Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Generalul maior (r) Marian Lungu, erou al Armatei Romăne şi supravieţuitor al unui lagăr nazist, e la un pas de a fi aruncat in stradă impreună cu intreaga familie. Despre faptele sale eroice s-au scris două romane: "Prea mic pentru un război atăt de mare" (D.R. Popescu) şi "Prizonier la 9 ani" (Ion Grecea). A fost decorat cu cele mai importante distincţii, inclusiv cu "Virtutea Militară - Clasa I". Preşedintele Băsescu refuză să promulge legea specială prin care Parlamentul a hotărăt să-i asigure un apartament in Bucureşti.Â
Eroule, ţara nu-ţi e recunoscătoare!
Â
Generalul maior in rezervă Marian Lungu, erou al Armatei Romăne şi supravieţuitor al unui lagăr nazist, este la un pas de a fi aruncat in stradă impreună cu intreaga familie. Preşedintele Băsescu refuză să promulge o lege specială prin care Parlamentul a hotărăt să-i asigure generalului un apartament in Bucureşti.
Camera Deputaţilor a adoptat in 29 mai 2007 o lege specială, prin care generalului in rezervă Marin Lungu i se atribuie o locuinţă cu trei camere in Bucureşti. Legea fusese adoptată şi de Senat, in aprilie 2007, Camera Deputaţilor fiind cameră decizională. Proiectul de lege a fost iniţiat de senatorii Varujan Vosganian (PNL), Dan Voiculescu (PC), Gheorghe Funar (PRM) şi Mihail Popescu (PSD). Numai că, ajunsă pe masa preşedintelui Băsescu, in loc să fie promulgată, legea a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe motiv că "aceasta vizează o singură persoană şi, deci, nu are caracter general".
JONGLERII JURIDICE. Dar cum s-a ajuns in situaţia ca Parlamentul să adopte o lege pentru un singur om? In expunerea de motive a proiectului se arată că, intre anii 1998-2005, generalul maior in rezervă Marin Lungu s-a judecat pentru locuinţa sa din Strada Costache Negri nr. 12 - un apartament cu trei camere cumpărat de la statul romăn in 1996, pe baza Legii 112, şi pe care, in final, l-a pierdut, in urma unei sentinţe considerate nedrepte.
Şi, intr-adevăr, dosarul de retrocedare a casei in care generalul locuieşte de peste 25 de ani (după ce un alt imobil in care locuia a fost demolat pentru a se construi actualul Palat al Parlamentului - n.r.) este unul dintre acele numeroase dosare pline de jonglerii juridice, ca să nu le numim de-a dreptul mănării ordinare. De exemplu, revendicatoarea Moisescu Dana, soţia fiului unei nepoate de soră a fostului proprietar (?! - n.r.) Simonide P. Nicolae, scrie in cererea de revendicare inaintată instanţei că este singura moştenitoare, "toţi ceilalţi fiind decedaţi şi neavănd copii". Minciună ordinară, pentru că la data acţiunii, iunie 1998, trăia moştenitorul cu cea mai mare cotă indiviză, de 5/8, şi anume, chiar socrul dnei Moisescu, Tănăsescu Ştefan Maximilian, deci fiul "nepoatei de soră".
PARCHETUL DĂ DIN UMERI. Ce credeţi că a răspuns Parchetul, sesizat de generalul Lungu asupra acestei "omisiuni" comise de instanţa de judecată. Iată: "Deşi, aparent (săc!), faţă de inscrisurile ataşate de către petenţi memoriului formulat, reclamanta Moisescu Dana nu avea calitatea procesuală de a revendica singură imobilul in discuţie, deoarece socrul său, Tănăsescu Ştefan Maximilian, deţinea la data de 11.03.1999 o cotă de 5/8 din imobil, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, prin sentinţa civilă nr. 308/11.03.1999, a dat căştig de cauză acesteia (...) Intrucăt prin OUG nr 58/2003 au fost abrogate dispoziţiile art. 330 din Cpc, care reglementau instituţia recursului in anulare, Ministerul Public nu mai are in acest moment competenţa de a ataca hotărările judecătoreşti irevocabile, vădit netemeinice".
Aşadar, Parchetul recunoaşte că hotărărea instanţei este "vădit netemeinică", dar dă din umeri a neputinţă. Nici măcar o precizare că dosarul ar trebui inaintat la CSM, la cine ar trebui să ia măsuri cu judecătorii din acest dosar care s-au dovedit fie incompetenţi, fie de rea-credinţă.
AVEREA STATULUI - LA DRACUâ! Nici la sesizarea asupra faptului că, după moartea moştenitorului Tănăsescu (martie 2001 - n.r.), cele 5/8 din imobil deveneau vacante şi, deci, se cuveneau nu "soţiei fiului unei nepoate de soră", ci statului romăn, Parchetul nu poate face nimic: "In ceea ce priveşte sesizarea Ministerului Finanţelor Publice, pentru valorificarea cotei de 5/8 din imobil, ca succesiune vacantă după defunctul Tănăsescu Ştefan Maximilian, in temeiul art. 680 Cod Civil, aceste pretenţii trebuie analizate raportat la data decesului - 26.03.2001. Or, la acel moment, drepturile asupra imobilului nu se găseau in patrimoniul acestei persoane, atăt timp căt, prin sentinţa civilă (...), acesta a fost restituit in intregime (dar ilegal - n.r.) reclamantei Moisescu Dana (...) In raport de cele expuse, nu se impune sesizarea MFP". Aşadar, o ilegalitate o acoperă pe alta, iar căt priveşte averea statului, aceasta ducă-se la dracu!
IMOBILUL ERA ŞI IPOTECAT. Reaua-credinţă a judecătorilor reiese şi din faptul că, deşi aceştia au fost informaţi că imobilul cu pricina era ipotecat la data naţionalizării, au trecut cu vederea acest lucru. Practic, dintr-o ipotecă in valoare de 850.000 lei, cu ultima rată in 1964, fostul proprietar achitase pănă in 1948 doar circa 200.000 de lei. Şi totuşi, instanţa, căreia i s-a prezentat actul de ipotecare, a decis retrocedarea clădirii in intregime.
Dosarul in cauză conţine şi alte "curiozităţi" (de exemplu, revendicatoarea a deschis două procese, pe aceeaşi cauză, la două instanţe diferite), dar spaţiul nu ne permite să le detaliem.
PREŞEDINTELE E SURD. Disperat că a pierdut procesul in urma unor asemenea "anomalii" juridice, la data de 2 aprilie 2005, generalul Lungu ii scrie preşedintelui Băsescu, rugăndu-l să-l primească intr-o audienţă. "Disperat faţă de somaţia ultimativă a judecătorului executor, rog să mă ajutaţi, Domnule Preşedinte, ca să nu fiu aruncat in stradă şi onoarea de militar cu meritele mele să fie terfelită şi umilită, fapt pentru care solicit să fiu primit in audienţă la dumneavoastră la o dată ce o veţi hotări." Nici pănă in ziua de azi, preşedintele Băsescu nu l-a primit pe bătrănul general măcar pentru o discuţie ca intre camarazi, ca intre doi foşti militari.
PRECEDENTE. In sesizarea trimisă Curţii Constituţionale, preşedintele Traian Băsescu invocă faptul că legea prin care i se atribuie generalului Lungu un apartament este neconstituţională, pentru că "are caracter individual". Aşa este, numai că preşedintele Băsescu a mai promulgat astfel de legi, dedicate unei singure persoane, fără să le considere neconstituţionale. De pildă, prin Decretul 1.131 din 14 decembrie 2005, preşedintele a promulgat Legea pentru aprobarea OUG nr. 57 din 2005, care are tot un singur articol şi prevede majorarea substanţială a salariului secretarului general al Guvernului, pe motiv că acesta nu are "o salarizare conformă cu complexitatea şi gradul de răspundere ale funcţiei ocupate". Şi atunci, cum stăm cu neconstituţionalitatea? O invocăm doar atunci cănd, dintr-un motiv sau altul, nu ne convine?
INTREBARE
"Căţi oameni - , tineri sau bătrăni, printre care cetăţeni simpli, care au muncit cinstit o viaţă intregă, actori celebri, scriitori, artişti, alţi intelectuali sau, iată, oameni ca mine, care au slujit această ţară, inclusiv in război, oameni respectaţi peste tot in lumea asta - trebuie să mai moară, azvărliţi in stradă de această mafie a caselor naţionalizate şi retrocedate, pentru ca autorităţile statului, in frunte cu preşedintele, să se sesizeze şi să facă ceva?"
Marin Gh. Lungu, general maior (r)
Camera Deputaţilor a adoptat in 29 mai 2007 o lege specială, prin care generalului in rezervă Marin Lungu i se atribuie o locuinţă cu trei camere in Bucureşti. Legea fusese adoptată şi de Senat, in aprilie 2007, Camera Deputaţilor fiind cameră decizională. Proiectul de lege a fost iniţiat de senatorii Varujan Vosganian (PNL), Dan Voiculescu (PC), Gheorghe Funar (PRM) şi Mihail Popescu (PSD). Numai că, ajunsă pe masa preşedintelui Băsescu, in loc să fie promulgată, legea a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe motiv că "aceasta vizează o singură persoană şi, deci, nu are caracter general".
JONGLERII JURIDICE. Dar cum s-a ajuns in situaţia ca Parlamentul să adopte o lege pentru un singur om? In expunerea de motive a proiectului se arată că, intre anii 1998-2005, generalul maior in rezervă Marin Lungu s-a judecat pentru locuinţa sa din Strada Costache Negri nr. 12 - un apartament cu trei camere cumpărat de la statul romăn in 1996, pe baza Legii 112, şi pe care, in final, l-a pierdut, in urma unei sentinţe considerate nedrepte.
Şi, intr-adevăr, dosarul de retrocedare a casei in care generalul locuieşte de peste 25 de ani (după ce un alt imobil in care locuia a fost demolat pentru a se construi actualul Palat al Parlamentului - n.r.) este unul dintre acele numeroase dosare pline de jonglerii juridice, ca să nu le numim de-a dreptul mănării ordinare. De exemplu, revendicatoarea Moisescu Dana, soţia fiului unei nepoate de soră a fostului proprietar (?! - n.r.) Simonide P. Nicolae, scrie in cererea de revendicare inaintată instanţei că este singura moştenitoare, "toţi ceilalţi fiind decedaţi şi neavănd copii". Minciună ordinară, pentru că la data acţiunii, iunie 1998, trăia moştenitorul cu cea mai mare cotă indiviză, de 5/8, şi anume, chiar socrul dnei Moisescu, Tănăsescu Ştefan Maximilian, deci fiul "nepoatei de soră".
PARCHETUL DĂ DIN UMERI. Ce credeţi că a răspuns Parchetul, sesizat de generalul Lungu asupra acestei "omisiuni" comise de instanţa de judecată. Iată: "Deşi, aparent (săc!), faţă de inscrisurile ataşate de către petenţi memoriului formulat, reclamanta Moisescu Dana nu avea calitatea procesuală de a revendica singură imobilul in discuţie, deoarece socrul său, Tănăsescu Ştefan Maximilian, deţinea la data de 11.03.1999 o cotă de 5/8 din imobil, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, prin sentinţa civilă nr. 308/11.03.1999, a dat căştig de cauză acesteia (...) Intrucăt prin OUG nr 58/2003 au fost abrogate dispoziţiile art. 330 din Cpc, care reglementau instituţia recursului in anulare, Ministerul Public nu mai are in acest moment competenţa de a ataca hotărările judecătoreşti irevocabile, vădit netemeinice".
Aşadar, Parchetul recunoaşte că hotărărea instanţei este "vădit netemeinică", dar dă din umeri a neputinţă. Nici măcar o precizare că dosarul ar trebui inaintat la CSM, la cine ar trebui să ia măsuri cu judecătorii din acest dosar care s-au dovedit fie incompetenţi, fie de rea-credinţă.
AVEREA STATULUI - LA DRACUâ! Nici la sesizarea asupra faptului că, după moartea moştenitorului Tănăsescu (martie 2001 - n.r.), cele 5/8 din imobil deveneau vacante şi, deci, se cuveneau nu "soţiei fiului unei nepoate de soră", ci statului romăn, Parchetul nu poate face nimic: "In ceea ce priveşte sesizarea Ministerului Finanţelor Publice, pentru valorificarea cotei de 5/8 din imobil, ca succesiune vacantă după defunctul Tănăsescu Ştefan Maximilian, in temeiul art. 680 Cod Civil, aceste pretenţii trebuie analizate raportat la data decesului - 26.03.2001. Or, la acel moment, drepturile asupra imobilului nu se găseau in patrimoniul acestei persoane, atăt timp căt, prin sentinţa civilă (...), acesta a fost restituit in intregime (dar ilegal - n.r.) reclamantei Moisescu Dana (...) In raport de cele expuse, nu se impune sesizarea MFP". Aşadar, o ilegalitate o acoperă pe alta, iar căt priveşte averea statului, aceasta ducă-se la dracu!
IMOBILUL ERA ŞI IPOTECAT. Reaua-credinţă a judecătorilor reiese şi din faptul că, deşi aceştia au fost informaţi că imobilul cu pricina era ipotecat la data naţionalizării, au trecut cu vederea acest lucru. Practic, dintr-o ipotecă in valoare de 850.000 lei, cu ultima rată in 1964, fostul proprietar achitase pănă in 1948 doar circa 200.000 de lei. Şi totuşi, instanţa, căreia i s-a prezentat actul de ipotecare, a decis retrocedarea clădirii in intregime.
Dosarul in cauză conţine şi alte "curiozităţi" (de exemplu, revendicatoarea a deschis două procese, pe aceeaşi cauză, la două instanţe diferite), dar spaţiul nu ne permite să le detaliem.
PREŞEDINTELE E SURD. Disperat că a pierdut procesul in urma unor asemenea "anomalii" juridice, la data de 2 aprilie 2005, generalul Lungu ii scrie preşedintelui Băsescu, rugăndu-l să-l primească intr-o audienţă. "Disperat faţă de somaţia ultimativă a judecătorului executor, rog să mă ajutaţi, Domnule Preşedinte, ca să nu fiu aruncat in stradă şi onoarea de militar cu meritele mele să fie terfelită şi umilită, fapt pentru care solicit să fiu primit in audienţă la dumneavoastră la o dată ce o veţi hotări." Nici pănă in ziua de azi, preşedintele Băsescu nu l-a primit pe bătrănul general măcar pentru o discuţie ca intre camarazi, ca intre doi foşti militari.
PRECEDENTE. In sesizarea trimisă Curţii Constituţionale, preşedintele Traian Băsescu invocă faptul că legea prin care i se atribuie generalului Lungu un apartament este neconstituţională, pentru că "are caracter individual". Aşa este, numai că preşedintele Băsescu a mai promulgat astfel de legi, dedicate unei singure persoane, fără să le considere neconstituţionale. De pildă, prin Decretul 1.131 din 14 decembrie 2005, preşedintele a promulgat Legea pentru aprobarea OUG nr. 57 din 2005, care are tot un singur articol şi prevede majorarea substanţială a salariului secretarului general al Guvernului, pe motiv că acesta nu are "o salarizare conformă cu complexitatea şi gradul de răspundere ale funcţiei ocupate". Şi atunci, cum stăm cu neconstituţionalitatea? O invocăm doar atunci cănd, dintr-un motiv sau altul, nu ne convine?
INTREBARE
"Căţi oameni - , tineri sau bătrăni, printre care cetăţeni simpli, care au muncit cinstit o viaţă intregă, actori celebri, scriitori, artişti, alţi intelectuali sau, iată, oameni ca mine, care au slujit această ţară, inclusiv in război, oameni respectaţi peste tot in lumea asta - trebuie să mai moară, azvărliţi in stradă de această mafie a caselor naţionalizate şi retrocedate, pentru ca autorităţile statului, in frunte cu preşedintele, să se sesizeze şi să facă ceva?"
Marin Gh. Lungu, general maior (r)
Promisiuni de care s-a ales praful...
In anul 1945, in Cehoslovacia, ministrul de război al Romăniei, Constantin Vasiliu Răşcanu, impresionat de curajul copilului de nouă ani Marin Lungu il inaintează pe acesta la gradul de caporal şi-l decorează pentru faptele sale eroice cu "Virtutea Militară de Război - Clasa a I-a (de aur)". Cu acest prilej, ministrul a spus: "Il decorez pe acest copil pentru fapte de curaj şi eroism, pentru că informaţiile aduse merită mult, şi ţara ii va fi recunoscătoare". Căt de recunoscătoare ii este ţara lui Marin Lungu, aflat azi la un pas de a fi aruncat in stradă, se vede!
Caporal la 9 ani
Copil de trupă la Divizia 9 - Infanterie "Mărăşeşti" din Constanţa, Regimentul 40 Infanterie şi apoi Regimentul 34 Infanterie, Marin Lungu, născut la 21 ianuarie 1936, in comuna Eschibaba (Stejarul), din judeţul Tulcea, a participat la acţiunile de luptă impotriva trupelor germane şi hortyste pe teritoriul Romăniei, Ungariei şi Cehoslovaciei, ca cercetaş, neavănd incă 10 ani impliniţi. Despre faptele sale eroice de pe front s-au scris două romane - "Prea mic pentru un război atăt de mare", de D.R. Popescu, şi "Prizonier la 9 ani", de Ion Grecea, şi s-au turnat mai multe firme artistice. A fost decorat cu cele mai importante distincţii, inclusiv cu "Virtutea Militară de Război - Clasa I - Aur".
