Încalci legea, la muncă!

Legea în România e o barieră peste care sar leii, pe sub care trec căţeii şi de care se împiedică boii. O categorie ce dovedeşte acest lucru sunt contravenienţii care nu-şi plătesc amenzile şi care ar trebui, conform legii şi în urma unei decizii judecătoreşti, să presteze muncă în folosul comunităţii.

Dar "căţeii", adică cei care fac comerţ ilegal, cerşetorii, "parcangiii" şi prostituatele reuşesc să adune un număr record de amenzi fără să suporte vreo consecinţă, căci nu mai simt ameninţarea închisorii contravenţionale. Autorităţile care ar trebui să concretizeze munca în folosul comunităţii fac doar risipă de timp, hârtie şi bani publici.

O femeie din localitatea Vedea, Teleorman, e campioană incontestabilă în lumea celor care vând ilegal diverse mărfuri. A reuşit să adune în aproape 2 ani 127 de amenzi. Femeia venea la Bucureşti cu brânză şi o vindea în pieţe fără autorizaţie. Împreună cu o altă consăteancă, mai sprintenă, căci a fost prinsă doar de 27 de ori, femeia a colecţionat aceste amenzi, pe care nu le-a plătit până când instanţa s-a decis să-i transforme sumele neachitate în muncă în folosul comunităţii.

Astfel, cele două femei de 57 şi 48 de ani strâng în această perioadă peturi, încarcă şi descarcă lemne şi participă la reparaţii sub supravegherea primăriei de domiciliu, până îşi îndeplinesc numărul de ore în folosul comunităţii. "N-au ce să facă, au copii de crescut, trebuie să trăiască şi ele", le scuză obiceiul viceprimarul comunei, Ioan Preda. "E o noutate şi pentru noi, că până acum nu i-am mai avut decât pe cei cu ajutor social la muncă în folosul comunităţii. Merg împreună la treabă, oricum. Femeile au deja câteva luni de când muncesc aici şi mai au câteva ore până-şi fac norma. Îi păzesc ori eu, ori vreun consilier, când nu am timp. Nouă ne convine, că avem atâtea de făcut în localitate. E o forţă de muncă ce ne vine pe tavă", explică viceprimarul.

AVEM O LEGE, DE CE N-O APLICĂM?
Numai că astfel de situaţii nu ar trebui să fie o noutate în nici o primărie, iar primarii care-i pun la treabă pe contravenienţi n-ar trebui să reprezinte excepţii. La câţi cetăţeni care nu-şi plătesc amenzile există, ar trebui ca patria să strălucească de curăţenie, iar pe străzi şi în parcuri să fie puhoaie de oameni, ca la muncă patriotică. Statisticile arată că, pe ţară, în anul 2007, doar 688 de persoane au fost sancţionate cu prestarea muncii în folosul comunităţii în materie civilă, conform datelor comunicate de Consiliul Superior al Magistraturii.

În 2008 - 1.270, iar în primele 9 luni ale anului 2009 - 2.061 de persoane, la nivelul tuturor instanţelor, conform aceleiaşi surse. Dintre aceştia prea puţini au trecut la treabă efectiv, pentru că primăriile nu-şi bat capul cu subtilităţi sau nu vor să se pună rău cu electoratul.

Dacă ar fi să găsim o altă scuză, am putea spune că şi legea era neclară şi presupunea, până de curând, acordul contravenientului pentru ca neplata unei amenzi să se transforme în muncă în folosul comunităţii. Dar, de mai bine de două luni, acest pretext nu mai stă în picioare, deoarece Ordonanţa 2/2001 a fost modificată, iar neplata amenzilor contravenţionale se transformă în muncă în folosul comunităţii, în urma deciziei instanţei, fără a se mai ţine cont de consimţământul contravenientului. Tot degeaba. Instituţiile implicate în tot acest proces dau vina una pe alta pentru ineficienţă.

În plus, nu mai există nici spectrul închisorii contravenţionale, de frica căreia cei mai mulţi îşi plăteau amenzile. Aşa că, până la urmă, contravenientul scapă nepedepsit şi recidivează.
Să luăm pe rând fiecare verigă slabă ce contribuie la scăparea fără pedeapsă a celor care încalcă legea într-un fel sau altul.

"GĂINARII", ABONAŢI LA MUNCA ÎN ZADAR A POLIŢIŞTILOR
O zi obişnuită în pestriţa Piaţă Obor. Când nu te aştepţi, cetăţeni discreţi îţi susură la ureche "telefoane, telefoane avem!", "ţigări, ţigări, ţigări". Dacă îndrăzneşti să-ţi parchezi maşina în zonă, nu scapi de "parcangiii" care te iau cu "şefu'" şi te ghidează către locul cel mai bun, iar dacă îi ignori, îţi "sugerează" că n-o să-ţi mai găseşti maşina întreagă. La gura de metrou apar din când în când cerşetori, copii şi adulţi insistenţi. Pe trotuarele din zonă sunt întinse zeci de tarabe improvizate cu mărunţişuri, lapte, brânză, ouă, fructe, telefoane, despre care nu poţi să nu te gândeşti că au fost sustrase din genţile şi buzunarele oamenilor cinstiţi.

Noaptea, dacă ai ochiul format, observi în zonă "fetiţele" care au ieşit la vânătoare de clienţi. Aceasta este fauna obişnuită a zonei Obor, un loc nesecat de muşterii pentru Poliţia de proximitate, cea comunitară şi jandarmi.

Într-o acţiune a Poliţiei Comunitare a Sectorului 2, înţelegi ce se întâmplă în realitate pe teren. Sunt luate în vizor zone în care se ştie că vor fi găsite persoane care fac comerţ ilegal, cum ar fi Ştefan cel Mare, Piaţa Delfinului, Pantelimon. De Obor se feresc cel mai adesea pentru că au nevoie de forţe suplimentare. "Au fost cazuri în care ne-au tăiat cu cuţitul, ne-au ameninţat, ne-au bruscat. Se aliază toţi, că sunt mulţi contravenienţi în piaţă, şi cu greu le facem faţă", recunoaşte unul din poliţişti. Astfel că găinarii de la Obor sunt deranjaţi mai rar, atunci când participă la acţiuni şi jandarmii, şi poliţiştii de proximitate.

Prin urmare, într-o zi obişnuită, poliţiştii comunitari dau mai degrabă amenzi sau avertismente celor care vând trei legume la colţ de stradă şi covrigăreselor.

"PLEVUŞCA" DIN PLASA LEGII
"Iar mă iei, mă nene?", se revoltă tanti Florica, prinsă a nu ştiu câta oară cu lada cu covrigi în faţa Spitalului Colentina. Dă spăşită buletinul, dar gura nu-i tace. "Pe alţii nu-i vedeţi... Mă tot luaţi pe mine, de parcă aş vinde droguri. Daţi-mi amendă, că n-o plătesc, că parcă vă interesează pe voi că n-am ce da la nepoţi de mâncare", îi ia la sentiment bătrâna. Strategia prinde, căci un taximetrist intră în vorbă şi îi întreabă pe poliţişti de ce nu se duc să-i salte pe cei care vând ţigări în fiecare zi în faţa magazinului Obor.

"Îi luăm şi pe ăia, dar şi doamna a încălcat legea", i se explică, în timp ce covrigii femeii sunt confiscaţi şi i se face proces-verbal. A încasat 10 milioane dintr-un foc, cu posibilitatea de a plăti jumătate în 24 de ore.

La Delfinului, două femei îşi aruncă marfa în disperare într-o Dacie Break când văd că se apropie "comunitarii". Ştiu că ceea ce e în maşină e salvat, pentru că poliţiştilor le-ar trebui mandat să confişte din autoturism. Femeile vând kiwi, portocale şi mere pe trotuar aproape în fiecare zi. Vin cu bărbaţii pe post de şoferi şi paznici ai teritoriului ocupat cu micile cutii de carton. Astfel că doar ele acumulează sute de amenzi, în valoare de miliarde de lei, cum se laudă una dintre ele, iar bărbaţii se fac că sunt din alt peisaj până pleacă Poliţia.




După care aceştia realimentează tarabele improvizate din carton, şi comerţul se reia ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Muncă în zadar pentru poliţişti. Nici aceste două contraveniente nu fac nazuri când trebuie să scoată actele de indentitate, pentru că ştiu că bucata de hârtie pe care o semnează nu are nici o consecinţă concretă asupra lor.

Care mai e atunci satisfacţia muncii pentru poliţişti? "Măcar le confiscăm marfa. Asta îi doare pe ei...", ne explică un domn comisar, prezent la acţiune.

"DE CE MI-AI DAT DOAR UN MILION AMENDĂ, DĂ-MI MAXIMUM!"
Pentru femeile de mai sus, pentru cerşetori, "parcangii", vânzători ambulanţi, pentru cei care şterg parbrize sau pentru prostituate legea prevede sancţiuni contravenţionale. De cele mai multe ori, astfel de fapte sunt pedepsite cu amendă. Numai că cei vizaţi refuză sau nu au de unde să plătească amenzile şi nici cu ce să fie executaţi silit, conform procedurii. Apoi, instanţa decide că ei trebuie să dea ceva înapoi societăţii căreia i-au adus prejudicii prin comportamentul lor. Vrând-nevrând. Prin muncă.

Practica arată ca în capitală, de exemplu, în ciuda celor 2.061 de persoane sancţionate în acest an cu prestarea muncii în folosul comunităţii, coordonatorul Poliţiei de Proximitate din cadrul Poliţiei Capitalei nu-şi aminteşte de vreun caz fericit în care vreuna din ele să fi făcut vreo treabă sub supravegherea unei primării.

"Dacă m-aş mai naşte o dată şi aş fi poliţist, tot nu cred că s-ar aplica Legea 2/2001 la noi în ţară. De cele mai multe ori, sancţiunea e contestată, fie pentru că nu li se spune reprezentanţilor legii că au mai fost amendaţi în ziua respectivă (n.r. - contravenienţilor nu li se pot da mai multe amenzi în aceeaşi zi pentru aceeaşi contravenţie), fie pentru că nu vor să semneze procesele-verbale.

Dar sunt mulţi care le semnează şi care ne spun: «De ce mi-ai dat doar un milion, dă-mi maximumul de amendă», pentru că ştiu că nu vor plăti niciodată şi nu li se va întâmpla nimic", explică subcomisarul George Popa, ofiţer coordonator al Poliţiei de Proximitate la Poliţia Capitalei.

În 30 de zile contravenienţii au termen să plătească amenda. Dacă nu o fac, ajung în instanţă, iar aici li se mai dă un termen de încă 30 de zile. Nu plătesc nici de data aceasta şi, conform legii, sunt executaţi silit. Când autorităţile n-au ce să execute, li se poate aplica sancţiunea de muncă în folosul comunităţii. Când aceştia refuză să se prezinte la muncă, în cazul în care primăria de domiciliu îşi face treaba şi îi cheamă, contravenienţii ajung din nou în faţa instanţei care stabileşte iar o amendă. Pe care nu o plătesc nici de data aceasta. Apoi nu li se mai întâmplă nimic, cercul se închide.

SFIDARE ŞI TUPEU CA ÎN FILME
"Înainte mai fugeau de noi la razii. Acum stau, semnează tot, văzând că nu li se întâmplă nimic. Au tupeu, cer amenzi mai mari, insistă să scrii procesul-verbal şi apoi ţi-l rup în faţă, sfidându-ne. În faţa instanţei se dau de ceasul morţii că vând ciorapi pe stradă sau fac parcări, că mor de foame. Şi nu dau la oameni în cap şi nici nu fură. Alţii aduc de la medic tot felul de acte că sunt bolnavi şi nu pot presta muncă în folosul comunităţii. Asta e placa lor. Şi sunt absolviţi de orice sancţiune. În 6 luni, procesul-verbal se prescrie", adaugă subcomisarul.

Cu cerşetorii, poliţiştilor li se întâmplă lucruri demne de filmul "Filantropica". La Unirii era un bătrân de vreo 80 de ani cu o pungă cu lichid la vedere, ca şi cum era operat. "Am vrut să-l legitimăm, dar ne dădea diverse denumiri. Irita lumea împotriva noastră, să zică că e bătrân şi că nu face nici un rău, iar noi să facem bine să alergăm după hoţii adevăraţi. Dar şi el era un hoţ. L-am dus la secţie în cele din urmă şi, la percheziţie, am descoperit în buzunare mai multe chitanţe de la CEC. Omul depunea în fiecare zi câte 3-5 milioane de lei.

Aşa i-am aflat şi numele, şi domiciliul. Avea o casă mare, cu gard înalt în Bucureşti, avea pensie, dar mai făcea şi el un ban. Pentru faptul că ne lovim la tot pasul de cerşetori, vânzători la negru, tot poliţiştii sunt arătaţi cu degetul că nu-şi fac treaba. Dar e o muncă fără finalitate, degeaba. Sfidare. Statul român pierde aici: bani la buget, noi nu mai avem autoritate şi oamenii nu mai au încredere în noi", prezintă subcomisarul Popa absurdul situaţiei.

CERERI TRATATE CU "EJECT" DE INSTANŢE
A doua verigă ce se ocupă de contravenienţi, fie ei ocazionali, cum sunt şoferii care încalcă regulile de circulaţie şi care-şi plătesc de obicei amenzile, fie perseverenţi, cum sunt cei din exemplele de mai sus, o reprezintă instanţele de judecată. Judecătorul Adina Mitrea, preşedinte al Secţiei Civile din Sectorul 3 al Capitalei, spune că, înainte ca Ordonanţa 2/2001 să se modifice şi să nu mai fie nevoie de acordul contravenientului pentru muncă în folosul comunităţii, instanţele mai mult respingeau acţiunile pentru că, de obicei, contravenientul nu se prezenta.

"În anul 2009 am înregistrat 19 cauze. Sunt pronunţate 4 dintre ele, iar 2 au deja mandate de executare. Cele două se referă la Legea 12/1990, adică personele respective au vândut diverse mărfuri fără autorizaţie. Una dintre femeile care trebuie să facă muncă în folosul comunităţii avea 127 de procese-verbale încasate în 3 ani", adaugă preşedinta. Este vorba despre femeia din localitatea Vedea, care îşi ispăşeşte într-adevăr pedeapsa şi e pusă la treabă de primarul din localitate. Între 2007 şi 2009, cu toate că legea s-a modificat anul acesta, au fost înregistrate 36 de astfel de situaţii.

La un proces în care se cerea transformarea amenzilor în muncă în folosul comunităţii, proces desfăşurat la Judecătoria Sectorului 3, dosarul în cauză a fost expediat imediat. Pentru că nu apărea în acte domiciliul celui reclamat de Regionala de Transport Feroviar Iaşi, instanţa a amânat până când respectivul va fi citat la domiciliu.




"De multe ori e o aventură să dăm de urma acestor oameni, să-i cităm. Unii nu locuiesc la adresele pe care le găsim, alţii pleacă în străinătate şi durează mai mult. Şi, de aceea, de multe ori, judecătorii resping. Mulţi contravenienţi aduc taloane de pensie, acte medicale, vai mama lor... Înainte să se schimbe legea, aveam trei posibilităţi: să-i dăm amendă, muncă în folosul comunităţii sau să respingem cauza. Şi respingeam de cele mai multe ori că ştiam că nu se prezintă la muncă. Iar dacă nu vin la muncă, primăriile ne înştiinţează şi ajung tot la noi şi le dăm amendă. Pe care n-o plătesc. E un cerc. Şi nu li se întâmplă nimic...", trage aceeaşi concluzie amară ca şi poliţiştii doamna judecător Mitrea. Prescripţia pentru sancţiunea de muncă în folosul comunităţii survine în 2 ani.

În Sectorul 2, în 2007, din 84 de cereri de transformare a amenzii contravenţionale în muncă pentru comunitate, instanţa a respins 80 dintre ele, în 2008, din 12-11 au fost respinse, iar anul acesta, din 71 de cereri depuse la Judecătoria Sectorului 2, 59 nu au fost încă soluţionate, 9 cereri au fost respinse şi 2 au fost suspendate. Una singură a fost până acum admisă. Motivarea instanţei pentru atâtea respingeri este următoarea: "Principalul motiv de respingere este acela că actul normativ în baza căruia s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale nu prevede în cuprinsul său posibilitatea aplicării sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii".

Numai că Ordonanţa 2/2001, modificată şi apărută ca Legea 645/2009, spune că sancţiunile contravenţionale principale sunt avertismentul, amenda contravenţională şi prestarea unei munci în folosul comunităţii.

MACINĂ ÎN GOL
Surse din CSM au subliniat că problema nu e neapărat a instanţelor: "Multe din procesele-verbale nu au datele integral completate. În Ordonanţa 2/2001 se arată clar la articolul 16 ce trebuie să conţină un astfel de proces-verbal: datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului. Dacă nu există aceste date, procesul-verbal se anulează. În fine, dacă instanţa trimite până la urmă la primării hotărârea, aici nu există cadru logistic.

Dacă primarul e gospodar, în comune şi localităţi mai mici, atunci îi trimite la curăţarea spaţiilor verzi, în parcuri, pe străzi. Dacă nu... Primăria trimite la Biroul de Executări hârtia că s-au făcut orele respective. Suntem, din păcate, plini de hârtii, dar cu o ţară plină de mizerii". În concluzie, spun reprezentanţii magistraţilor, instanţele nu au de multe ori nici un feedback că sancţiunea dispusă se pune în aplicare, aşa că preferă să respingă.

CEI CARE VIN LA MUNCĂ ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII - "OAMENI CU CONŞTIINŢĂ"
În Slobozia, Valentin Tudoran de la Direcţia Administraţie Publică din cadrul primăriei spune că, anul acesta, din "noianul" de vreo 20 de mandate de executare s-au prezentat 4 persoane. "Contravenienţii s-au făcut vinovaţi de tulburarea liniştii publice, au transportat marfă fără documente sau au luat amenzi de circulaţie. Instanţa ne pune în vedere să-i luăm cu Poliţia de acasă şi să-i aduc la muncă. Dar Primăria n-are dreptul. De obicei se prezintă la muncă oameni care au conştiinţă, care vor să «topească» o amendă în acest mod.

Dar sunt mulţi care nu se gândesc şi amenda rămâne în aer", arată Tudoran problemele pe care le are şi Primăria, din moment ce nu-i sunt trasate atribuţii clare în aceste situaţii.

Primarul comunei Baloteşti din judeţul Ilfov, Ion Florian, spune că ştie că acest sistem a funcţionat cândva. "Veneau hârtii de la instanţă. Dar, din câte ştiu, nu mai merge aşa. Era o metodologie mai complicată, dar ne rezolvam şi noi nişte probleme, că avem personal restrâns. Plus că-i obişnuiam pe contravenienţi cu munca. La noi e şi o comună mai... ştiţi dumneavoastră, cu unele probleme. Îi număr pe degete pe cei care au prestat muncă în folosul comunităţii, acum 3-4 ani. Dacă n-am mai primit notificări de la instanţe... Eu aş fi pro.

Logistic, ne-am descurca. Decât să plătim pe unii şi pe alţii, îmi convine să cumpăr cazmale, greble şi să am forţa de muncă asigurată", spune primarul.

Vandana M., o femeie din Bistriţa Năsăud în vârstă de 32 de ani, ar fi putut intra în istorie ca prima persoană care şi-a îndeplinit complet obligaţiile cetăţeneşti şi a terminat de executat toate cele 403 ore de muncă în folosul comunităţii la care a fost condamnată pentru că nu şi-a plătit sutele de amenzi în valoare de aproximativ 130.000 de RON, adică peste un miliard de lei vechi. Toate amenzile au fost date pentru prostituţie. Femeia şi-a schimbat domiciliul în judeţul Cluj şi şi-a ispăşit o parte din pedeapsă la Primăria Căşeiu.

"Mergea cu cei de la ajutor social la săpat şanţuri, la curăţenie. Mai venea cu concubinul şi foloseau căruţa lor pentru a căra diverse. A făcut doar 100 de ore din câte avea de muncit. Noi am comunicat asta instanţei şi nu s-a mai întâmplat nimic. Oricum, în timpul în care făcea muncă în folosul comunităţii, femeia a continuat să practice meseria pentru care a fost amendată de atâtea ori", concluzionează primarul comunei.

Prin urmare, în vreme ce în ţări despre care ne place să spunem că sunt "civilizate", nici vedetele nu sunt scutite de la a presta munci în folosul comunităţii dacă-şi bat partenerii sau conduc bete, în România, aplicarea legii depinde de bunăvoinţa cu care-şi fac treaba unele autorităţi publice sau de "conştiinţa" celor împotriva cărora se aplică aceeaşi lege.