"Ia, maica, un pahar de vin si zi bogdaproste!"

La Nanesti, strada principala e plina de mobile si de haine pe care oamenii le-au scos la soare, sa mai iasa malul din ele si sa se usuce. Oamenii veniti cu ajutoare sunt intampinati cu bogdaproste de satenii ramasi fara o haina pe ei.

Multe din locurile din Nanesti in care, la cateva ore dupa ce Siretul a rupt digul, intrai in apa pana la brau s-au transformat in munti de mal. Apele se retrag, incet, inapoi spre Siret. In urma: jale. Lesuri de animale, bucati de mobila, haine innamolite... De la primii metri facuti prin Nanesti, miasmele din aer mai ca te doboara. "Nu mirosea atat de tare a hoit nici in razboi, cand nimeream pe cate un camp din ala plin de lesuri de oameni", clatina amarat din cap un batran care taraste dupa el un sacou modern, lila, si o patura nou-nouata. Din cand in cand se opreste, desface patura, o intinde ca pentru a lua masura, o impatureste si pleaca mai departe. "Apai casa mea e tocmai pe partea unde e apa mai mare. Nici nu pot sa intru. Da’ am salvat porcul. De acum sa fie cum o vrea Dumnezeu!", mai spune mosu’.

EXPOZITIE. Satenii si-au scos mobilele si lucrusoarele pe care au mai reusit sa salveze de prin case pe soseaua principala din sat. E un adevarat talcioc. Desi miroase ingrozitor de la hoiturile ramase prin curti - oamenii spun ca nu au fost scoase nici un sfert din animalele moarte - , familii intregi locuiesc, practic, pe marginea soselei, pentru ca in casele lor nu mai e de trait. La ora pranzului, pe masa scoasa din mal si mutata sub prunii de la sosea intind bucatele: cateva oua fierte, de la gainile pe care abia le-au coborat din pod, o bucata de branza, un pateu, o conserva de la ajutoare.

Cand mai apare cate o masina, oameniii se indrepta timizi sa mai capete cate ceva. Se bucura si la o pereche purtata de tenisi pentru copii, pentru ca multi au ramas doar in hainele de pe ei. Mai sunt si revoltati - multi trecuti intai pe la carciuma - , dar in general oamenii nu se bat si nu se lupta ca sa prinda ajutoare. Masinile sosesc incontinuu la Nanesti. Sunt firme mari, din reclame, dar si oameni obisnuiti, care si-au rupt din salariu, au cumparat dulciuri de la alimentara, le-au bagat in portbagajul Daciei prafuite si s-au oprit la Nanesti.

POMANA. Copiii stau cuminti la rand, primesc pachetul si spun "bogdaproste", "sa fie primit" sau "sa fie de sufletul cui vrei mata", ca asa au invatat ei de la bunici ca se spune cand primesti de pomana. Oamenii veniti din alte colturi ale tarii care nu cunosc obiceiurile moldovenilor asculta nedumeriti cuvintele pe care ei, prin partile lor, le aud doar in biserici sau nici pe acolo. Un tanar venit din Ardeal, care tocmai a terminat de impartit pachete din masina personala, se repede dupa unul din copii. "Stai, stai un pic!"... Si incepe sa scoata tot ce gaseste prin buzunar. Copilul da sa refuze banii, dar tanarul ii indeasa in pumn. Da sa se intoarca la masina. "Mai stai un pic!"... Copilul se intoarce speriat, intinzand bancnotele pe care nici nu le cunoaste bine. "Ce numar porti? Adica nu, ia-i, ca o sa-ti vina vreodata", si tanarul isi scoate incaltarile din picioare. "Bogdaproste!", murmura copilul cu obrajii inrositi si pleaca pe ulita cu pachetelul de dulciuri si pantofii intr-o mana. In celalalt pumn strange bancnotele primite. Pe ulita desface din cand in cand pumnul si se uita minunat la culorile banilor noi.

Femeile scot, una cate una, hainele imbibate de mal, le clatesc un pic in apa care spala atatea lesuri si le intind pe gard. Mai toate sunt desculte, dar cu batic pe cap. O masina opreste in dreptul unui gard unde gospodina intinde plapuma la uscat. "Poate sunt altii mai necajiti!", murmura femeia, rusinata, privind la pachetele care ii sunt intinse. "Pe la noi au mai trecut masini, ca suntem aici la sosea, mergeti si prin sat", adauga ea. Omul ii pune cateva pungi de detergent, niste paine si ulei in brate si pleaca in directia indicata.

SUPARATII. Ca peste tot, au aparut si profitorii, cei care alearga de la masina la masina sa prinda de toate. Insa de fiecare data se gaseste cate o moldoveanca mai apriga sa organizeze lucrurile. "Lasa ca va fac eu de ras! Numai aici stati si nu mai lasati alti oameni sa prinda o bucata de paine! Mai mergeti si mai si munciti, strangeti-va hoiturile din curti, ca nu poti sa mai stai de duhoare!", punea ea lucrurile la punct. Si apoi, spre noi, cu rusine: "Astea-s poamele satului. Care n-aveau nimic nici inainte si umblau numai cu cersitul!", ne explica femeia.

CALDURA. O alta sateanca vine fuga-fuga spre una din masinile particulare care a adus ajutoare, cu o sticla cu vin in mana. "Acu’ l-am scos de la groapa. E vin bun, facut de noi, din via noastra. Luati, sa beti cand ajungeti acasa un pahar de vin de la sinistrati. Luati si spuneti bogdaproste. O sa va pomenesc la biserica!", mai spune femeia, sub privirile incurcate ale strainilor, care nu pricep prea bine obiceiul locului. De altfel, oriunde te-ai opri, oricat de inundata ar fi gospodaria omului, intai te intreaba daca poate sa te serveasca insa cu ceva, si dupa aia iti povesteste necazul. "Eu fac dulceata buna, intrebati in tot satul! Si au fost borcanele puse sus, in camara, n-a ajuns apa la ele!", spune o sateanca, gata sa alerge dupa o farfurioara si pahar. A uitat si de rufele intinse pe gard, si de podelele umflate din casa. "Da’ macar niste mere sau prune din astea cu gat, ca la Bucuresti sigur n-aveti asa ceva", ne roaga femeia, necajita ca i-am refuzat dulceata. "Sa nu credeti ca daca suntem asa necajiti am uitat randuiala! Sa mai treceti pe la mine si cand s-o retrage apa asta, sa va dau un buchet de flori, ca stiti ce flori frumoase am!", spune femeia privind la gradinita inghitita de ape din fata casei galbene.

Nea Vasile, de la Troita

De cand a venit Siretul peste Nanesti, nea Vasile Buhan s-a adapostit la troita acoperita de la rascrucea din Nanesti (foto). Acolo doarme, acolo mananca. Sfintii pictati pe pereti privesc cu intelegere la cele cateva haine si la conservele pe care nea Vasile le-a intins pe o masa. "In casa mea nu se mai poate sta. A fost apa pana la tavan. Am incercat sa salvez din lucruri. Dupa mintea mea, le-am pus pe niste mese, ca sa fie mai sus. Da’ stiam eu ca apa o sa fie pana la tavan? Si tavanul a cazut prin unele parti", spune nea Vasile. "O data am putut sa mai intru in casa, de cand cu necazul ista. O usa se mai poate deschide. Da’ n-am avut ce sa mai scot", spune batranelul. Nu sta o clipa. Potriveste niste scanduri in malul de langa troita. Scoate cuiele dintr-o parte, le bate in alta, mai aduce un lemn de la un vecin. "Ma pusesem inainte de necaz sa fac un brau din beton, dar a luat apa lemnele - schelele, cum ar veni. Si acum m-am pus sa repar", ne explica batranul, fara sa lase ciocanul din mana.

Pe la pranz, nea Vasile a pus pe scandurile din fata troitei o paine si cateva bucati de salam, primite de la ajutoare. A mai chemat un copil de pe strada si un vecin sa se ospateze cu ei.

Nu stie nea Vasile cat o sa mai doarma la troita. Deocamdata, aici e casa lui. Nu s-or supara sfintii sa primeasca un batranel atat de necajit...