Goana după aziluri

Prima opțiune este de a angaja un asistent personal la domiciliu. Următoarea variantă ar fi îngrijirea lor într-un azil. Pentru că statul nu poate să acopere în totalitate numărul de cereri pentru bătrâni, golul a fost umplut de centrele private, în care persoanele în vârstă beneficiază de cazare, masă, asistență medicală. Astfel, de la an la an, numărul azilurilor private este tot mai mare, iar gradul lor de ocupare este adesea la capacitate maximă. Îngrijirea bătrânilor a devenit atât de profitabilă încât chiar şi persoane fizice aleg să devină asistenţi personali.

Pentru internarea unui bătrân într-un centru de îngrijire la stat este nevoie ca dosarul pacientului să fie evaluat de o comisie. Problema este că nu întotdeauna sunt locuri disponibile. În judeţul Argeş sunt mai multe servicii sociale de tip rezidenţial pentru persoane cu dizabilităţi, cu o capacitate totală de aproximativ 600 de locuri. De asemenea, există un centru de îngrijiri la domiciliu pentru persoane vârstnice care are 50 de beneficiari, aceştia plătind 30 de lei pe oră.

„Avem 9 locuinţe maxim protejate, două centre de abilitare şi reabilitare, două centre de îngrijire şi asistenţă (CIA) şi un centru de integrare prin terapie ocupaţională (CITO). Toate au un grad de ocupare aproape la capacitate maximă. Acestea sunt servicii sociale de tip rezidenţial pentru persoane adulte cu dizabilităţi. Sunt în proces de restructurare cele două CIA şi CITO pentru că, potrivit legislaţiei actuale, nu pot avea o capacitate mai mare de 50 de locuri. Au fost depuse proiecte şi se află în implementare. Un asemenea proiect a fost închis recent, prin înfiinţarea celor trei locuinţe maxim protejate de la Băbana. La cele supuse restructurării nu mai pot fi făcute instituţionalizări, iar celelalte sunt la capacitate maximă. Se pune mare accent pe înfiinţarea unor centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilităţi astfel ca persoana să rămână în comunitate. Este un ordin din 2022 prin care se stabilește contribuţia şi plata. Se achită maximum 900 de lei, dar se ţine cont de nişte criterii, de nivelul veniturilor, de numărul membrilor familiei. Cei cu handicap psihic grav sunt scutiţi de la plată.  În vederea admiterii în centre publice rezidenţiale trebuie depusă o cerere la registratura D.G.A.S.P.C. Argeş, însoţită de o serie de documente. Admiterea se face prin decizie a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeş. Comisia de evaluare soluţionează cererea, în funcție de tipul de centru, conform nevoilor beneficiarului  şi în limita locurilor disponibile”, declară pentru Jurnalul, Iuliana Matei director general adjunct al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Argeş.

Pentru părinţi dai cât ţi se cere!

Fiecare persoană ar vrea ca părinții săi bolnavi să aibă parte de o îngrijire și o atenție deosebite. Cu toții își doresc ce este mai bine pentru mama sau tatăl lor, dar nu întotdeauna reușesc să-i supravegheze. Atunci când puterile îi lasă pe cei dragi și nu se mai pot deplasa sau abia se pot ridica din pat, trebuie găsite soluții. Când îngrijirea la domiciliu eşuează, cei mai mulţi optează pentru azil. Şi cum în centrele de stat nu se găsesc locuri libere, aleg unul privat. Costurile achitate de familie pentru îngrijirea unui bătrân într-un astfel de centru sunt între 2.500 de lei şi 3.000 de lei. La sumă se adaugă şi cheltuielile pentru medicamente şi scutece, plătite separat de aparţinători. Nu-şi permite oricine, dar cei care nu au alternativă spun că fac și scot din buzunare cât li se cere.

„Ştim că este greu ca un bătrân să accepte ideea că este dus la azil, de aceea noi îi spunem centru de recuperare. Astfel, pragul psihologic este mai uşor de trecut. Noi avem un centru mic, pentru maximum 30 de persoane, pentru care am angajat infirmiere şi asistente medicale. Din două în două săptămâni vine un medic care îi consultă pe pacienţi. Când au venit la noi, bătrânii au adus tot dosarul medical şi i-am înscris la acelaşi medic. Este mai uşor să obţinem reţetele şi scutim familia de drumuri. Avem un asistent social şi un psiholog care vorbesc cu persoanele de la noi din centru. Întreg personalul se ocupă cu atenţie de bătrâni. Eu stau zilnic aici, vorbesc mult cu oamenii, le ascult poveştile şi supărările. La fel şi restul personalului. Îi scoatem în curte la aer, avem o cameră de relaxare, avem televizoare în fiecare cameră. Avem grijă şi de partea spirituală şi aducem lunar un preot care să le citească, să-i împărtăşească şi le citească acatiste”, explică pentru Jurnalul, Magdalena Manea, managerul unui centru de îngrijiri.  

Şi-a transformat vila în azil

Cererea tot mai mare a făcut ca numărul centrelor pentru bătrâni să crească simţitor. De numărul mare de solicitări  profită şi persoanele private care au spaţiu disponibil. O piteşteancă şi-a transformat vila în azil pentru 6 persoane pe care le îngrijeşte. Şi-a luat atestat de asistent personal pentru persoane cu handicap şi în baza documentului primeşte indemnizație de la DGASPC Argeş, familiile bătrânilor fiind nevoite să achite doar o parte din costuri. Tariful este între 2.200 de lei şi 2.400 de lei, de persoană, în funcţie de afecţiunea celui pe care îl are în  îngrijire.

„Mi-a venit ideea după ce ani de-a rândul am îngrijit-o pe mama mea. Primeam indemnizație pentru ea şi din banii ăia, plus pensie, cumpăram medicamente, pampers, mâncare, tot ce era necesar. Apoi, un bărbat care stătea cu chirie la mine de mulţi ani şi îmi mai făcea treburi prin curte, a făcut accident vascular cerebral şi a paralizat pe partea stângă. Nu puteam să-l scot în stradă! Am devenit şi la el asistent personal. O prietenă m-a rugat să am grijă şi de mama ei şi uite aşa am ajuns ca acum să am în îngrijire 6 persoane, plus mama mea. Pentru patru dintre ele primesc indemnizaţie. Mă ocup eu cu fiica mea şi cu nepoata. Am angajat şi o infirmieră care lucrează opt ore pe zi. Am camere de supraveghere în toate camerele, ca să-i putem monitoriza. Acum construiesc o altă cameră cu baie, ca să pot lua o familie, soţ şi soţie, de care să am grijă. Va trebui să mai angajez o infirmieră”, explică Tatiana Lazăr. 

Potrivit legii, persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială, în raport cu situația socio-medicală și cu resursele economice de care dispun. Măsurile de asistență socială prevăzute în lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale. Persoanele vârstnice care beneficiază de asistență socială au dreptul și la alte forme de protecție socială. Sunt considerate persoane vârstnice persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.

În vederea admiterii în centre publice rezidenţiale trebuie depusă o cerere la registratura D.G.A.S.P.C. Argeş, însoţită de o serie de documente. Admiterea se face prin decizie a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeş. Se achită maximum 900 de lei, dar se ţine cont de nişte criterii, de nivelul veniturilor, de numărul membrilor familiei. Cei cu handicap psihic grav sunt scutiţi de la plată

Iuliana Matei, director general adjunct DGASPC Argeş

Ştim că este greu ca un bătrân să accepte ideea că este dus la azil, de aceea noi îi spunem centru de recuperare. Astfel, pragul psihologic este mai uşor de trecut. Noi avem un centru mic, pentru maximum 30 de persoane, pentru care am angajat infirmiere şi asistente medicale. Din două în două săptămâni vine un medic care îi consultă pe pacienţi.

Magdalena Manea, manager centru pentru bătrâni