Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In conformitate deloc fericita cu art. 91, cap. II din Constitutie privind prerogativele monopoliste ale presedintelui in exercitiu, politica externa a Romaniei este de opt ani (2004-2012) prizoniera unui politician avid de putere, cu porniri totalitare, dedicat raului public, pagubos si incapabil sa promoveze interesul national.
Instrumentul ei, diplomatia romana moderna, cladita de un secol si jumatate pe descifrarea acestui interes, pe intelepciune si relatii personale cu parteneri de cursa lunga, in primul rand din Europa, dar si din alte parti, a fost abandonat. Ministerul de Externe este o zona calamitata, iar pagubele provocate in interior de proasta administrare a relatiilor cu exteriorul sunt coplesitoare, in toate directiile, in social, in economic, in dezvoltare, turism, educatie, imagine de tara etc. Apropiatul summit NATO de la Chicago (20-21 mai) ofera Guvernului Victor Ponta oportunitatea unica sa porneasca grabnic confruntarea decisiva cu presedintele, pentru repunerea in drepturi a politicii externe traditionale romanesti si a postulatelor sale omologate in timp...
La Chicago, NATO, asa cum o stim de 63 de ani, o structura primara Europa – SUA si abia recent un instrument pentru rezolvarea unor probleme globaliste, trebuie sa se reinventeze sau sa dispara. Sa se schimbe radical, dupa cum ar dori presedintele Obama sa se intample spre mandria orasului sau natal, sau, dupa cum cred unii la Londra si in alte parti, sa renunte la ambitii globaliste si, dupa pierderea legitimitatii in Afganistan, sa se intoarca spasita acasa, in Europa, si sa aiba grija de locul unde a venit pe lume; sau, in sfarsit, sa se prabuseasca la prima mica zgaltaiala, dupa cum crede ministrul polonez Sikorski, al Afacerilor Externe.
Agenda summitului vizeaza insasi stalpii de rezistenta a organizatiei, este complexa si foarte dificil de realizat, in conditiile crizei financiare generale, ale anului electoral american (disputa acerba republicani – democrati pe teme de politica externa) si ale "pivotarii" strategico-militare actuale a Americii, din Europa catre Pacific.
Punctul 1 din agenda ramane retragerea din Afganistan in 2014, dar programul ulterior de asistenta financiara a fortelor de securitate afgane, de 4,1 miliarde de dolari pe an, timp de 10 ani, nu este sustinut de nici unul dintre aliatii europeni majori. Cu siguranta ca, pentru a se mentine in jocuri si in gratiile aliatului american, Traian Basescu va face la Chicago promisiuni aiuritoare, pagubitoare pentru imaginea organizatiei, dar Victor Ponta sau alt membru al guvernului sau va trebui sa spuna acolo raspicat ca Romania este depasita de aceasta povara financiara, acolo unde nu razbesc nici tari ca Germania, Marea Britanie, Franta lui Fran∏oise Hollande, Italia sau Spania.
Urmatorul punct pe lista de la Chicago este "problema problemelor", relatia NATO – Rusia. Sunt bine cunoscute si apreciate eforturile secretarului general Anders Rasmussen, de a instaura o relatie constructiva a Aliantei cu Moscova, esentiala, spune el, nu numai pentru Europa, dar si pentru securitatea globala. Dupa cum bine cunoscuta si pagubitoare demersului initiat de Rasmussen este pozitia personala, prosteasca, a presedintelui roman fata de Rusia, a Romaniei lui Basescu, in general, impotmolita intr-o ostilitate aberanta fata de aproape toti vecinii din proximitatea geopolitica, regionala.
Sunt putine sanse ca la Chicago sa se gaseasca o solutie acceptabila pentru toti in ceea ce priveste apararea antiracheta comuna NATO – Rusia, dar, acolo, reprezentantii lui Ponta sau, de ce nu, el insusi au ocazia extraordinara sa faca stiuta, la cel mai inalt nivel, pozitia noului Guvern roman fata de viitorul sistem antiracheta din Europa, dar si fata de relatiile cu Rusia si ex-sovieticii europeni. Sa contribuie in mod real la dezamorsarea unor stereotipii ale fostului "Razboi Rece", a crizei instalate recent in raporturile Moscova – NATO pe tema scutului.
Sa reduca suspiciunile existente intre parti si sa mareasca increderea reciproca, sa extinda cooperarea institutionalizata si sa se alature partenerilor comunitari Germania, Franta Italia, Spania, Cehia, Polonia, Slovacia, tarile baltice etc., cei care se pronunta pentru integrarea Rusiei si a altor ex-sovietici in comunitatea valorilor europene. Punctul 3 de pe agenda este si el parte din controversele aprinse ce se vor isca la Chicago. Este vorba despre finantarea sistemului de aparare antiracheta a Europei, discutata si stabilita la Lisabona in 2010, ca un proiect comun al Aliantei. Deocamdata, toti europenii implicati contribuie cu ce au prin preajma, cu spatii, facilitati aero si portuare existente, comunicatii, drumuri, personal etc., nimeni nu a dus, inca, mana la buzunar, pentru procurarea de echipamente si armamente.
Ceea ce Washingtonul pretinde sa se intample, dar se loveste de bugete de aparare diminuate de criza in toate tarile NATO, in consecinta se pare ca sistemul de aparare antiracheta a Europei va ramane, pentru o buna bucata de vreme, un efort financiar exclusiv american. Punctul urmator pe ordinea de zi se refera la stabilirea unui consens al Aliatilor in ceea ce priveste rolul viitor al armelor nucleare americane ramase in Europa. Unii membri NATO insista ca ele sa fie retrase, altii vor pastrarea lor pe pozitii, ca o dovada a mentinerii angajamentului Americii fata de apararea Europei, summit-ul de la Chicago nu-si propune sa rezolve aceasta dilema nici acum, la peste 20 de ani de la disparitia Uniunii Sovietice si a marelui conflict ideologic capitalism – comunism.
Oricum, reprezentantii Guvernului Ponta prezenti la Chicago vor trebui sa identifice si sa retina punctele de vedere exprimate in legatura cu aceste ultime doua chestiuni din agenda de lucru a summitului, intrucat ele vor deveni, in putini ani, teme si preocupari majore in spatiul euro-atlantic. Punctul 5 de pe agenda summitului este o premiera promovata de secretarul general Rasmussen, un concept defensiv pe care el l-a numit "apararea inteligenta". Este vorba, in esenta, de utilizarea mai eficienta a unor bugete nationale de aparare diminuate de criza, prin planificarea si impartirea intre aliati a costurilor pentru echipamentele mai scumpe, ce ar urma sa fie utilizate in comun de doi sau mai multi parteneri.
Dar lucrurile nu stau chiar asa de simplu, se poticnesc de mentalitati si conditii locale, de reglementari, parlamente, legislatii si niveluri de dotare diferite. In sfarsit, la Chicago se asteapta o declaratie politica majora, prin care NATO sa ofere, in continuare, asistenta pentru tari din nordul Africii care o vor solicita.
La 29 martie 2012, sub conducerea presedintelui, Consiliul Suprem de Aparare a tarii a aprobat mandatul Romaniei pentru summitul NATO de la Chicago, din 20-21 mai 2012. Documentul, anulat "de facto" prin numirea noului Guvern Victor Ponta, este o alta farsa aiuritoare brandul Basescu, rupta de realitatea romaneasca, dar si de cea a NATO, curenta, mai sus evocata. Comunicatul de presa al Presedintiei, redactat intr-o limba de lemn comunista perfecta, o "copy paste" din ziarul Scinteia de acum 30 de ani, exulta increderea insufletita a intregului nostru popor in viitorul luminos al "angajamentelor comunitatii internationale in Afganistan, in identificarea unor solutii viabile care sa contribuie la consolidarea capacitatilor militare ale Aliantei, in procesul de extindere a NATO, in importanta regiunii extinse a Marii Negre", sub conducerea inteleapta a presedintelui scumpei noastre patrii etc.
Regimul Basescu ramane, de aproape opt ani, o farsa cinica, de la "Sa traiti bine" din cuferele goale, blestemate, lasate "mostenire" de ultimul guvern PDL-ist M.R.U., si pana la mandatul pentru summitul NATO de peste doua saptamani, de la Chicago. Este de datoria Guvernului Ponta, a ministrilor Florin Georgescu, Dobritoiu, Rus, Corlatan si a profesorului Marga, ca acolo, la McCromick Place Convention Center, din Chicago, sa demaste aceasta farsa si sa anunte partenerilor euro-atlantici inceputul revenirii Romaniei la normalitate. Sa anunte in America, in secolul Pacificului, revenirea temeinica a Romaniei in Europa. Sa-i ajute Dumnezeu!
