„În amintirea timpului”…

In fiecare casa exista un coltisor unde sta pitita o adevarata comoara. O comoara a familiei care abia asteapta sa fie descoperita pentru a-si arata valorile. Comoara poate consta doar intr-o carte veche in care stau cuminti, asteptandu-si descoperitorul, scrisori si fotografii vechi ale unor oameni de demult, oameni ai istoriei familiei, ai istoriei neamului.

O simpla fotografie poate sa-ti aduca in suflet trairi indepartate, imagini de demult, amintiri dragi sau dureroase, dar sunt aminti­rile tale, pe care nimeni nu ti le poate lua. Amintirile din razboi sunt cele mai ravasitoare. De aceea, mana care tine scrisoarea si fotografia unui vechi camarad de arme tremura si ochii lacrimeaza fara jena, chiar daca sunt ai unui brav veteran.

'Draga, Niculae,
M-ai rugat sa-ti dau vesti despre camaradul Sub Locotenent Grenadier Stefan Vasilescu-Tecuci, din Regimentul 25 Grenadieri, pentru a-l pofti la intalnirea de luna viitoare. Cu parere de rau, am aflat ca nu mai este printre noi si, ca sa-ti improspateze amintirile, ti-am trimis aceasta fotografie a lui, pe care mi-a trimis-o mie. Eu mai am cateva, nu-ti face probleme. Le-am facut in aprilie 1917, cand dupa voia lui Dumnezeu, ne-am intalnit, asa cum stii, si am avut cinci zile de liniste, timp in care am putut trimite scrisori la familii si am legat amicitii cu unii camarazi. Razboiul si vremea proasta nu ne-au lasat sa simtim apropierea primaverii si nici bucuria Sfantului Paste, care ar fi trebuit sa patrunda in sufletele noastre si ale oamenilor din catunele din jur. Ne grabeam sa acoperim transeele cu scanduri si pamant ca sa ne adapostim de ploi si sa nu se surpe. Vasilescu-Tecuci avea de furca mult cu acoperirea furgoanelor cu grenade. Soldatii lui, adevarati zdrahoni, au terminat repede treaba si au avut parte de putina odihna. Au fost luptatori care au facut cinste Infanteriei Romane! Vom depana amintiri si te voi pune la curent cu tot ce stiu cand ne vom vedea conform celor stabilite.
Cu stima si respect, SubLt. Constantinescu Ilie din Regimentul 37, Infanterie'…

Atat. Scrisoarea si fotografia. Doar o fotografie a unui barbat tanar, purtand uniforma Armatei Romane, care-si scrie cu mandrie gradul si arma unitatii in care lupta. Fotografie trimisa unui prieten si camarad de lupta, din alta unitate. Luptatori in primul razboi mondial, cei care si-au pus vietile la baza Romaniei Mari. El scria: 'In amintirea timpului petrecut impreuna'… Dupa ani, privirea vultureasca parca spune: 'Sunt aici, am fost si voi fi! Am luptat pentru tara, suntem tot aici! Doar sa va amintiti de noi!'.
Sa va amintiti de bravul veteran…