Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intai a plouat, apoi a nins, apoi a fost viscol, apoi a venit un frig ca niciodata. Si in frig am insistat sa cred ca Romania poate fi guvernata de bun-simt. Insist in ideea ca si pentru ceilalti romani gafele mitocanilor din politica, fotbal, TV, top 300 sunt doar divertisment si nu valori in sine.
Bunul simt nu e un concept foarte complicat, rezista si la ?20 de grade in viscol si la gaz lacrimogen, si in duba, si la bastoane. Ideea asta a fost vie in fiecare seara de la 8 in fata fantanii de la Arhitectura, o data cu ea si eu si cei care au ras tot timpul acolo. Piata a trecut peste frig cantand despre Base marinarul, strigand 'la noi in multime este cald si bine', razand de jandarmii infofoliti care pazeau floraria si patiseria si de securistii carora le ingheata degetele pe aparatul de fotografiat.
Am tot dat zapada in fata blocului in care locuiesc de cate ori a fost nevoie, dar n-am fost niciodata voluntar. Am dat zapada si spart gheata si in Piata. In ziua in care din elicopterul platit din banii mei autoritatile instigau tot pe banii mei la lupta de clasa anuntand ca romanii deszapezesc doar drumul pana la carciuma si asteapta sa vina jandarmii sa le mature curtea, am fost prima oara voluntar.
Am mers cu masina, am impartit 2 metri cubi de aer cu un suporter, un functionar de banca si doi avocati cantand cu Vali Sterian. Nu era nici un jandarm la deszapezit, doar seful de post care s-a speriat teribil auzind cine sunt cei care au venit la deszapezit. Eu am ajuns la Reviga pe casa unei batrane care nu mancase de o saptamana, cu lopata in mana, incercand imposibilul. Am prins apusul Soarelui cu picioarele inghetate pe acoperisul lui nea Fanica din satul Mircea cel Batran. Cum prima mea experienta de voluntar era deja suprarealista, finalul a fost pe masura: am vorbit de Nietzsche cu preotul satului, un om care radia bunatate si pace in fiecare cuvant.
Pe 6 martie am ajuns din nou in duba Jandarmeriei, cu buletinul in mana, direct din fata Ministerului Economiei. Recunosc ca nu am fost niciodata mai ecologist decat media romanilor. Nu m-am dus acolo numai pentru ca exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica in tara lui Chevron a facut ca apa de la robinetele fermierilor americani sa ia foc de la bulele de gaz si animalele lor sa isi piarda parul.
M-am dus acolo pentru ca presedintele meu crede ca daca nu mai poate sa cumpere avioane de la americani din banii mei ca iese cu scandal, atunci e liber sa dea pe gratis ce a mai ramas de exploatat in tara asta, adica resursele naturale si foamea cetatenilor decenti pe care i-a adus in sapa de lemn cu viziunea lui de supercapitan de nava. Pe 7 martie am ajuns din nou in duba, de data asta din fata MAI-ului, unde am cerut demisia pentru calatoria fortata cu duba din ajun.
La intrarea in duba m-am impiedicat putin cu plexul si apoi cu ficatul in coatele jandarmilor alaturi de un reporter. Tot nu m-au impresionat, asa ca seara pe 8 martie am revenit in Piata pentru inca o expresie a bunului simt. Toate florile din Piata aveau voce, cereau egalitate. Ne-au oferit ele flori noua, calatorilor cu duba. Am cerut impreuna egalitate, crese si gradinite, nu borduri, reprezentare, nu martisoare. Am cerut parteneriat, nu patriarhat si desi vocea mea era mai groasa ca a lor, revolta asta era mai calda ca toate celelalte. De data asta bunul simt mirosea a primavara in familia romaneasca.
Citește pe Antena3.ro
