Ia-ti Bucurestii! - Bellu: Ultima sueta a nemuritorilor

Un oras intr-un alt oras. Adevarat Panteon National. In Cimitirul Bellu odihnesc suflete care au dat spirit Romaniei.

"In 1977, cand impreuna cu o mare multime de prieteni l-am condus pe ultimul drum pe Toma Caragiu, am zabovit cateva ore in cimitirul rascolit de nenumaratele tragedii ale cutremurului. Poate descoperirea mormantului lui G. Bezviconi sau o alta viziune asupra monumentelor si a celor repauzati aici... si pasiunea «artistului» imbibata cu ineditul descoperirii multor nume ilustre ce au creat o Romanie suverana au fost scanteia unui demers ce, iata, s-a concretizat prin acest album."

FAMILIA BELLU. Fotograful si publicistul Paul Filip a considerat ca trebuie sa continue ceea ce a inceput istoricul basarabean George Bezviconi (1910 - 1966), autorul unei prime monografii a Cimitirului Bellu ortodox. Filip a scris o monografie completa despre Cimitirul Bellu, casa de veci a celor mai multe dintre mintile luminate ale neamului ro-manesc. "Bellu, Panteon National" a constituit si pentru noi o sursa importanta de documentare.

Totul a pornit de la o familie, Bellu, ajunsa in Tara Romaneasca in jurul anului 1780. "Barbatii familiei au ocupat inalte dregatorii, iar fa-milia Bellu s-a inrudit in timp cu nume ilustre: Balaceanu, Mavrocordat, Vacarescu, Stirbei, Campineanu. La inceputul secolului al XIX-lea, averea Bellu a fost printre cele mai mari din tara." Familia Bellu a facut donatii mari statului, printre acestea numarandu-se Casele Bellu de pe Podul Mogosoaiei, devenite sediul Academiei Romane sau locul pe care s-a construit Spitalul de Fiziologie. Dupa moartea sa, in 1927, baronul Barbu Bellu si-a lasat intreaga avere Academiei Romane. Dar generozitatea acestei familii nu a fost apreciata de reprezentantii regimului Ceausescu. Din ordinul fostului dictator, una din casele familiei Bellu (aflata pe Calea Victoriei), donata Academiei Romane, a fost demolata intr-o singura noapte.

FOARTE VECHI. Mormintele familiei Rosetti

PRIMELE MORMINTE. "La 26 noiembrie 1852, Sfatul Orasenesc hotaraste inceperea lucrarilor pentru amenajarea cimitirului, iar in ianuarie 1853, arhitectul Alexandru Orescu intocmeste planurile pentru constructia unei capele pe locul vechii biserici a lui Bellu cel Batran (1799-1853)." Sfatul Orasenesc primise prin donatie un teren apartinand baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministru al Cultelor si Justitiei, teren folosit pentru constructia cimitirului. Lucrarile cimitirului sunt terminate in 1858. "C.A. Rosetti (1816-1885), initiatorul organizarii Cimitirului Bellu (...), este primul concesionar consemnat in Arhiva Cimitirelor, care in noiembrie 1859 cumpara un loc pentru inmormantarea fiicel sale, Elena. Urmeaza scriitorul Cezar Bolliac, care in 1860 isi inmormanteaza sotia. In aprilie 1861, C.A. Rosetti isi inmormanteaza si un baiat, Anton."

OPERA ARHITECTURALA. Mausoleul familiei Cantacuzino

MONUMENTE. Ca si la Paris, o plimbare prin Pere Lachaise, Cimitirul Bellu ofera o veritabila lectie de istorie mai mult nescrisa pe remarcabilele lucrari funerare: mausoleul familiei Cantacuzino (construit de Ion Mincu), al familiei Ghica, capelele Antonescu sau Pache Protopopescu. Aici odihnesc scriitori de seama si artisti iubiti de romani: Macedonski, Ispirescu, Cosbuc, Sadoveanu, Labis, Nichita, Marin Preda, Caragiale, Eminescu, Ion Barbu, Birlic, Anda Calugareanu, Toma Caragiu, Gheorghe Cozorici, Gina Patrichi, Amza Pellea, Maria Tanase si cati si mai cati. Opera de arhitectura este sarcofagul lui Dimitrie Sturdza, alaturi de sculpturi impresionante pe mormintele unor personalitati precum sculptorul Dumitru Alexandru Paciurea, pictorul si graficianul Theodor Aman, prima femeie medic din Romania, dr. Maria Cutarida - Cratunescu, Constantin Mille, parintele ziaristicii romanesti.

ROG SERIOZITATE. Bellu este, printre altele, si prilej de specula. In Bellu se vand morminte la preturi exorbitante, pentru ca, nu-i asa, este mare lucru sa-ti invecinezi vesnicia cu personalitati de prim rang. Afacerile cu morminte se fac si pe net, prin intermediul anunturilor virtuale de vanzare a mormintelor. "Vand loc de veci la Cimitirul Bellu. Dimensiunea 2X3=6 mp. Amplasat in zona buna. Pret 7.000 de euro. Rog seriozitate". Sau: "Vand loc de veci in Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, langa Domnisoara cu umbrela, 4 pozitii. 8.000 euro, negociabil". Unele morminte ajung chiar si la 10.000 de euro. Scumpa-i viata de acum, dar nici aia de dupa nu-i floare la ureche....

VIETI CE SE TERMINA IN BELLU

AMINTIRI. Dorul de cei dragi, trecuti in nefiinta, este mare Candelaresele stau de veghe la morminte. Fie vara, toamna, iarna sau primavara, isi petrec toate sarbatorile in cimitir. "Suntem aici in fiecare zi. N-avem Craciun, Revelion, Paste. N-avem sarbatori, pentru ca trebuie sa fim aici, langa mortii nostri, sa le aprindem candela", povesteste una dintre ele. Stapanele candelareselor sunt si bune povestitoare... Odata, demult, s-au iubit doi tineri, fara sa stie ca au, de fapt, legatura de sange. Fratii au fost despartiti de mici, dar viata lor a mers mai departe. Fata a plecat la Paris, iar dupa o vreme s-a intamplat ca si baiatul sa ajunga in capitala Frantei, la studii. Cei doi s-au cunoscut, s-au indragostit nebuneste unul de altul si s-au casatorit. La un moment dat, tinerii Poroineanu au revenit in tara unde, intamplator, au aflat ca sunt frati. Disperati, au decis sa-si puna capat zilelor. Rafaelo Romanelli a realizat monumentul funerar al sotilor Poroineanu, dar si pe cel sub care odihneste Doamna in alb (sau Doamna cu Umbrela), Katalina Boschott. Cuvintele "Cet animal de medecin m’a tuee!" ("Animalul asta de doctor m-a ucis!") sunt, se spune, ultimele vorbe ale frumoasei aflate la capatul puterilor, pe patul de moarte, rapusa fiind de boala si de neglijenta ori imprudenta unui medic. Aceste cuvinte au fost incrustate cu litere de aur pe zidul rosu de granit al monumentului. In timp insa, literele epitafului au fost furate, una cate una. Un alt monument deosebit, pe vremuri considerat cel mai frumos din Cimitirul Bellu, este si cel al Iuliei, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, facut de sculptorul Ion Georgescu. Atunci cand l-a realizat, Ion Georgescu a respectat indicatiile pe care le primea de la B.P. Hasdeu. Scriitorul ar fi urmat intocmai sfaturile primite din lumea cealalta, prin intermediul unor clarvazatori, de la fiica sa.