Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Cu o timpurie și multiplă formație umanistă la școli din Liov/Lemberg, cunoscător al mai multor culturi, licențiat la Viena, ca inginer cadastrist și astronom, specializat apoi în arheologie și epigrafie la Roma, unde a fost inițiat în masonerie și și-a fasonat activitatea poetică în orbita amoroasă a muzei Bianca Milesi, Asachi a fost un cărturar enciclopedic cu idei iluministe, un reformator liberal, nu și un revoluționar (a fost chiar unul dintre oponenții revoluției pașoptiste)”, aprecia criticul și istoricul literar Paul Cernat la începutul unei minibiografii închinate memoriei lui Gheorghe Asachi. Mai departe, pe șablonul propus de profesorul Paul Cernat: „Înainte de Heliade Rădulescu, Asachi a fost primul nostru promotor semnificativ al culturii italiene, în ambianța căreia s-a format ca scriitor. Poet de factură neoclasică sau pre-romantică, alegoric și convențional, s-a exersat cu acuratețe în ferurite specii lirice (elegii, sonete, meditații, fabule, ode) fără a străluci cu adevărat în vreuna”.
Ctitor al primului institut pentru educația fetelor
„Dușul rece” a continuat: „Nici versificările unor legende autohtone («Traian și Dochia» etc.), nici nuvelistica istorică, publicată întâi în franceză («Rucsanda Doamna» s.cl.), nici dramaturgia nu au o relevanță literară deosebită”. Și totuși: „Mult mai proaspete sunt însemnările de călătorie și poemele în proza de bătrânețe (în frunte cu piesa de excelență «Meditația unui îmbătrânit poet»). Diplomat și animator cultural priceput, reformator școlar prodigios în varii domenii, Gheorghe Asachi a inițiat prima școală de ingineri hotarnici, primele școli politehnice și prima școală de arte și meserii (1841). A organizat de fapt întreg sistemul școlilor din Moldova, dând un impuls deloc neglijabil dezvoltării artelor și îndeosebi a picturii”. Mai mult: „A fondat primul institut pentru educația fetelor (1834) și a organizat seminarul de la Socola la îndemnul mitropolitului Veniamin Costachi”.
A înființat prima revistă românească din Moldova
Ultimele tușe marca Paul Cernat: „În anul morții, Asachi a achiziționat de la Lemberg manuscrisul «Țiganiadei» lui Budai-Deleanu, pe care l-a pus prima oară în circulație. A fost și un publicist asiduu, cu rol determinant în istoria presei autohtone. A înființat prima revistă în limba română din Moldova («Albina românească», 1829), dar și diverse reviste de popularizare. Fiica sa adoptivă, traducătoarea Hermiona Asachi, a fost cea de-a doua soție a influentului istoric francez Edgar Quinet”.
Un umăr (și) pentru Academia Mihăileană
Gheorghe Asachi a sprijinit înființarea Academiei Mihăilene (inaugurată la 16 iunie 1835), strămoașa Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. La deschidere au luat cuvântul Mihail Sturdza-Vodă și „referendarul” Asachi. În cuvântarea sa, Gheorghe menționa: „Cu acest feli de rânduială se întemeiază astăzi la răsăritul Evropii un așăzământ de învățătură carile va revărsa asupra doritorilor dreapta lumină, va sădi în inimile lor simțiri de virtute și va povățui mâinile lor cătră folositoare meșteșuguri”. Academia avea în componență trei facultăți: Filosofie, Drept și Teologie, fiecare cu câte o grilă de studiu de trei ani. Până în 1847, unitatea de învățământ a fost completată cu noi discipline: geometrie analitică și descriptivă/ inginerie, agronomie, mineralogie și geologie (cursuri susținute de profesorii Leon Filipescu și Ion Ghica).
„Pitagora de la Iași”
După călătoriile de studii la Viena (1805-1808; aici a studiat astronomia cu faimosul, în epocă, Johann Tobie Bürg ) și Roma (1808-1812), tânărul Gheorghe Asachi a revenit acasă, în Moldova, unde a obținut, prin hrisovul din 15 noiembrie 1813, acordul domnitorului Scarlat Calimachi de a ține la Iași un curs de „inginerie și hotărnicie”. Anul următor, Asachi debuta ca profesor, ținând lecțiile în limba română și bifând totodată o premieră pentru învățământul moldovenesc. „Pentru întâia oară s-a ținut în limba noastră un curs de matematică teoretică, urmat de aplicație practică, de geodezie și arhitectură”, se arată în arhivele ieșene.
Algebră, geometrie, inginerie și arhitectură
Gheorghe Asachi și-a luat în serios rolul didactic și a ordonat cursurile în așa fel încât studenții să-și poată construi o solidă educație matematică. În primul an, 1814, a predat noțiuni de aritmetică, în anul următor, elemente de algebră, apoi geometria, iar în final matematicile înalte. Abia apoi, în anii 1817 și 1818, Asachi și-a inițiat discipolii în tainele ingineriei și ale arhitecturii.
Marea dramă a familiei Asachi
Gheorghe Asachi s-a însurat în 1827 (la 39 de ani) cu Eleonora Teyber, o tânără austriacă, fiică a Kapellmeister-ului curții vieneze Anton Teyber, muziciană care avea să compună ariile melodice pentru imnurile, cântecele și piesele scrise de propriul soț (familia Asachi era faimoasă pentru seratele muzicale organizate la Iași). Odată cu trecerea de la catolicism la ortodoxie, Eleonora și-a schimbat prenumele în Elena. Relațiile soțului i-au rezervat și un post de profesoară la Conservatorul din Iași. Cei trei copii ai Elenei dintr-o primă căsătorie (cu negustorul Kiriako Melirato), printre care Hermiona, au fost adoptați de Asachi. Gheorghe și Elena au avut, la rândul lor, încă trei copii: Dimitrie (matematician și topograf, autorul primului manual de topografie din România), Alexandru (colonel, grafician, litograf) și Eufrosina, moartă la doar 16 ani (marea dramă a familiei Asachi).
Sfaturi în versuri pentru Alexandru Ioan Cuza
În timpul Revoluției de la 1848, Asachi s-a situat pe poziții „de reacțiune”, fiind în slujba domnitorului Mihail Sturdza, de care îl lega amiciția din tinerețe și o îndelungată colaborare. În acest sens, a condamnat mișcarea de opoziție condusă de Mihail Kogălniceanu, pe care o considera „antipatriotică”. În anii următori, împins de pe scena politică, socială și culturală, Gheorghe Asachi și-a cizelat nuvelele istorice și și-a pus în ordine scrierile adunate de-a lungul anilor. Va saluta totuși actul Unirii de la 1859, printr-o poezie dedicată noului domnitor, Alexandru Ioan Cuza, căruia nu ezita să-i dea sfaturi (în ultima strofă): „Strânge Țările Unite prin un nod nemuritor/ Cum origine au una, fie a lor și fericire/ Toți românii să închege de frați numai un popor/ Că puterea stă-n Unire!”. „Subțirel” poetul Asachi, nu?
I-a „uns” actori pe prinții și pe prințesele Moldovei!
La 27 decembrie 1816 (stil vechi) Gheorghe Asachi organiza, pe propria cheltuială, prima reprezentație teatrală în limba română, în Moldova, montând piesa dramatică „Mirtil și Chloe”, o pastorală tradusă chiar de el din limba franceză. Spectacolul a avut loc într-un salon particular, mai precis în casa hatmanului Costache Ghica. Actori au fost membrii familiilor princiare Ghica și Sturza. Doamna E. Șubin, născută Ghica, a jucat rolul tinerei păstorițe Hloe, prințul Ghica, rolul păstorului Mirtil, iar Costachi Sturza, rolul lui Lizis, închinătorul zeului Amor. „Mirtil și Hloe” a reprezentat doar începutul dramaturgiei moldovenești. Alte piese (în limbile română și franceză) au fost interpretate apoi de junii și junele moldovene pe aceeași scenă improvizată.
A studiat de mic în poloneză, germană și latină
La doar 9 ani, copilul Gheorghe deprindea cunoștințe complexe în limbile poloneză, germană și latină, la gimnaziul din Lemberg/ Lvov (pe atunci oraș în Polonia, astăzi în Ucraina), localitate în care familia Asachi se strămutase de la Odesa. De altfel, fiul de preot a învățat în „Orașul postăvarilor” vreme de opt ani, între 1796 și 1804.
153 de ani s-au împlinit pe 12 noiembrie 2022 de la moartea lui Gheorghe Asachi, una dintre cele mai proeminente personalități culturale românești ale epocii pre-pașoptiste
„Gheorghe Asachi a inițiat prima școală de ingineri hotarnici, primele școli politehnice și prima școală de arte și meserii (1841). A organizat de fapt întreg sistemul școlilor din Moldova”, Paul Cernat, critic literar
„Asachi a fost un cărturar enciclopedic cu idei iluministe, un reformator liberal, nu și un revoluționar (a fost chiar unul dintre oponenții revoluției pașoptiste)”, Paul Cernat, critic literar
În 1830, Gheorghe Asachi era Venerabilul unei loje masonice din Iași, iar în 1866 participa la lucrările Lojei Steaua României (tot din Iași)
„Poet de factură neoclasică sau pre-romantică, alegoric și convențional, Asachi s-a exersat cu acuratețe în ferurite specii lirice (elegii, sonete, meditații, fabule, ode) fără a străluci cu adevărat în vreuna”, Paul Cernat, critic literar
