În “direct” cu Ceauşescu

Transmisiunile în direct în care apăreau Nicolae Ceauşescu sau ceilalţi demnitari ai statului comunist erau socotite de “importanţă excepţională”. Nu cumva ca un “sabotor al regimului oamenilor muncii” să-şi bage nasul unde nu-i fierbea oala...

DIN ARHIVA CNSAS

Transmisiunile în direct în care apăreau Nicolae Ceauşescu sau ceilalţi demnitari ai statului comunist erau socotite de “importanţă excepţională”. Nu cumva ca un “sabotor al regimului oamenilor muncii” să-şi bage nasul unde nu-i fierbea oala...

Tinerii care urmăresc în ultima vreme revelioane în direct cu preşedintele Băsescu care bea şampanie dintr-o sticlă aruncată din mulţime pot crede că dintotdeauna transmisiunile “live” cu demnitarii statului au fost la fel de spontane. În perioada comunistă însă, emisiunile cu Nicolae Ceauşescu erau de o deosebită sobrietate, iar securiştii urmăreau pas cu pas activitatea operatorilor televiziunii publice. Prezentăm astăzi, în exclusivitate pentru cititorii Jurnalului Naţional, dispoziţiile Securităţii pentru “buna desfăşurare” a transmisiilor radio-tv “live”, în care apărea “conducătorul iubit”. Atît ofiţerii serviciilor speciale care aveau în “grijă” Radioteleviziunea, cît şi angajaţii TVR-ului trebuiau să fie cu ochii în patru permanent, pentru a nu surprinde vreun eveniment neprevăzut.

 
CONTRA SABOTAJULUI. La 27 octombrie 1977, Ministerul de Interne a emis un ordin special “strict secret”, ce conţinea “Instrucţiuni privind sarcinile ce revin şi modul de acţiune al unităţilor MI cu ocazia transmisiunilor de importanţă excepţională (radio – televiziune – sonorizări)”: “Emisiunile de radio şi televiziune în direct, precum şi sonorizările ce se asigură în cadrul acţiunilor la care participă secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România constituie transmisii de importanţă excepţională. La realizarea acestora concură Radioteleviziunea Română şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, care răspund de asigurarea mijloacelor tehnice şi a cadrelor de specialitate necesare efectuării transmisiilor în condiţii optime.

Ministrul de Interne, prin unităţi specializate, asigură paza mijloacelor tehnice folosite de Radioteleviziunea Română şi ia măsuri în vederea cunoaşterii şi prevenirii acţiunilor de sabotaj sau terorist-diversioniste, a situaţiilor de neglijenţă sau deficienţe în instalare, care ar putea afecta în vreun mod realizarea în deplină siguranţă a transmisiunilor de importanţă excepţională”.

MONITORIZARE PAS CU PAS. “Direcţia a V-a (a Securităţii – n.r.), respectiv Comandamentul acţiunii, imediat după primirea înştiinţării privind realizarea unei transmisii de importanţă excepţională, comunică Direcţiei I şi a II-a, Comandamentului pentru tehnică operativă şi transmisiuni şi Inspectoratului General al Miliţiei datele necesare referitoare la locul, ziua şi ora începerii acţiunii, cît şi durata acesteia.

Pe baza comunicării primite, unităţile nominalizate constituie de îndată grupa operativă, în componenţa căreia intră ofiţeri de la Direcţiile I şi a II-a, ce asigură contrainformativ instituţiile care concură la realizarea transmisiilor, cadre de specialişti anume desemnaţi de la Comandamentul pentru tehnică operativă şi transmisiuni, ofiţeri din compartimentele de pază şi ordine de la Inspectoratul General al Miliţiei – special pregătiţi, precum şi ofiţeri specializaţi de la Direcţia a V-a.

Din grupa operativă fac parte, de asemenea, ofiţerul de la Inspectoratul Municipiului Bucureşti – Securitate, care asigură contrainformativ staţia de radiorelee «Victoria», precum şi ofiţerii anume desemnaţi de la inspectoratele judeţene ale Ministerului de Interne pe raza cărora se desfăşoară asemenea acţiuni ori care în zona de responsabilitate teritorială cuprind staţii de echipamente de inserţie în reţeaua naţională de radioteleviziune a transmisiei programate.”

“LICHIDAREA” TURBULENŢILOR. Securitatea avea o preocupare deosebită pentru tramisiile în direct a congreselor partidului sau şedinţelor mai importante. Instrucţiunile “operative” menţionau modul de intervenţie în cazul în care cineva s-ar fi gîndit să protesteze “live” faţă de regimul comunist sau să-l înjure pe Ceauşescu: “Se va face o recunoaştere amănunţită a obiectivului, stabilindu-se împreună cu factorii de răspundere din Radioteleviziune încăperile ce se vor amenaja pentru secretariatul lucrărilor, căile de acces, starea fizică a instalaţiilor existente în zona de interes, modul de blocare a căilor de acces din clădirea Radioteleviziunii spre sala de concerte, sistemul de evacuare a personalului participant la lucrări în caz de incendii, avarii etc., precum şi alte aspecte de ordin organizatoric. Se va lua legătura cu USLA, Comadamentul Trupelor de Securitate şi Comandamentul Trupelor de Pompieri, în vederea asigurării măsurilor specifice acestor unităţi. În cazul producerii de acte turbulente sau ostile în incinta obiectivului se va interveni cu forţele existente în fiecare sector pentru lichidarea acestora.

Autorii vor fi reţinuţi şi predaţi la punctul de comandă, în vederea clarificării. În situaţia unui eventual act terorist, efectivele destinate pentru a contracara astfel de acţiuni vor acţiona imediat, pentru neutralizarea elementelor respective”.

NBC – sub urmărire

Nu doar televiziunea publică trebuia să realizeze materiale din care reieşea că situaţia ţării mergea “strună”. Securiştii aveau pretenţii ca şi ziariştii străini să filmeze exclusiv “realizările regimului”. Deci numai “oamnii muncii” în activitate, nu şi cozile sau frigul din case. În ianuarie 1982, jurnaliştii americani Diana Madinot şi James Compton de la postul de televiziune NBC, împreună cu echipa lor tehnică, au vizitat România, pentru a face o serie de reportaje. Traseul acestora a fost urmărit pas cu pas de Securitate: “James Compton s-a întîlnit în ziua de 15 ianuarie a.c. cu Cornel Răducanu, redactor la revista Lumea, cu care a purtat o discuţie de circa 50 de minute, făcîndu-şi şi unele notări într-o agendă de buzunar. În seara aceleiaşi zile, cel în cauză l-a vizitat la domiciliu pe Adrian Maftei, pictor, membru al UAP. În discuţiile purtate cu acesta, James Compton şi-a arătat nemulţumirea faţă de faptul că nu li s-a aprobat, în întregime, programul de filmare aşa cum au solicitat iniţial”. Jurnalistul american a fost urmărit atent şi în timpul filmărilor, o notă a Securităţii din 18 ianuarie 1982 relatînd: “Programul de activitate al echipei televiziunii americane NBC din ziua de 15 ianuarie a.c. a cuprins reportaje filmate la hidrocentrala Vidraru şi interviu cu Ilie Ciurescu, redactor-şef adjunct la Televiziunea Română. Din informaţii rezultă că aceştia nu au avut preocupări deosebite, reţinînd pe peliculă lacul de acumulare, peisaj etc. În drum spre Vidraru, din şosea, au filmat unele aspecte ale vieţii rurale. În cadrul interviului pe care l-au realizat la Radioteleviziune, Diana Madinot, conducătoarea grupului, a adresat intervievatului, şi cu acest prilej, unele întrebări tendenţioase. Astfel:

– Ce interesează telespectatorul român, nevoile zilnice – carne, pîine etc sau problemele păcii?

– Ce fel de dificultăţi interne prezentaţi în ştirile pe care le difuzaţi pe programul de televiziune?

– Credeţi că există condiţii ca în România să fie creat un sindicat de genul “Solidarităţii” din Polonia?

La terminarea interviului în cauză nu a avut obiecţii, afirmînd că răspunsurile au fost «pe linie»“.