Gorbaciov – groparul lui Ceauşescu

Că relaţiile dintre Gorbaciov şi Ceauşescu erau departe de a fi de "caldă şi tovărăşească prietenie", cum spuneau comunicatele oficiale, s-a ştiut încă de la venirea lui la putere. Iar ultima călătorie a lui Ceauşescu spre Moscova a fost începutul drumului său către iad.

Gorbaciov a preluat cârma URSS la data de 11 martie 1985. Până în decembrie 1989 a făcut oficial "vizite de prietenie" în România la 25-27 mai 1987 şi 7-8 iulie 1989. Relatări din cercul puterii şi ale foştilor componenţi ai serviciilor de pază şi protecţie indică şi alte întâlniri dintre Ceauşescu şi Gorbaciov, consumate cu diverse prilejuri, fără fotografii şi declaraţii oficiale însă. Cele mai multe întrevederi le-au avut cu uşile închise - în şedinţele Tratatului de la Varşovia şi CAER.

"ĂSTA NE-NGROAPĂ EL PE NOI!"
O întâmplare narată de deputatul Sergiu Andon, din vremea când era gazetar la Scînteia, e elocventă. "Îmi amintesc că, întors de la Moscova, în şedinţa de colegiu a Scînteii, Mitea (consilierul cu presa al lui Ceauşescu, n.r.) ne-a spus, făcând o glumă macabră, dar premoniţionistă, legat de ce se întâmplase până atunci în PCUS. Şi anume, murise Brejnev în 1982, apoi i-a succedat Andropov, care a trăit un an, apoi Cernenko pentru încă un an şi apoi a venit Gorbaciov. Bineînţeles că Partidul Comunist Român a fost prezent la toate funeraliile ăstora. Trei funeralii. Şi îmi aduc aminte de Mitea - el îşi permitea aşa nişte glume, avea un stil propriu, dar le făcea cu precauţie. "E, cum a fost?", l-au întrebat în şedinţa de colegiu: "Domnule, până acuma i-am îngropat noi, ăsta ne îngroapă el pe noi".

RAISA ŞI ELENA NU SE ÎNGHIŢEAU
Prima întrevedere ca de la lider la lider între Ceauşescu şi Gorbaciov s-a desfăşurat cu doi ani înainte ca premoniţia lui Mitea să se adeverească. În mai 1987, soţii Gorbaciov au vizitat România pentru trei zile. Salvele de tun, buchetele de flori primite de la manifestanţi, hora încinsă la aeroport au salvat aparenţele unor "bune relaţii". "Braţ la braţ", cei doi conducători s-au afişat fie la dineul oficial, fie în "vizite de lucru" prin fabrici şi uzine alese cu grijă, cu mult timp înainte. Dar, dincolo de ochii "maselor", s-au aprins scântei. Chiar la dineul oferit în cinstea oaspeţilor, în seara de 26 mai. Din memoriile demnitarului sovietic reiese că cei doi s-au răstit de mai multe ori, reproşându-şi greşeli politice. O seară "total stricată", conchidea ultimul "ţar" roşu. Se pare că nici "primele doamne" nu se înghiţeau, de vreme ce la sosire, la aeroport, au preferat să-şi întindă mâinile, într-un gest protocolar. La fel s-au şi despărţit, într-o atmosferă rece.

CUM L-A UMILIT CEAUŞESCU PE GORBACIOV
Despre ultima vizită între Ceauşescu şi Gorbaciov din 4 decembrie 1989 ne-a relatat generalul (r) Constantin Olteanu, secretar cu relaţii internaţionale al CC al PCR, care a făcut parte din delegaţia română de la Moscova. Liderul PCUS i-a invitat la Kremlin pe ceilalţi capi ai lagărului comunist european pentru a-i informa despre întâlnirea cu George Bush de la Malta şi cu Papa şi pentru a semna o declaraţie oficială de condamnare a invaziei Cehoslovaciei în 1968. Ceauşescu şi-a condiţionat participarea, susţine martorul, de o întâlnire bilaterală. Reproducem în cele ce urmează câteva momente de suspans ale acestei ultime întrevederi.

"Noi am sosit la locul şi ora stabilită pentru întâlnire. Gorbaciov a întâmpinat delegaţiile în ordine alfabetică, după grafic. S-a respectat cu totul graficul. S-a îmbrăţişat cu şeful statului care era şi şeful delegaţiei şi cu primul-ministru. Apoi a dat mâna cu mine şi cu Stoian. Am mers în sala destinată şedinţei. Şi aceasta s-a desfăşurat aşa cum fusese anunţată principial de organizatori. A început Gorbaciov, a durat vreo oră şi ceva informarea lui. Cu ce a vrut el, ne-a informat. Ne-a spus că s-a înţeles cu Bush ca să mai scadă asperităţile între cele două blocuri militare, între blocurile economice. Erau măsuri împotriva a ceea ce se numea Războiul Rece. A spus că a fost la Papa şi, zice el, "Papa a fost de acord cu noi" - fără a mai spune şi cu ce şi cu care "noi". Vorbea aşa, în general, iar Ceauşescu a pus o întrebare... După ce a terminat Gorbaciov informarea, că nu l-a întrerupt, Ceauşescu, cu un buletin Agerpres în mână, a spus: "Cum se împacă ce ne-aţi spus dumneavoastră cu NATO şi Tratatul de la Varşovia, că uitaţi ce a declarat Bush în drum spre Bruxelles, ca să îşi informeze aliaţii lui. Spune că «vom extinde şi vom întări NATO»". Gorbaciov n-a avut ce să răspundă. (...) După aceea s-a pus în discuţie declaraţia cu condamnarea intervenţiei din 1968. Şi atunci Ceauşescu s-a ridicat şi a spus: "Noi nu putem să semnăm această declaraţie, pentru că noi n-am intervenit în Cehoslovacia, dimpotrivă, am condamnat. E o greşeală ce s-a comis atunci". Iar Gorbaciov a fost de acord: "Bun. Nu semnaţi" (...) "Eu propun - zice Ceauşescu, aşa dintr-o dată - să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia". Gorbaciov, ca să răspundă ceva, zice: "Noi o să discutăm cu delegaţia cehoslovacă, că e în vizită şi mai rămâne la noi. O să discutăm treaba aceasta". Iar Ceauşescu a continuat: "Vreau să se retragă trupele sovietice din toate celelalte ţări socialiste, nu numai din Cehoslovacia". Gorbaciov s-a blocat, a zis că trebuie să discute cu fiecare şi să vadă. Şi a cerut o pauză.(...) La întâlnirea cu Gorbaciov şi Rîjkov, primul-ministru al URSS, Ceauşescu a mers împreună cu Dăscălescu. Au intrat într-o sală mai mică, adiacentă celei unde avusese loc şedinţa aceea. M-am uitat la ceas - a durat 80 de minute întâlnirea aceea. (...) Iar în avion (...) au comentat între ei, dar de faţă cu noi, Ceauşescu şi cu Dăscălescu, negativ bineînţeles despre Gorbaciov. "E om rău ăsta!", au spus. Ceauşescu zicea că "e periculos".

Citiţi: Stenograma întâlnirii Ceauşescu-Gorbaciov din 4 decembrie 1989

MAŞINILE BLINDATE, DISCORDIE ÎNTRE SECURIŞTII SOVIETICI ŞI ROMÂNI
În 1987, măsurile de securitate pentru soţii Gorbaciov au provocat divergenţe între serviciile secrete ale celor două ţări. Responsabil pentru paza şi protecţia invitaţilor era colonelul Adrian Eugen Cristea, adjunctul şefului Direcţiei a V-a a Securităţii. "Cu o săptămână înainte a sosit la Bucureşti un grup de ofiţeri sovietici din sistemul de protecţie al secretarului general al PCUS, scrie ofiţerul în volumul memorialistic «A fi sau a avea». În fruntea acestuia era colonelul «Antalov», şeful Direcţiei de misiuni pentru străinătate. (...) S-a cerut să se vadă maşinile cu care vor fi transportaţi împreună sau separat soţii Gorbaciov. (...) Discuţia s-a oprit asupra blindajului. Li s-a spus că nu sunt blindate şi că situaţia informativ-operativă din ţară nu impunea o asemenea măsură. Au raportat, chiar în faţa mea, la Moscova, după care colonelul mi-a spus că vor aduce ei maşini blindate. Pe loc i-am spus că partea română nu acceptă o asemenea măsură". Şi aşa, Mihail şi Raisa Gorbaciov s-au plimbat prin Bucureşti, de la un obiectiv la altul, cu Dacia 2000 şi ARO.