Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum ati ajuns la conducerea
partidului?
In octombrie â45 a avut loc Conferinta Nationala a Partidului si am
fost ales membru al Comitetului
Central si al Biroului Politic.
Prim-secretar al Comitetului Central
al Partidului am devenit mai
tarziu, in aprile â54, si am avut functia pana in octombrie â55. Am fost si
presedintele Comisiei Centrale a
Sindicatelor Revolutionare, care a
luat fiinta la 1 septembrie 1945. Am
lucrat pe linie sindicala si, la Congresul
din â45 al Sindicatelor, eram
deja numit presedinte al Confederatiei Generale a Muncii.
Cum a fost inlaturat Foris
(n.r. - fost secretar general
al PCR pana in aprilieâ45)?
Nu cunosc indeaproape cazul
lui, dar, din cate stiu, nu este adevarat ca Dej l-ar fi trimis la Oradea si
ca acolo a fost legat cu greutate de
gat si aruncat in Cris. Asta n-a facut-o Dej, ci oamenii Sigurantei, ca
sa-l compromita pe Dej, pentru ca el
intrase in conflict cu Ana Pauker.
Foris fusese inlocuit din conducerea
partidului, iar Dej imi spusese despre
el ca, la Doftana, datorita presiunilor
la care era supus, semnase o
declaratie ca renunta la convingerile
sale politice. Dar Foris era sprijinit
de Komintern.
Despre cazul Patrascanu
ce ne puteti spune?
Era un intelectual de baza al
partidului nostru. Dar era si un om
foarte ingamfat, orgolios, intolerant
in opinii si necomunicativ cu tovarasii de partid. Totusi, Dej il pretuia.
Intre anii â46-â48, Patrascanu s-a
schimbat foarte mult, trasaturile
de caracter pomenite i-au fost exploatate
de un anumit anturaj din
grupul sau, indepartandu-l de noi si
apropiindu-l mai mult de adversarii
nostri politici de atunci. S-a mai
aflat prin Bodnaras care conducea,
ca secretar general al Guvernului
Groza, si serviciul roman de informat
ii ca Patrascanu intretinea relatii cu serviciile de informatii engleze
si se pregatea sa fuga din tara. In â48
n-a mai fost propus si ales in organele
de conducere a partidului. Ostentativ,
a parasit Congresul. Nu a
fost arestat. I s-a pus la dispozitie o
casa de oaspeti a partidului. Biroul
Politic a decis apoi ca Teohari Georgescu,
in calitatea sa de ministru
de Interne, sa inceapa o ancheta.
Cercetarile au durat pana in â52,
cand ministru de Interne a fost numit
Alexandru Draghici. Acesta l-a
insarcinat pe Pintilie, Pantiusa, cum
i se spunea, prim-adjunctul sau, sa
conduca personal ancheta Patrascanu.
Concluzia a venit repede: Patrascanu a fost acuzat ca a desfasurat
o activitate potrivnica partidului
si tarii, fiind in slujba serviilor de
spionaj anglo-americane. Procesul a
avut loc in primele luni ale anului
1954 si a fost condamnat la moarte.
Auzind, Dej a dorit sa-i comute sentinta la inchisoare pe viata, in ideea
ca va avea timp sa se gandeasca
mai bine la acest caz. Din cele ce
cunosc de la un adjunct de-al lui
Draghici, generalul Negrea, Pantiusa, pe propria raspundere, a actionat,
impuscandu-l pe Patrascanu
in celula din inchisoarea Jilava, fara
sa mai aiba loc ceremonialul prevazut de lege in cazul condamnarilor
definitive la moarte prin impuscare.
Asa s-a terminat cu Patrascanu.
Dorinta lui Dej, de a-i comuta pedeapsa,
i-a urgentat uciderea miseleasca. Dej era insa impotriva reprimarii adversarilor. Chiar si a
celor care s-au manifestat direct impotriva
lui. In cazul Anei Pauker, de
pilda, chiar si Stalin se pronuntase
pentru lichidare fizica. I-a spus lui
Dej: "Daca eram in locul tau, demult
ii trageam una la mir!".
Ce fel de femeie era Ana
Pauker?
Foarte desteapta, dar si foarte
dornica de putere. A reusit sa-si impuna
punctele de vedere, considera
ndu-se de catre conducerea din
tara ca este omul lui Stalin. Si a acceptat-o ca atare. Ea a pus mana
pe conducerea partidului, Dej era
ocupat cu problemele de guvern si
nu avea timp sa se ocupe si de partid.
La prima Conferinta Nationala
libera din â45, cand Dej a fost ales secretar
general, Ana Pauker era unul
din contracandidati. Se bucura de
un anumit prestigiu datorita comportamentului
ei demn din procesul
comunistilor din Bucuresti, in 1936.
A fost condamnata la inchisoare,
insa Guvernul roman a eliberat-o la
cererea Guvernului sovietic in iunie
â40. A fost trimisa la Moscova, unde
a lucrat la Komintern si la sectia
romana de la Radio Moscova. In
octombrie â44 a venit in tara cu Vasile
Luca (n.r. - care a ajuns ministrul
Finantelor) si i se repartizase
sarcina asta, sa se ocupe de problemele
organizatorice ale partidului...
Avea totusi si Ana Pauker
vreun punct vulnerabil,
vreo slabiciune?
Ana Pauker?! Avea o slabiciune
pentru evrei! I-a pus pe toti evreii in
posturi de conducere foarte importante.
Emil Bodnaras ce fel de
om era?
In general, era un om foarte increzut.
Insa avea un respect foarte
mare fata de Dej si a devenit un
bun colaborator al lui. Dupa ce a
luat fiinta Guvernul Groza, in â47, el
a fost desemnat secretar general al
Guvernului si prin el a luat fiinta si
Serviciul Secret de Informatii din
Romania, unde principalii oameni
de incredre erau emigrantii rusi,
care fusesera la inchisoare cu noi.
Dar ei erau in continuare si foarte legati de Moscova...
Cum ati scapat de ofiterii
sovietici?
Nu a fost asa usor, intai a trebuit
sa scapam de armatele sovietice.
Nu a fost usor! Prima data s-a ridicat
problema in 1955, eram prim-secretar
al Comitetului Central. Eram
in concediu la mare, la Eforie-Nord,
impreuna cu Dej si cu ceilalti membri
din Biroul Politic. Era luna august
si, in perioada asta, Natiunile
Unite au decis ca Austria sa devina
independenta. Austria era sub ocupatie americana, engleza, franceza
si rusa. Trupele sovietice de pe teritoriul
Romaniei, prevedea Tratatul
de pace de la Paris, din 1947, pot ramane numai pana cand se incheie
tratatul de neutralitate cu Austria.
Dej, afland de masura luata de Natiunile Unite, ne-a chemat la el si
ne-a spus: "Draga, a venit momentul
sa scapam de trupele sovietice!".
Intamplator, Hrusciov era in vizita
in Bulgaria. Si s-a hotarat sa-l invitam, in drumul spre Moscova, sa
faca o escala la Bucuresti. Si a acceptat.
I-am organizat o adunare publicain Piata Victoriei si, de acolo,
ne-am retras la casa lui Dej. Se hota
rase ca Bodnaras sa ridice problema
necesitatii ca trupele sovietice sa
paraseasca tara.
De ce Bodnaras?
Pentru ca el cunostea foarte bine
limba rusa. A stat vreo trei ani prin
Uniunea Sovietica, facuse cursuri de
spionaj in Caucaz... Si ca sa nu se incurce
in discutie Dej. Si Dej cunostea
limba rusa, o invatase la Doftana,
unde erau foarte multi detinuti politici
din Basarabia, dar si rusi condamnati pentru spionaj in favoarea
URSS. Dar la discutii mai sofisticate
era bun unul ca Bodnaras. La discutia cu Hrusciov l-a completat insa si
Dej. Hrusciov s-a enervat foarte
tare, s-a sculat in picioare si a spus:
"V-ati simtit foarte bine sub aripa
Uniunii Sovietice. Acuma ii dati cu
piciorul!". Si a plecat. L-a condus
doar Bodnaras la aeroport. Asa s-a
despartit Hrusciov de noi, foarte suparat. La 7 noiembrie in acelasi an,
l-a invitat pe Dej sa participe la festivitatile de la Moscova. Dej l-a trimis
din nou pe Bodnaras. La sfarsitul
receptiei, Hrusciov l-a invitat de
o parte si i-a spus ca, analizandu-se
in conducerea partidului si guvernului
necesitatea retragerii trupelor
sovietice, au ajuns ei la concluzia
ca trebuie sa le retraga. Nu pentru
ca noi am fi ridicat problema asta, ci
pentru ca ei au ajuns la aceasta concluzie!
Plecarea trupelor a durat
din â55 pana in â58, insa totul s-a
petrecut fara vreun incident. Dej a
dat chiar dispozitie sa fie condusi cu
flori la tren. "Sa plece, dar sa nu se
mai intoarca!"
Cat de mare era influenta
ofiterilor sovietici? Asculta
si Dej de ei?
Accepta toate propunerile care
veneau de la Draghici, care conducea
Ministerul Afacerilor Interne.
Iar Draghici asculta de ofiterii sovietici.
Pantiusa era reprezentantul
Moscovei in conducerea partidului,
devenise numarul doi la Interne si
conducea toata activitatea consilierilor
sovietici.
Cine dicta arestarile?
Majoritatea s-au facut in timpul
Anei Pauker, Luca si Teoharie
Georgescu. In 1952, cand au fost
eliminati din conducerea partidului,
erau in lagare si-au inchis
aproape 100.000 de tarani, care nu
voiau sa se inscrie in cooperativele
de productie si nu vroiau sa
plateasca cotele catre stat. Ana
Pauker poarta vina. Se considera
mare specialista in domeniul agriculturii
si milita pentru reinfiintarea
colhozului. Dej era de alta parere si
au mers impreuna la Moscova. Aici,
Stalin i-a zis Anei: "Tu cunosti experienta sovietica si nu cunosti traditia
istorica a taranilor romani. Noi am
trecut la deschiaburirea masiva a
satelor impinsi de imprejurari. De ce
te grabesti, Ana, cu colhozurile tale?
Dej, nu face greselile pe care le-am
facut noi. Nu va rupeti de taranime!". Intorsi de la Moscova, s-a
hotarat sa se treaca la infiintarea
intovarasilor. Ana Pauker a acceptat
hotararea, dar in practica - cu
sprijinul lui Teohari Georgescu,
ministru de Interne - a lucrat pe
varianta ei.
N-a fost o tragedie pentru
tarani sa li se ia pamantul?
Deloc! Nici o tragedie. Din
contra...
Eu am aflat de oameni
care si-au pus capat zilelor
de disperare...
Dar nu s-a intamplat in comuna
mea!
Dar in restul tarii?!
Da, s-a intamplat... in 1949, la
Vadul Rosca, taranii n-au vrut sa se
inscrie in gospodaria colectiva. Dej
era in concediu la Timisul de Jos. De
fapt, de cate ori era el in concediu
sau plecat din tara, eu preluam conducerea
Biroului Politic. Nu
Bodnaras, cum spune fiul lui
Draghici. Nu el conducea sedintele
Biroului Politic, eu le conduceam! Si
s-a hotarat sa mearga Ceausescu
sa stinga focarul de la Vadul Rosca.
Dar s-a dus cu o echipa de militari ai
Securitatii...
Asta e intamplarea din
raionul Focsani de care
ne-a pomenit si Draghicifiul...?
Da, asta e. Si, taranii au aflat ca
vine Ceausescu impreuna cu un
grup de militari. Nu i-au dat voie sa
intre in comuna, discutia cu el a
avut loc la marginea satului, la
intrarea in comuna, pe soseaua
Focsani - Suraia -Vadul Rosca. Si
aici au fost discutii foarte aprinse.
Taranii au rezistat, dar Ceausescu
a dat dispozitie sa se retraga taranii
la casele lor. Si ei au spus: "In primul
rand, retrageti-va dumneavoastra la
casa dumneavoastra si apoi ne
retragem noi la casele noastre". Si
s-a produs un conflict. Ceausescu a
dat dispozitie sa se traga. Si s-a
tras! Si au murit un numar de
oameni.
Cati au murit?
Nu cunosc numarul lor, dar, in
orice caz, au fost cateva zeci. Printre
care si copii. Auzind de acest lucru,
l-am chemat pe Gheorghiu-Dej,
s-avem o discutie cu Ceausescu si cu
Draghici, caci Draghici a dispus ca
grupa de militari sa fie subordonati
lui Ceausescu. Erau militari luati de
la Focsani. A venit Dej si i-a convocat
pe Parvulescu, Ceausescu,
Draghici si pe mine. Draghici era
foarte suparat. S-a hotarat sa se
discute cazul in Biroul Politic si sa
se ia masuri organizatorice. Si
atunci Parvulescu si Draghici s-au
ridicat si-au spus ca n-ar fi cazul sa
mergem asa departe, ca de fapt a
fost o legitima aparare a lui Ceausescu, pentru ca taranii l-ar fi lichidat
daca n-ar fi tras in ei. Si Dej
a cedat.
In ce relatii erau atunci
Draghici si Ceausescu?
Erau foarte bune! Ceausescu se
ocupa la conducerea partidului, fiind
secretar cu probleme organizatorice,
si de armata, de interne, de procuratura,
de politie. Deci conducerea
Ministerului de Interne, a lui
Draghici, se facea prin Ceausescu. Si
erau buni prieteni...
Haideti sa lasam un pic
deoparte scena politica si
sa ne vorbiti de viata pe
care o duceati in acele vremuri.
Va placea sa iesiti
in lume, sa mergeti la spectacole?
Imi placea foarte mult teatrul. Si
mai ales opereta. Eram foarte bun
prieten cu Dacian!
Umbla vorba ca va placeau si artistele... Aveati
o slabiciune pentru ele?
Nu, o singura slabiciune am avut
si pe ea am luat-o de nevasta in
1962. Sotia mea, Adriana Codreanu,
a fost prim-solista la Opereta de
Stat din Bucuresti.
Dar e adevarat ca Gheorghiu-
Dej avea amanta o
cantareata?
Nu cunosc lucrul asta... Poate ca
o fi avut. Dar eu nu l-am vazut
niciodata cu nici o artista. Si eram
aproape zilnic in casa la el. Stiu ca
a fost casatorit cu fiica unei familii
care avea o sifonarie in Galati. Era
o femeie foarte frumoasa, care i-a
adus pe lume doua fete - Lica si
Tanti. Cand a devenit membru de
partid, pentru ca avea o activitate
ilegala clandestina, venea acasa
deseori dupa miezul noptii. Sotia a
inceput sa fie nemultumita, iar vorbele
ei au ajuns la urechile Sigurantei. Au captat-o ca informatoare.
Cand el a fost transferat la Dej,
sotia nu a venit sa-l urmeze si au
divortat. Dar de cele doua fete,
ramase in grija socrilor, el s-a ocupat.
De altfel, dupa 1944, Dej si-a
adus in Bucuresti si fetele, si socrii,
cu care era in relatii foarte bune.
Tinea mult la fiicele sale...
Foarte mult. Lica Gheorghiu,
impreuna cu Radoi, sotul ei, care
era viceministru, au mers de mai
multe ori in Elvetia si in Franta.
Fata de Tanti, a doua fiica, sentimentele
nu erau la nivelul celor ce
le nutrea fata de Lica. Pe Dej l-a
suparat foarte mult faptul ca Tanti,
care a refuzat ca tatal sa se
amestece in viata ei personala, s-a
casatorit cu unul din fratii Grigoriu.
Ce fel de viata ati dus? Va
faceati concediile in
strainatate?
N-am fost in concediu in
strainatate decat numai in Uniunea
Sovietica, la Soci. O singura data!
Nu-mi placea sa ma duc in
strainatate. Au fost altii... Draghici
si Ceausescu se duceau zicand ca
merg dupa experienta, dar, de fapt,
se duceau sa se plimbe. Fiecare
membru al Biroului Politic primea
500 de dolari pe an pentru calatorii
in strainatate. Dar eu si cu Dej n-am
fost niciodata.
Haideti sa vorbim despre
moartea lui Dej. Este
adevarat ca ar fi fost iradiat
si ca asta i-a provocat
cancerul?
Nu cred in varianta ca ar fi fost
iradiat de sovietici. Am aflat atunci,
de la seful insotitorilor lui Dej, ca, in
timpul participarii delegatiei romane
la intalnirea Tratatului de la
Varsovia, Dej a stat intr-o scoala cu
dusumele aproape negre de petrol si
fara caldura si ca, in aceste conditii,
a fost iradiat. Dar Dej era deja bolnav
inainte de plecarea la Varsovia.
Nici nu a vrut sa mearga, i-a propus
lui Maurer sa-l inlocuiasca, dar Maurer
s-a eschivat. Dupa vizita de la
Varsovia, boala s-a agravat si, in
circa o luna, s-a stins. Dar iradierea
lui s-a produs chiar in biroul lui.
Cand s-a desfiintat Sovromul "Kuartit
" care avea in subordine minele de
uraniu, am preluat noi exploatarea
minereului. Si prima sarja de uraniu
produsa de noi i-a fost adusa lui Dej
de Chivu Stoica, care participase la
inaugurare. A luat o particica, de
marimea unei cutii de chibrit si i-a
adus lui Dej, sa vada cum arata uraniu
produs de romani. Dej l-a rugat
s-o puna in biblioteca, langa macheta
primului tractor romanesc, a primului
camion romanesc. A stat acolo
cativa ani... In timpul asta au murit
de cancer: seful de cabinet al lui Dej,
care era aproape de el in fiecare zi, a
murit frizerul lui, care venea
aproape zilnic de-l tundea si-l
barbierea, a murit seful gospodariei
de partid, care venea la el cu probleme
financiare si de gospodarire
ale partidului zilnic, a murit seful
escortei lui - tot de cancer. S-apoi
s-a produs si moartea lui Dej, tot de
cancer. Se poate sa se fi produs
iradierea si in timpul vizitelor pe
care le facea la Moscova, dar e greu
de crezut, pentru ca Dej se temea de
asta - stia ca asa au fost eliminati
conducatorii partidelor din Polonia,
Ungaria, Cehoslovacia, Mongolia si
masuri de precautie isi lua...
Dar chiar nu i-a spus
nimeni ca bucata de uraniu
de langa el e periculoasa?
Ba da, Radoi, ginerele lui, a venit
intr-o zi sa-l viziteze la birou si,
vazand uraniul din cutia mica de
sticla, a intrebat ce e. "Este o
bucatica din prima sarja de uraniu
produsa de noi", i-a spus Dej. Radoi
s-a albit la fata si i-a spus ca-si pune
in pericol sanatatea. Dej a negat
asta, dar, pentru ca Radoi insista,
l-au chemat pe Almajan, ministrul
Minelor, sa masoare nivelul
radiatiilor. Aparatul a inceput sa
tiuie din biroul sefului de cabinet, iar
in biroul lui Dej a inceput sa
zbarnaie, pentru ca doza de radiatii
era extrem de puternica. Bucata de
uraniu a fost luata de acolo, dar era
prea tarziu... Dej se imbolnavise, ii
aparusera niste negi pe peretii vezicii
urinare. A fost operat la Elias, dar
s-a prapadit. Dej stia de multa vreme
ca are cancer, dar n-a dat socoteala
nimanui. N-a spus nimanui.
Cine trebuia sa-i ia locul?
Dupa o discutie cu Dej la el acasa
- el simtea ca se termina cu el - l-a
rugat pe Maurer sa rezolve problema
conducerii inainte de a muri el.
Sa stie ca s-a produs ce a dorit el. Si
el si-a exprimat dorinta ca primsecretar
al Comitetului Central sa
fiu ales eu. A venit Bodnaras la
biroul lui de la Consiliul de Ministri,
a venit si Maurer, m-au chemat si pe
mine si mi-au spus ca Dej nu mai
are mult de trait si ca vrea sa se
rezolve problema conducerii inainte
de a muri el. Le-am spus ca problema
numirii mele n-o pot rezolva ei
doi, ci Comitetul Central. Au spus
ca-l vor convoca si ma vor propune.
Dar mai trebuia vorbit cu ceilalti
trei, Draghici, Chivu Stoica si
Ceausescu. Am fost la Comitet, am
vorbit cu ei, Bodnaras si Maurer
m-au sustinut, dar Draghici s-a ridicat
si a spus ca n-ar fi bine sa facem
treaba asta inainte de a muri Dej, ca
o sa fie un semnal prost in tara si
afara. Sa rezolvam problema dupa
ce moare Dej. Dupa moartea lui trebuia
sa ne intalnim din nou cei sase,
dar, in dimineata aceea, cand am
ajuns la Comitetul Central, erau
doar Ceausescu, Maurer si Chivu.
Am zis sa-i asteptam si pe ceilalti,
dar mi-au spus ca nu mai e timp, ca
trebuie trimise delegatiile care vin
la funeralii, dar s-a convocat Biroul
Politic pentru a discuta aceasta
problema. Am mers acolo si Maurer,
in fata Biroului, a sustinut ca
prin discutiile pe care le-a avut cu
mai multi tovarasi s-a ajuns la concluzia
ca inlocuitorul lui Dej in
functia de prim-secretar o sa fie
Nicolae Ceausescu. Au ramas toti cu
gura cascata. Si prin tacerea lor,
fara sa mai supuna la vot, s-a considerat
ca este acceptul tuturor
membrilor Biroului Politic.
V-a afectat asta, ati suferit?
Eu n-am fost ahtiat dupa putere.
Daca as fi vrut, as fi obtinut-o! Dar
asta ar fi insemnat spargerea partidului.
Si eu tineam foarte mult la
unitatea partidului! Ceausescu insa
a avut timp in cele trei zile care au
trecut de la discutia noastra in sase
pana la moartea lui Dej sa aranjeze
lucrurile...
Conflictul dumneavoastra
cu Ceausescu de la ce a
pornit?
A fost mai vechi. Eram in conflict
cu el de pe vremea cand era secretar
cu probleme organizatorice, pentru
ca eu nu voiam sa ma supun controlului
lui in activitatea pe care o
desfasuram pe linie sindicala. Si
pentru ca in conducerea partidului,
informatiile lui despre starea de
spirit a muncitorilor erau contrare
realitatii. Si eu ridicam problemele
impotriva lui in Biroul Politic. Asa
a fost pana la Congresul al X-lea,
cand m-am ridicat impotriva politicii
lui economice si sociale!
Cand a inceput sa va dea
la o parte?
In 1969, la Congresul al X-lea,
pentru ca acolo nu au acceptat propunerile
lui si le-au acceptat pe ale
mele. In ultima zi a Congresului,
Ceausescu s-a opus propunerii ca
eu sa fiu candidat pentru CC. N-a
votat cu el nici o treime din delegati.
Dar am fost scos din Comitetul Central
si din functia de presedinte al
Uniunii Generale a Sindicatelor. Si
am stat somer doua luni! Nu se
gasea un loc si pentru mine si, pana
la urma, m-au trimis director al
Directiei Generale a Rezervelor de
Stat. Si am stat acolo din 1971 pana
in 1975, cand am fost destituit. Am
iesit la pensie...
continuare
CV
Gheorghe Apostol
- 1945 - 1952 presedinte al Confederatiei Generale a Muncii;
- 1952 - 1954 prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri;
- aprilie 1954 - octombrie 1955 prim-secretar al Comitetului Central al PCR (PMR);
- 1955 - 1961, presedinte al Consiliului General al Sindicatelor;
- 1961 - 1967 prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri;
- 1967 - 1969 presedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR);
- 1969 - 1975 director Rezervele Statului;
- 1977 - 1983 ambasador al RSR in Argentina;
- 1983 - 1989 ambasador al RSR in Brazilia;
- martie 1989 inittiatorul "Scrisorii celor sase"
