x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Hotia, mana in mana cu lenea

Hotia, mana in mana cu lenea

01 Noi 2004   •   00:00

INTERVIU

Psihologul Aurora Liiceanu pune in legatura directa descurcareala, atribut comun romanilor, cu altele precum hotia, ocolirea legii si orientarea la fata locului.
MAGDA MARINCOVICI

Click pentru a mari imaginea

  • Jurnalul National: Din chestionarele, cercetarile efectuate reiese hotia ca trasatura definitorie a romanului?

    Aurora Liiceanu: In 1992, cand puteam vorbi liber, fara cenzura, am aplicat un chestionar studentilor privind cele trei atribute pozitive si negative definitorii ale romanilor. Lucrurile erau declarate dezinvolt, astfel incat subiectii cercetarii mele au spus ca hotia, lenea si lipsa de civilizatie sunt atributele esentiale negative ale romanului. Interesant este ca aceleasi atribute apareau si la populatia rroma, lucru pe care cel putin pe dedesubt ne misca. Atributele pozitive enuntate erau ospitalitatea - care de mult se poate spune ca este un construct comunist - , inteligenta si bunatatea.

  • De unde provine aceasta eticheta de hot lipita pe fruntea romanului?

    Cred ca dintr-o morala veche. Pentru ca justitia s-a nascut tocmai pentru a limpezi sensul unei morale a raporturilor dintre oameni, iar noi inca nu am putut asimila si interioriza ideea de regula si de supunere fata de regula.

  • Adica suntem niste rebeli, nu avem exercitiul convietuirii dupa regulile comunitatii?

    Da, cred ca acesta e cuvantul. Rebeli in sensul de regula personala, si nu regula sociala. Ceva de genul nu ma supun unei reguli care ii priveste pe toti, pentru ca eu am regula mea. Cred ca nu prea avem spirit comunitar. Comunitatea inseamna reguli acceptate si respectate de toti membrii ei, capitol la care noi avem inca probleme.

  • Se spune frecvent: "La romani, furtul e un sport national". Problema este, furam pentru ca suntem saraci sau furam pentru ca oricum am fura. Care ar fi raspunsul dumneavoastra?

    Cateodata imi vine sa cred ca s-ar fura indiferent de context. Adica sunt valabile expresiile: "Iei, nu dai" sau "Iti pica. Ce strica daca ai ceva in plus?".

  • Si le deprindem din copilarie...

    Este vorba de crescutul de mici intr-un spirit de ipocrizie si relativa neonestitate. Deprindem din frageda copilarie ideea de descurcareala, de ciupeala. Pe mine ma impresioneaza ca in mintea noastra - nu e bine sa facem generalizari - este respinsa ideea de a merge pe drumul drept, ci pe ocolite. Or, calea ocolita inseamna sa incalci regulile. Aici e un lucru cu dus-intors. Legatura romanului cu statul a fost aproape dintotdeauna una negativa. De aceea, el a cautat o alta formula de a-si atinge scopul, ocolind calea dreapta, legala.

  • Ce spuneti dumneavoastra imi aduce in minte verbul "a fenta", care defineste atitudinea romanului fata de stat.

    Relatia dintre stat si roman poate fi definita prin acest verb. Valabil si la ora actuala. Este adevarat ca Parlamentul este ales de noi, dar e nedrept ca acesta sa voteze aiurea si ma gandesc printre altele la problema retrocedarilor. In fond, un om care a avut o proprietate se vede in situatia ca parlamentarii sa decida cat si unde i se retrocedeaza. Aproape dintotdeauna romanul s-a simtit - cum ziceti dumneavoastra - fentat, pacalit sau ciupit de stat. Or, aceasta stare dezvolta o atitudine de ostilitate fata de autoritati, de neincredere in institutii.

  • De fapt, ce consideram noi ca e grav, ma gandesc la mentalitatea profana?

    Ar fi foarte interesant sa stim, pentru ca integrarea europeana presupune si integrarea mentalitatilor. Sigur ca ar fi foarte important sa stim ce intelegem prin hotie. Eu sunt sigura ca la alte popoare hotia este perceputa in termeni severi, altcumva decat la noi. Noi spunem adesea "ei, a furat o scandura, un borcan si uite ce pateste. Iar altul fura fabrici si nu i se intampla nimic". Dintr-un punct de vedere nu e corecta aceasta mentalitate. Deoarece inseamna ca apreciem hotia in functie de cantitate si nu de natura gestului in sine. Eu cred ca, daca am porni de la furturile minore, delictele mici - care reprezinta dezordini sociale - , am fi altcumva priviti. Daca nu am permite ca nici un ac sa fie furat, poate nu am fi asimilat expresia autohtona: "Azi fura un ou, maine fura un bou". Cred ca delictele minore sunt terenul pe care cresc delictele majore. Nimeni nu ar fura foarte mult daca ar sti ca nu e permis sa furi nimic. Hotul mic - gainarul, cum i se spune in mod obisnuit - se gandeste, potrivit unei justitii personale, ca altii fura si mai mult. Dar el este inspirat de hotia la nivel inalt. Toata lumea spune sa prindem marii hoti. Absolut de acord. Dar marii hoti se racoleaza din micii hoti.

  • Asistam la o explozie a fenomenului?

    In 2003, potrivit surselor oficiale, s-au inregistrat 35.531 de cazuri de furt de conducte, autovehicule, talharie, gestiune frauduloasa, inselaciune... Dintre acestea, 25.639 au ca autori barbati - se pare ca hotia e o ocupatie masculina - , iar 26.557 nu au ocupatie, 7.611 sunt recidivisti, adica hoti de cariera. Aceasta stare exprima mai ales slabiciunea autoritatilor si a legislatiei. Inainte de 1990 nu exista - sau poate nu stiam noi - sa furi conducte, instalatii, mijloace de transport. E un furt la categoria mare. S-a dezvoltat furtul in grup.

  • Vorbiti-ne despre "fascinantele solutii creativ negative ale poporului roman", cum le-ati numit dumneavoastra.

    Ar trebui efectuate cercetari. Imi pare rau ca nu avem forte de cercetare pentru aceasta. Pe mine ma impresioneaza imaginatia extraordinar de bogata la romani. Sunt capodopere la modul absolut. Dar pana acum nimeni nu a facut inventarul acestor "smecherii". Este o ingemanare intre pozitiv si negativ. Iata, suntem recunoscuti ca formidabili informaticieni. Dar la fel de bine suntem recunoscuti ca niste hackeri pe masura.

  • Suntem oare condamnati la a trai intr-o stare calduta, vicioasa?

    Cred ca ne va fi foarte greu sa prindem din urma o educatie de tip moral, occidental, care face o distinctie ferma intre bine si rau. Si aceasta deoarece formam o societate care a fost extrem de toleranta si care si-a creat relatiile si morala in cotidian intr-un fel separat de justitie.

  • Ce se intampla cu omul onest?

    Acesta e profund nemultumit. El nu mai stie cine pazeste de furt si cine fura. Exista aceasta transgresare intre pazitorul avutului si cel care atenteaza la acest avut. Aceasta situatie jigneste justitia elementara, conform careia aparatorul avutului nu poate da mana cu hotul sau sa fie chiar el hotul.
  • ×
    Subiecte în articol: special cred fură hotia