sau tineri, femei sau bărbaţi, aveau să adoarmă mult timp după aceea cu topoarele lîngă pernă.

Aprilie 1994. O zi de 13. O descoperire care avea să-i sperie atît de tare pe locuitorii satului bistriţean Sălcuţa, încît oamenii, deopotrivă bătrîni sau tineri, femei sau bărbaţi, aveau să adoarmă mult timp după aceea cu topoarele lîngă pernă.

În mijlocul arăturii din spatele căminului cultural din Sălcuţa, acoperită de un maldăr de coceni de porumb, tronează o cruce care aduce aminte şi acum oamenilor de înfiorătoarea descoperire din ziua de 13 aprilie 1994. Pe metalul rece e scris: “Aici au fost omorîte Conţ Elena n.1925, Rus Anicuţa n. 1936. Dormiţi în pace!” Sub cruce era acum paisprezece ani o fîntînă secată. În acea fîntînă aveau să fie găsite la două luni de la dispariţie cadavrele celor două bătrîne.

DOUĂ DINTR-UN FOC. Primul care a adus prima veste care avea să tulbure liniştea în sat a fost nea Tescar, un bărbat între două vîrste, care o mai ajuta la treburile din curte pe Elena Conţ. Tescar venise în ziua de 28 dimineaţa acasă la femeie, dar a găsit locuinţa pustie. “Am intrat, era pe masă aşa: o sticlă cu vin, o para. M-am dus în grajd – vaca era nemulsă. «Măi, unde-o fi, unde-o fi». Am întrebat în vecini…«Vereee! nu e în regulă – viţelul este slobod, găinile închise, oile închise, aici nu e în regulă». «Elena Conţ a dispărut!»‘‘, s-a împrăştiat vestea în tot satul. Vestea cădea şi mai apăsător în sufletul oamenilor cînd se întîlneau pe drum cu cealaltă ştire înfiorătoare: “Anica Rus a dispărut şi ea”. Toţi sătenii au lăsat baltă treburile din gospodărie, au ieşit la drum şi s-au pornit în căutarea dispărutelor. Zeci de poliţişti cu cîini de urmă, zeci de jandarmi au împînzit localitatea. Armata de oameni nu avea să găsească decît o basma, un rozariu rupt şi o traistă, ascunse în veceul din spatele căminului cultural. Obiectele aveau să fie pentru două luni singurele urme ale femeilor care parcă intraseră în pămînt. Traista din WC era a Elenei, împrumutată de la sora ei, Crăciuniţa Rus. Crăciuniţa fusese printre ultimele persoane care o văzuseră în viaţă pe dispărută. “În seara aceea a luat traista de la mine şi s-a dus să ducă nişte plăcinte la o vecină. La vecină a ajuns, i-a lăsat plăcintele şi a dat să se întoarcă acasă”, povesteşte bătrîna, lăcrimînd pe un colţ de masă. Jeleşte şi acum, la 14 ani de atunci, sufletul dispărutei: “Multe rugăciuni am făcut, am ţinut şi post pentru a le găsi”.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

DESCOPERIREA DIN PUŢ. În noaptea dintre 12 şi 13 aprilie, Crăciuniţa avea să se roage pentru ultima dată pentru descoperirea surorii. Un ţăran a plecat a doua zi să scoată din fîntîna părăsită din spatele căminului cultural nişte dale de beton pe care să le folosească în grădină. A înfipt furca în gunoaiele din groapă şi a încremenit cînd a văzut ce a scos: unul dintre dinţii furcii se înfipsese în mîneca unei mîini putrezite. Poliţia a venit în aceeaşi zi. Din fîntînă au fost scoase ambele bătrîne dispărute în februarie. Fuseseră aruncate una peste cealaltă. Ambele femei erau în stare avansată de putrefacţie. Una dintre ele, Anica, avea pantalonii daţi în vine.

Locul în care fuseseră aruncate femeile i-a mirat pe oamenii care participaseră la căutări pentru că de mai multe ori se căutase în zona aceea, inclusiv cu cîini de urmă. “Chiar a doua zi de la dispariţie am umblat eu cu furca în fîntînă, dar nu văzusem nimic. Cred că dacă mai înfigeam o dată furca ajungeam la ele, dar m-am oprit”, crede fiul Anicăi.

IPOTEZE. După macabra descoperire, au început să apară şi vorbe în sat despre ce s-ar fi putut întîmpla cu cele două. Au apărut şi cîţiva martori mai mult sau mai puţin veridici care ar fi văzut doi bărbaţi fugărind-o pe Elena Conţ, dar care, de frică, nu au vrut să povestească autorităţilor. “Apăruse careva care povestea cum era fugărită Elena şi o zis, cînd au fost găsite în fîntînă: «Dacă nu fugeam şi eu, lîngă ele eram amu’». Omul a murit la un an după aceea fără să povestească la poliţie.”

Ancheta autorităţilor a început să bată pasul pe loc încă de la început. Poliţiştii au răscolit satul în căutarea vreunui indiciu care să ducă la prinderea ucigaşului sau a ucigaşilor. Din poveştile localnicilor, la un moment dat anchetatorii dădeau semne de disperare: “S-au dus acasă la un moşneag de 75 de ani, care nu mai ieşise de ani de zile din curtea lui. L-au luat pe sus şi l-au dus la secţie şi l-au bătut măr. E posibil aşa ceva?”, povesteşte nepotul Elenei Conţ. Ancheta oamenilor legii era îngreunată de distanţa mare de timp care trecuse de la comiterea faptei pînă la găsirea cadavrelor. “În acest caz poţi să înţelegi Parchetul: probele de natură materială, sinceri să fim, nu mai erau de actualitate, la două luni după ce victimele erau deja moarte, îngropate, intrate în putrefacţie”, ia apărarea achetatorilor avocatul principalului suspect, Dan Molnar.

VIOLATE ŞI UCISE. Pe măsură ce timpul trecea, procurorii şi poliţiştii, în loc să se apropie de autor, mai mult se depărtau. Cei care fuseseră iniţial suspecţi ieşeau rînd pe rînd de sub vizorul anchetatorilor, pînă cînd peste dosare s-a aşternut praful. Mare a fost mirarea oamenilor din Sălcuţa cînd au auzit abia peste cinci ani, în 1999, că autorul celor două crime fusese prins. Era vorba de un moşneag care fusese o dată, cu şaptesprezece ani în urmă, cioban la oile sătenilor din acele locuri. Procurorul care l-a trimis în judecată pe baciul Francisc Trombitas a reconstituit în rechizitoriu presupusul film al desfăşurării evenimentelor din seara zile de 27 februarie 1994. Trombitas, care ar mai fi venit în mai multe rînduri în satul Sălcuţa pentru a vizita diferite femei, sosise pe înserat la căminul cultural, unde o întîlnise pe Anica Rus. “A întrebat-o ce face şi aceasta – declară inculpatul – i-ar fi răspuns că îşi caută o scroafă. Prin violenţă, la o distanţă de 20 de metri de WC-ul din curte, a întreţinut cu ea raporturi sexuale”, se arată în rechizitoriu. Potrivit aceloraşi anchetatori, ciobanul s-a hotărît să o omoare mai apoi pe Anica, pentru că îi era teamă ca aceasta să nu-l denunţe că a fost violată. I-a luat năframa de pe cap şi a strangulat-o.

ASCUNZĂTOAREA. În acelaşi timp, în apropiere de locul crimei, trecea Elena Conţ. Ucigaşul s-a decis să scape şi de bătrîna care l-ar fi dat pe mîna poliţiei. Criminalul i-a luat victimei baticul şi şnurul de la şorţ şi i-a astupat cu acestea căile respiratorii pînă cînd bătrîna şi-a dat ultima suflare. “Inculpatul Trombitas Francisc, ştiind că în apropiere, la circa 30-35 de metri de curtea căminului cultural se află o fîntînă seacă, a transportat pe rînd ambele cadavre şi le-a aruncat în fîntînă, după care, peste acestea a aruncat tulei şi jupi şi cîteva dale în scopul de a nu fi găsite”.

RUDELE VICTIMELOR ÎL CRED NEVINOVAT. Rechizitoriul se bazează în principal pe recunoaşterile inculpatului şi a unei reconstituiri făcute în 1999. În procesul care este în acest moment în desfăşurare, Trombitas a pledat nevinovat, susţinînd că a fost convins de procuror să recunoască crimele.

Localnicii din Sălcuţa nu cred în vinovăţia lui Trombitas. “În primul rînd omul nu mai trecuse prin satul nostru de vreo zece ani. Nu avea de unde să nimerească fîntîna unde au fost aruncate femeile (n.r. – fîntîna, o groapă în pămînt, nu se vedea de la drum)”, îi ia apărarea şi acum Sandu Rus, nepotul Elenei Conţ. Faptul că cele două fuseseră cărate din locul unde avusese loc crima în aşa fel încît să nu fie lăsate urme de tîrîre, adînceşte şi mai mult misterul şi-i face şi mai circumspecţi pe localnici. “Un singur om ca Trombitas nu putea să care în spate o femeie mare ca Anica. Acolo o fost doi oameni harnici, nu unul”.

Recunoaştere

Fragment din recunoaşterea lui Trombitas. Procurorul îl interoghează în 1999.

“I: Acolo, în grădina şcolii, a căminului. Vai, trăsni-te-ar, Feri, zice, aicea eşti? D-apoi, zic, unde să fiu? Tăt o prind, tăt o ăsta. Stai, mă, zice, că a vini cineva, zice, şi cum să fie şi fă cum ştii, şi te spui la soţie, că nu ştiu ce, apoi şi aia mâne-te, ş-apoi atunci amu, zic tăt atâta-i.

P: Ai avut cu ea raport sexual?

I: Am avut eu înainte. Atunci n-am apucat, o venit bătrâna şi o fost gata.

P: Da’ bătrâna ce-a căutat acolo?

I: Şi-o căutat moartea.”

Nu rataţi!
Mîine veţi putea citi recunoaşterea tuturor crimelor de către Francisc Trombitas şi transcrierea reconstituirii filmate a faptelor.

Citiţi şi:

"Autostopul"

"Cazul Cristina"

Cazul farmacistelor