Glasul pământului

La 1 Mai, românii obişnuiesc să petreacă la iarbă verde. Puţini ştiu însă că în această zi se sărbătoreşte "Armindenul", simbolul vegetaţiei, odihna pămân­tului. Iar tradiţia petrecerilor la iarbă verde nu este deloc întâmplătoare.

Armindenul: o sărbătoare plină de semnificaţii în tradiţia noastră. O zi în care românul descoperă sau redescoperă bogăţia tuturor comorilor şi obiceiurilor uitate din motive necunoscute de... sufletul nostru. O sărbătoare şi o formă de a reveni la ceea ce înseamnă cu adevărat valoros.


MAI ESTE RAI
Luna Mai indică, prin denumirile po­pulare, timpul florilor (Florar, Florariu) şi exuberanţa vegetaţiei (Frunzar).
Zicala populară "Mai e rai" caracterizează cel mai propice timp pentru agricultură: su­­ficient de călduros, precipitaţii abunden­te, lipsite de grin­dină şi piatră. Pe o­goa­re, în livezi, grădini şi podgorii, ac­tivitatea este în toi, iar turmele de oi, cirezile de vite şi prisăcile dau randament maxim. Sărbătorile populare din luna Mai (Ar­min­den, Constandinu Puilor, Ropotitul Testelor, Joile Verzilor) cuprind obiceiuri şi practici sezoniere specifice primăverii.

Termenul "Arminden" îşi are prove­nien­ţa din limba latină. Este o formă a cuvântului "armentum", care înseamnă "turmă, cireadă, vită". În alte limbi romanice, termenul "armentum" a fost păstrat cu sensul iniţial latin.
FILON ARHAIC
De sute de ani există tradiţia Armindenului, acea sărbătoare populară venită din străfundul istoriei noastre. Fiecare moment al sărbătorii îşi are filoane ar­hai­ce, în parte pierdute ca înţeles sau canonizate de biserică. Tipologic, sărbă­toarea folclorică îşi găseşte un echivalent în obiceiul "copacului de mai" existent cândva la aproape toate popoarele euro­pene, când în mijlocul sa­tului se ridi­ca un stâlp cu o roată în vârf, împo­dobit cu verdeaţă, flori şi panglici colorate, în jurul căruia se dansa.

De altfel, întreaga lună mai este numită în ca­lendarul popular fie Arminden, fie Maial, fie Florar. Ultima denumire su­gerează o apropiere între Arminden şi celebrarea Zeiţei Flora sau a spiritului arborilor. La origine este un rit al fertilităţii, aşa cum este el practicat de unele populaţii afri­ca­ne sau polineziene, aflate şi azi în stadiul organizării gen­ti­lice tri­bale, foarte primitive. "Pomul" înfipt în pământ, având în vârf un smoc de verdeaţă, sugerează rodirea sau naşterea vieţii.

Armindenul este o ramură verde sau un pom curăţat de crengi până aproape de vârf şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei. Deşi mare parte din obiceiurile de Arminden amintesc de prigonirea lui Iisus Hristos, calendarul popular o defineşte ca fiind sărbătoarea dedicată zeului vegetaţiei. Acesta din urmă era considerat protector al vitelor, al cailor, al holdelor semănate, al viilor şi livezilor, cu dată diferită de celebrare în Calendarul Popular. Mai mult, numele de Arminden s-a păstrat în Transilvania, Banat, Buco­vina şi Moldova, în timp ce în Muntenia şi Oltenia sărbătoarea era cunoscută sub numele de Sângiorz. În zona Lăpuşului este denumită simbolic... Rusalii.
OBICEIURI
Etnologul Ion Ghioniu, secretarul ştiin­ţific al Institutului de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu", scrie în volumul "Obiceiuri populare de peste an": "Ar­min­denul are semnificaţie apotropaică şi fertilizatoare. Obiceiurile caracteristice acestei zile sunt: împodobirea cu ramuri verzi a stâlpilor, a porţilor şi a caselor, a intrărilor în adăposturile vitelor şi în alte anexe gospodăreşti pentru protecţia oa­menilor şi animalelor de forţa distru­gătoare a spiritelor malefice. De asemenea, se împlântă în curte, la mijlocul satului, la stâna de oi, în ţarină, între hotare, o prăjină înaltă cu ramuri verzi în vârf sau un arbore întreg, curăţat până spre vârf de crengi şi împodobit în cununi de flori şi spice de grâu."


LA IARBĂ VERDE!
Un alt obicei este acela de organizare a petrecerilor câmpeneşti, la iarbă verde, la pădure, la vii şi livezi, unde se mănâncă miel fript şi se bea vin roşu amestecat cu pelin pentru schimbarea sângelui şi pentru apărarea de boli (cândva), în special de ciumă. Rostogolirea prin iarbă, spăla­rea pe mâini şi pe faţă cu roua căzută în noaptea de Arminden, chemarea strigoilor pentru a-i împiedica să fure mana vitelor cu lapte şi a holdelor se­mănate, purtarea pelinului la pălărie, în sân, în buzunare, împodobirea ferestre­lor şi icoanelor cu ramuri sau frunze de pelin, semănarea primelor cuiburi de fasole şi castraveţi, sunt datini păstrate de săteni.
DIN ALTE TIMPURI...
Local, Arminden se consideră început de vară şi limită calendaristică până când nu se va mai putea semăna porumbul. Obiceiul prinderii ramurii verzi sau împlântării Pomului de Mai a fost amalgamat cu tradiţia inspirată de episodul din Noul Testament al omorârii copiilor de către Irod. După ce ar fi tăiat o zi întreagă capetele copiilor, mergând din casă în casă, ar fi pus seara, ca semn, o ramură verde la locuinţa unde a ajuns şi unde urma a doua zi să înceapă măcelul.

Dar, în timpul nopţii, oamenii au pus ramuri verzi la toate casele, în­şe­lând pe Irod şi salvându-l astfel pe pruncul Iisus. O altă deprindere întâlnită în tradiţia ro­mâ­neas­că spune că de Arminden, di­mi­nea­ţa, oamenii se spală cu rouă, pentru să­nă­ta­te. Se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug; în faţa porţii, la casele cu fete se pun puieţi de mesteceni. Cu o zi înainte, se aduce din pădure o ramură verde sau un pom curăţat, iar de 1 Mai se pune în faţa casei, unde se lasă până la seceriş, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou.

La Bucureşti exista deja tradiţia ca de Paş­te, Sfântul Gheorghe şi 1 Mai, poporul să iasă la iarbă verde la Grădina Bordei. Şi lu­mea bună sărbătorea în felul său veni­rea primăverii prin renumitele bătăi cu flori de la Şosea. În felul acesta, sărbă­to­ri­rea zilei de 1 Mai cu caracter revendicativ s-a perpetuat, devenind o frumoasă tra­diţie.

O BIJUTERIE
Obiceiurile şi tradiţia primează în lo­cu­rile încărcate de valoare şi de autenticita­te. Tocmai de aceea, Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" şi Muzeul Ţăra­nului Român nu au uitat să dea glas spiri­tului de sărbătoare. De Arminden, la data de 1 Mai, cele două bijuterii culturale în­deamnă bucureştenii, şi nu numai, la... tradiţiile de ieri şi de azi!

În satul din inima Capitalei, cei interesaţi vor descoperi nu doar o expoziţie de artă fotografică, dar şi diverse expuneri ale meşterilor populari. Fie că sunt din Mol­dova, Ardeal, Muntenia sau Maramureş, creaţiile meşterilor vor constitui, ca de fiecare dată, unul dintre principalele punc­te de atracţie pentru toţi cei care îşi vor petrece această sărbătoare la muzeele încărcate de istorie. Icoanele pe sticlă, va­se­le din lemn sau instrumentele de cân­tat fac parte din galeria de preţ a Mu­ze­u­lui Satului şi vor putea fi achiziţionate de iubitorii de artă po­pulară.

CREAŢIE
Fluierele, cavalele şi ocarinele pot fi admirate şi la Muzeul Ţăranului Român. Ga­le­ria de Artă Ţărănească, încăpere ne­lip­si­tă din casele tradiţionale, va putea fi vizitată şi la data de 1 Mai. În prag de săr­bătoare, meşterii populari au etalat obiecte reprezentative precum: haine de o mare diversitate de ornamente şi cu­lori, cămăşi, ii, poale, catrinţe, podoabe de cap, marame ţesute din borangic, opinci şi feţe de pernă.