Are 84 de ani si este un cunoscut creator de masti populare. In comuna Vorona, Gheorghe Petrea Tugui inca migaleste la creatiile sale, chiar daca varsta inaintata nu ii mai permite sa dea randament ca in tinerete.

INDICATIE. "Masca nu trebuie sa fie frumoasa, trebuie sa fie urata, ca sa sperie omul", apreciaza Tugui

Are 84 de ani si este un cunoscut creator de masti populare. In comuna Vorona, Gheorghe Petrea Tugui inca migaleste la creatiile sale, chiar daca varsta inaintata nu ii mai permite sa dea randament ca in tinerete.

Mestesugul si harul daruit de Dumnezeu au reprezentat pentru mesterul voronean o mare dragoste, pe care este hotarat sa o pastreze pana la sfarsitul vietii: "Mi-a fost draga cultura asta romaneasca. Femeia imi spune cateodata: «Mai, dar tu nu te lasi de dracii astia?». Si eu ii zic: «Eu nu am sa ma las pana ce-oi muri»".

Primul contact al lui Gheorghe Petrea Tugui cu mastile s-a petrecut pe la varsta de sapte ani, cand un var i-a daruit un calut de lemn. Atat de drag i-a fost ca l-a agatat de coarda casei si toata ziua se uita la el. I-a facut si tata un "obrazar", dar tot calutul a fost prima sa dragoste, pe care il tine minte si in ziua de azi. Mestesugul l-a dobandit mai mult pe furate, de la tatal sau, atunci cand acesta prindea o clipa libera si nu era ocupat cu munca la camp. "N-am avut pe nimeni sa-mi arate. Cat am vazut la tatuca o data si am facut si eu. Am invatat mai mult pe furate ca tata nu prea avea grija mastilor. Facea si el dar nu tot timpul, ca avea multa treaba cu pamantul. Inainte, mastile sau obrazarele, cum li se mai spunea, se coseau numai cu acul, erau mult mai greu de facut. Astazi se foloseste prenandez, ceea ce nu e prea bun ca ataca pieptul", povesteste mesterul. De aceea in atelierul sau, amenajat intr-o anexa din spatele casei, pastreaza cu grija o masca si o pereche de manusi, ambele confectionate din carpa, menite sa-l fereasca de efectele nocive ale substantelor chimice cu care lucreaza. Are chiar si o masca de gaze, primita pe vremuri de la CAP (pentru stropit cartofii), dar o tine de ornament, fiindca nici acum nu stie cum s-o foloseasca.

CREATIVITATE. Mos Ghita are tot ceea ce-i trebuie: vopseluri, scule, carton, jumatati de mingi, capete stricate de papusi, lana, o blana de urs capatata de la un consatean si multe altele

UNICAT. Mos Ghita, cum i se spune, isi aminteste cum in tineretile lui se faceau pregatiri pentru Anul Nou cu o luna-doua inainte: "Veneau flacaii la mine si faceam capra noastra, deoparte, nu cu baietanii, cu care mergeam pe la gospodari". Din mainile dibace ale mesterului voronean au iesit mai bine de 3.500 de masti, care au poposit la iubitorii de traditie de prin partea locului, din alte judete ale tarii si chiar de peste hotare. Valoarea i-a fost si ii este pe deplin recunoscuta, fiind invitat de nenumarate ori cu prilejul feluritelor manifestari culturale, unde mastile sale fac furori prin originalitatea lor. Caci, spune mesterul, in munca de creatie intotdeauna trebuie sa pui pret pe varietate, nu trebuie sa te plafonezi. Fiecare masca trebuie sa exprime altceva, sa fie unicat. Nu trebuie sa arate toate la fel. Lucru pe care a pus accent intotdeauna. De unde si multimea de colectionari, care sunt dispusi sa strabata zeci de kilometri pana la domiciliul creatorului pentru a achizitiona un lucru de calitate. "Am multe cereri de cumparare, dar eu nu pot sa ma duc la toti. Lumea-i multa tare si eu sunt unul singur", spune mesterul. In cele 145 de localitati prin care s-a perindat, niciodata Gheorghe Tugui nu a plecat la drum fara mastile sale. In Franta a luat cu el 40 de masti, care au produs o impresie placuta privitorilor. Nu a vrut sa le vanda pe toate.

DARNIC. De regula, pentru a confectiona o masca de calitate, mos Ghita are nevoie de trei zile. Insa acum varsta nu-i mai permite sa lucreze asa ca odinioara si se ocupa mai mult cu retusul mastilor pe care le vegheaza cu mare atentie. "Acum nu mai pot lucra, nu ma mai tin puterile. Insa e grozav sa lucrezi la o masca!

Masca nu trebuie sa fie frumoasa, trebuie sa fie cat mai urata, ca sa sperie omul", apreciaza Tugui. Se apropie de raft ca sa faca o demonstratie. Il ia pe Jambatul si il pipaie cu atentie. Ii incearca rezistenta parului, ma rog a lanii, si diagnosticheaza: "E afectat de molii!".

Un perete al mesterului este plin de diplomele primite de-a lungul intregii sale activitati, cel mai de seama fiind titlul de membru al Academiei Artelor Traditionale. Anul trecut, un politician a achizitionat o masca pentru ziua de nastere a presedintelui PSD, Mircea Geoana. Dar, ca mai toti oamenii care fac ceva din pasiune, mos Ghita nu pune prea mare accent pe bani, adeseori daruind din creatiile sale. "Am dat si asa, fara bani. Imi cereau si dadeam. Pentru mine nu conta cui ii dau: lui dom’ primar, dom director sau altcuiva. Daca era sa fi dat cu bani atatea masti eram mare chiabur. Am avut masti pe care nu credeam ca o sa le dau vreodata, tineam mult la ele. Dar, pana la urma, le-am dat. Cand ma vede femeia ca tot cu mastile stau imi spune: «Daca mori tu intai toate mastile am sa le pun cu tine». La care eu ii spun: «N-are nimic, pui mastile toate asa cum sunt ele si preotul inainte si eu tot cu mastile am sa fiu!»".

Omul cu gura de lup, Omul diavol... Atelierul-muzeu, dupa cum a fost decretat de UNESCO, este amenajat intr-o anexa din spatele casei. Mastile si le boteaza dintr-o simpla privire, dupa mimica acestora: Omul cu gura de lup, Omul diavol... Batranul creator are un lucru foarte drag inimii lui: o harta ortodoxa a Romaniei Mari, din 1936, de pe vremea cand Basarabia nu era inca ocupata de rusi: "Cand vine cineva la mine, prima data asta ii arat. Asta are valoare pentru mine. Nu as vrea sa mor fara sa vad Basarabia alipita la Romania".