Jurnalul National: Ce mananca astronautii in spatiul cosmic? Pastile superconcentrate?

Dumitru Prunariu: Nu! Chiar si acum 25 de ani, pe timpul nostru, alimentatia cosmonautilor era destul de diversificata. Atata doar ca era deshidratata si ambalata intr-un mod deosebit, intr-un tub confectionat din tabla subtire. Semanau oarecum cu tubul de pasta de dinti, dar erau cu mult mai mari. Acelasi tub continea si dispozitivul de rehidratare si, daca era cazul, de incalzire a hranei. Dupa aceasta pregatire sumara, mancarea capata gustul si consistenta celei obisnuite. In rest erau meniuri obisnuite. Existau ciorbe, felul unu si doi (in care exista si carne), ba chiar si desert. In schimb, nu foloseam tacamuri, pentru ca imponderabilitatea le face inutilizabile. Acestea sunt inlocuite cu niste tuburi speciale care se ataseaza la unul dintre capetele "dispozitivului" alimentar, iar mancarea este practic supta prin ele, astfel incat lingura si furculita nu mai sunt necesare. Apa de baut este si ea "preambalata" in acelasi mod.

Ati pomenit "comemorarile" lui Gagarin la care...

A... va referiti desigur la consumul de alcool in spatiu. Ei bine, abia de curand, americanii au inceput sa recunoasca faptul ca oamenii lor nu stau chiar "pe uscat" cand sunt in spatiu. De fapt, asta se intampla cam pe toate statiile orbitale in care echipajele executa misiuni de lunga durata. Evident ca, in aceasta privinta, nici rusii nu erau chiar niste asceti. Nu, nu erau. Adevarul este ca, in conditiile de acolo, un pic de alcool prinde chiar bine.

Se accepta asta oficial?

Bineinteles ca nu. Alcoolul este chiar unul dintre articolele care, cel putin oficial, sunt interzise cu strictete pe statia spatiala.

Cosmonautul "Drobeta"

Atunci, cum este aprovizionat "barul" cosmic?

Ei, "bar" este cam mult spus. Pe statiile complexe, ale caror echipaje se schimba des, nou-venitii aduc cate o sticluta. Cantitati foarte mici. Astfel ca nimeni nu ajunge sa mearga "pe sapte carari".

Ati dus si dumneavoastra?

Bineinteles. A fost o aventura intreaga pana am reusit sa pacalesc vigilenta celor care au supravegheat ambarcarea noastra. Dar pana la urma am reusit sa iau cu mine niste coniac. Pe atunci existau niste sticlute plate de coniac, "Drobeta", care cred ca aveau cam o suta de grame, iar eu am reusit sa camuflez perfect una printre obiectele personale.

Deci putem spune ca atunci au fost doi romani in spatiu...

Da: Prunariu si "Drobeta". La scurt timp dupa ce am ajuns pe statie si dupa ce am povestit cum a decurs drumul, "gazdele" ne-au intrebat daca am adus "ceva". Am raspuns ca da, si dupa ce am scos "ceva-ul" de pe unde il ascunsesem cu grija, mai ca nu au inceput sa aplaude. Nu era mult, dar daca ar fi sa raportezi la pretul "manoperei" de lansare a ei pe orbita, sticluta aia valora mai mult decat greutatea sa in aur. "Bun, aduceti paharele!"

ZBURATOR. Departe de atractia terestra, orice activitate, oricat de marunta, se preschimba intr-un balet aerian

Ce pahare? Pai, imponderabilitatea...

Ei, pahare este un fel de a spune. In cabina existau tot felul de tubulaturi. Undeva, langa un panou, existau niste tevi subtiri care puteau fi scoase foarte usor. Fiecare avea bucatica lui de teava, cu ajutorul careia sorbea din sticla, la fel ca si cu un pai. Acelea erau "paharele" care, dupa utilizare, erau montate inapoi, la locul lor.

O suta de grame la atatia oameni... Cam putintel!

Asta este! Acolo, la fata locului, mai exista insa si o alta "sursa", hai sa-i spunem interna. In instructiunile de exploatare si intretinere a statiei spatiale se prevedea ca anumite garnituri, confectionate dintr-un cauciuc special, trebuia sa fie sterse si curatate periodic cu alcool etilic pur. Periodic insemna cam de doua sau de trei ori pe an. Teoretic, consumul total era de cam doua sau trei sute de grame de alcool etilic, "ambalat" si el in tuburi, la fel ca si apa de consum. Practic, "provizia" era completata ceva mai des, astfel incat intotdeauna exista la bord o cantitate ceva mai mare, care era completata mai des decat prevedeau instructiunile tehnice. Era un fel de acord tacit al celor de jos, de la sol, care acceptau depasirea consumului calculat teoretic.

Sa nu spuneti ca sus, in spatiu, rusii se apucau sa prepare vreun trascau din spirt indoit cu apa si "colorat" cu zahar ars, cum se facea si pe la noi.

Bineinteles ca nu. Chiar sa fi vrut si nu ar fi avut cum. "Operatiunea" era mult mai usoara. Se demontau "paharele" de la locul lor, de langa panou, apoi se lua tubul cu alcool si se introducea in coltul din dreapta al gurii, se lua un tub cu apa si se introducea in coltul din stanga, dupa care se apasa pe rand, "dupa gust". Dupa aceasta prima operatiune, "ingredientele erau amestecate in gura si dupa omogenizare, bautura era inghitita. Destul de simplu, nu?

Spatiul vital

Ce obiecte personale ati avut cu dumneavoastra acolo, sus?

Destul de putine. In total, ele trebuia sa cantareasca un kilogram. Printre putinele lucruri personale pe care le-am luat cu mine au fost si fotografiile copiilor. Acolo, chiar daca locul este foarte stramt, fiecare isi creeaza si un spatiu intim, in care se poate regasi. Eu am fixat fotografiile pe unul dintre peretii laboratorului spatial, astfel incat sa le am sub priviri. Cum sa va spun, cu toate ca sus esti intotdeauna inconjurat de coechipieri, iar programul de activitate este deosebit de incarcat, exista totusi si momente in care traiesti un sentiment apasator de singuratate, care adeseori devine foarte puternic. In acest sens, era deosebit de important faptul ca, in fiecare seara, echipa de comunicatii de la sol ne transmitea si vesti de acasa. De asemenea, ascultam si stirile de la radio si aflam ce se mai intampla pe Pamant.

Cum v-ati inteles cu coechipierii sovietici?

Deosebit de bine. Am fosdt prieten cu fiecare dintre ei. Dupa cum se stie, misiunea echipajului din care am facut si eu parte a durat intre 14 si 22 mai 1981. Am decolat de pe Pamant impreuna cu Leonid Popov, un om extraordinar, care, o buna bucata de timp, mi-a fost si coechipier de antrenament. Inainte de a intra in echipa cu mine, el se intorsese dintr-o misiune in spatiu deosebit de lunga. Ajunsesem sa ne cunoastem atat de bine, incat pur si simplu ne intelegeam din priviri, iar fiecare dintre noi stia cum gandeste celalalt. La bordul statiei "Saliut-6" i-am gasit pe Vladimir Kovalionok si Victor Savinih, cosmonauti deosebit de buni, cu o vasta experienta in zborurile spatiale. Am cooperat foarte bine cu ei, ne-am inteles foarte bine. Am ramas prieteni pana in ziua de astazi.

Experimentele

In ce a constat, concret, activitatea dumneavoastra in cele aproape opt zile pe care le-ati petrecut in spatiu?

In total am efectuat 22 de experimente stiintifice diferite. Unele dintre acestea erau pregatite in cooperare cu specialistii sovietici, altele au fost concepute de specialistii romani. O mare parte din aceste experimente au fost de natura medicala si psihologica. De fapt, acestea au fost cele mai importante. Pentru ca erau un fel de premiere in domeniu. Prin ele s-a urmarit cercetarea modului in care se comporta organismul uman in spatiul extraterestru. S-a mai urmarit, de asemenea, si modul in care evolueaza viteza de reactie, atentia si capacitatea de munca in conditiile starii de imponderabilitate. In plus, am facut si nenumarate fotografii, care acum sunt adevarate documente istorice (n.r. - cu cateva dintre acestea am ilustrat materialele publicate in ziarul nostru. Multumim si pe aceasta cale generalului Dumitru Prunariu pentru bunavointa de a ne permite acest lucru).