Interviu cu dracu’

Pentru ca, uneori, o audienta la Cel de Sus e greu de obtinut, sa-i iei un interviu lui Cinenutrebuie e o performanta gazetareasca mai lesnicioasa si cel putin la fel de impresionanta. Comentatorul nostru Marian Nazat a batut la poarta Impielitatului si s-a intors de acolo cu raspunsuri izvorate din etica infernala.

Mai norocoasa decat mine, ziarista italianca Romina Temperini a obtinut o audienta la cancelaria Cerurilor si a realizat un "Interviu cu Dumnezeu", de-o simplitate induiosatoare si emotionanta, care circula pe Internet, intru alinarea si izbavirea sufletelor inca nesurpate si imblanzirea celor salbaticite de instrainare si neiubire. Desi solicitasem si eu sa intru la Stapanul Lumii, n-am primit acceptul, asa ca m-am reorientat, imbufnat ce-i drept, spre Iad, unde caile sunt lesnicioase si la indemana oricui.

Cei din Administratia Infernului mi-au trimis degraba o invitatie ademenitoare, inzorzonata cu sigiliul, in forma de copita, al Necuratului, si presarata cu fraze mefistofelice, pline de promisiuni mieroase. Am consimtit pe loc si, intr-o dimineata sinilie, cu dare vinetii, m-am infiintat la Poarta impielitatilor, inarmat cu un reportofon sofisticat, o dracovenie numa’ buna sa amageasca neinfranatele vietati ale subteranelor. Eram pregatit sa-l descos pe Aghiuta cu intrebari indiscrete si impertinente, mizand pe volubilitatea-i demonica, cum se dusese vestea-n lung si-n lat. Duhnea a catran calcinat dimprejur si, prin fumul inecacios, abia zaream siluetele vagi ale locuitorilor taramului inbeznicit.

Paseam sfios, care nu cumva sa ating trupurile goale ce se viermuiau erotic, degajand miasme acru-intepatoare. Un incornorat, cu gesturi subalterne, m-a condus servil pana in fata unei fapturi ciudate si s-a departat la fel de obsecvios, lasandu-ma singur cu aceasta. Seful suprem al dracilor, caci el era, se tologise intr-un hamac hatanat de trei fapturi senzuale, de sex incert, si se dezmierda voluptuos in bai de pucioasa. L-am cercetat cu insistenta cutezanta, curios sa-i dezleg taina, dar insolenta mea nu-l deranja defel. Ochii pareau doua margele rosii, incinse de placeri cotropitoare, si ma scrutau viclean, cat sa ma risipesc in imensitatea lor tenebroasa. Mi-a facut semn sa ma asez pe o perna pufoasa, in jurul careia, pe masute joase, de fildes, stateau ispititoare farfurii cu substante halucinogene si sticle cu bauturi afrodisiace.

"Asadar, vrei sa-mi iei un interviu?", m-a intrebat gustereste Dracu’.

"Da", m-am repezit sa-i raspund.

"Dar de ce tocmai mie?", m-a fixat sfredelitor, tragand adanc din trabucul ars pe jumatate.

"Pai, la Dumnezeu n-am putut sa patrund. Mi s-a zis ca acolo trebuie sa astepti zeci de ani, deoarece serviciul de siguranta al Divinitatii, organizat pe reguli draconice, te verifica pana la ultimul stramos. Gelos pe "macaronara", mi-am amintit de tine si m-am gandit ca oamenii sunt innebuniti sa te cunoasca, chiar si citind acest inedit interviu. Si, la urma urmei, cui nu-i place sa taifasuiasca, uneori, cu Dracu’? O tacla, doua, si nu prea des, cat sa pui la cale monstruozitati oribile ori barfe otravitoare! De fapt, ca sa fiu sincer, muritorii tie iti inalta cel mai adesea osanale si nu lui Dumnezeu, cum se lauda ei cu soioasa prefacatorie. Dar sa nu pierdem vremea: ce te surprinde foarte tare la oameni ?"

"Ca-si irosesc usor, mult prea usor, copilaria, inocenta adica, tanjind sa devina intelepti, desi "morala inteleptilor nu e niciodata o morala eroica", vorba filozofilor lucizi. Si nesabuinta cu care isi incarca constiintele cu crime si faradelegi, molfaind printre dintii cariati rugaciuni de iertaciune, in speranta ca Dumnezeu ii va gratia. Sarmanii, nu stiu ca nici spovedania si nici rugaciunea nu-i va scapa de focul meu parjolitor, ca tartor neinduplecat al intunericului! La ala de Sus razbesc doar sfintii, si astia se nasc rar, pe cand in ashramul meu depravat e loc pentru toti netrebnicii. si ii asigur ca, aici, viata nu difera de cea traita pe Pamant, e doar o lume a adancurilor, fara stele si cer."

Dracu’ a tacut, mangaiat de fiicele acelea lascive, usuratice, a tras cateva fumuri de havana si a inceput sa sparga jucaus, cu coada-i neastamparata, rotocoalele fumuroase.

"Ce le transmiti totusi bietilor muritori, care te pomenesc neincetat?", l-am iscodit la sfarsit.

S-a uitat la mine terebrant, cu trufie si mila, ca la o ganganie, si mi-a raspuns grav:

"Sa se resemneze, ca nu viata le este ofranda cea mai pretioasa, ci moartea, intrucat ea ii aduce in nemarginirea mea satanica si, cu cat pacatele lor vor fi mai mari, vesnicia alaturi de mine ii va rasplati inmiit;

ca, in lipsa aurului si a argintilor, n-au cum sa izbandeasca, iar pentru asta ii indemn sa fure, sa insele, sa violeze si sa nu se dea in laturi de la nimic cand viciul ii provoaca;

ca suferinta izvoraste dintr-o permanenta si mistuitoare comparare cu altii, iar pentru vindecare n-au decat sa-i terciuiasca pe cei care le produc suferinta;

ca iubirea inseamna chin, deseori mortal, si, de aceea, le cer sa se fereasca din rasputeri de acest stupid sentiment, care ii sleieste de energie si-i obliga la gesturi ridicole, caraghioase;

Sa invete ca frica celorlalti se construieste in ani si nu dispare imediat, ba, dimpotriva, dainuieste generatii intregi, precum blestemul;

ca sunt indeajuns secundele pentru a ucide, dar sangele scurs din trupul dusmanului le va innobila existenta precara, ii va arvuni nemuririi si le va lumina obida noptilor;

ca razbunarea e fructul dulce al dreptatii pipaibile, accesibile, si ca obrazul intors le va umple neamul de rusine;

ca numai prin ura si razbunare omenirea se va purifica si-si va desavarsi rostul.

Sa priceapa ca iertarea este semnul slabiciunii si ca milostivul Dumnezeu e o minciuna sfruntata;

ca marirea se cumpara cu bani, favoruri si uneltiri si se pastreaza intocmai;

ca nu au in preajma prieteni adevarati, ci doar carnasieri hulpavi si lipsiti de scrupule, intotdeauna dispusi sa le devoreze parelnica fericire si sa se infrupte cinic din descompunerea lor sufleteasca;

ca stapanii isi intemeiaza mereu puterea discretionara pe lasitatea slugilor, indopate pervers cu pilde cristice, niste basme scornite pentru prostirea turmei;

ca visului implinit ii este indiferent de cadavrele presarate pe drum;

ca gloria este darul sublim al destinului, fara osebire de mijloacele cu care a fost dobandita;

ca important este sa ai ce-ti doresti si ca injositor este sa induri umilinta si batjocura semenilor tai;

ca, pentru a avea totul, este permis totul.

Ca Dumnezeu nu-si iubeste fiii, de vreme ce i-a condamnat irevocabil la batranete si la moarte, la durere si la boala, si ca, pentru a veni la mine, nu e nevoie nici macar de-o rugaciune. Sunt suficiente injuratura si hula, crima si minciuna, ura si pizma, tradarea si sodomia, spurcaciunea si blasfemia".

Ochii ii sclipeau sardonic, scaparand luciri de smoala fierbinte. Discursul lui diabolic ma derutase, recunosc, si-mi era teama ca-n lumea de sub stele sa nu fiu inconjurat de cete intregi de draci, ascunse sub chipuri omenesti. Mi-am invins sperietura si am rupt-o la fuga spre Dumnezeu, blandul si rabdatorul Dumnezeu!, unica noastra sansa de mantuire.
Marian Nazat

Interviu cu Dumnezeu

Cu titlul meu de ziarist, recent obtinut, m-am hotarat sa realizez un interviu important, si dorinta mi-a fost acceptata; mi s-a permis astfel o intalnire cu Dumnezeu.

"Intra!", mi-a zis Dumnezeu. "Asadar, vrei sa-Mi iei un interviu?"

"Da", i-am raspuns ...

"Ce voiai sa Ma intrebi?"

"Nu e o intrebare nici noua, nici dificila pentru Tine: ce Te surprinde cel mai mult la oameni?"

Mi- a spus:

"Ca se plictisesc sa fie copii - grabindu-se sa creasca - , si apoi suspina dupa vremea cand erau copii. Ca mai intai isi distrug sanatatea pentru bani, pentru ca apoi sa piarda banii pentru a-si recapata sanatatea. Ca, facandu-si prea multe griji pentru viitor, neglijeaza prezentul, si asa nu traiesc nici prezentul, nici viitorul. Ca traiesc ca si cand nu ar trebui sa moara, si mor ca si cand nu ar fi trait...".

Dupa o lunga tacere, I-am zis:

"Lasa-ma sa Te mai intreb ceva: ca Tata, ce le-ai cere copiilor Tai?"

Mi-a raspuns:

"Sa invete ca cel mai de valoare pentru ei nu este ce au in viata, ci pe cine au alaturi;

ca bogat nu este cel care are mai mult, ci cel care are nevoie de mai putin;

ca trebuie sa-si controleze actiunile, altfel actiunile ii vor controla pe ei;

ca nu este bine sa se compare cu ceilalti, pentru ca intotdeauna va fi cineva mai bun sau mai rau decat ei;

ca nu pot face pe cineva sa-i iubeasca, ceea ce pot face intr-adevar este sa se lase iubiti.

Sa invete ca increderea se construieste in ani si se poate distruge in cateva clipe;

ca sunt de ajuns doar cateva secunde pentru a-i rani profund pe cei pe care ii iubesc si pot trece chiar ani pana sa repare raul facut.

Sa invete ca a ierta se invata iertand;

ca sunt oameni care ii iubesc mult, dar, pur si simplu, nu stiu cum sa demonstreze acest lucru.

Sa invete ca banul cumpara totul, mai putin fericirea;

ca, atunci cand sunt suparati, au dreptul sa fie, dar asta nu le da dreptul sa-i supere si pe cei din jurul lor;

ca prietenii adevarati sunt atat de rari, incat, daca au intalnit unul, inseamna ca au gasit o adevarata comoara;

ca nu intotdeauna este suficient sa te ierte altii, de multe ori trebuie sa te ierti tu insuti.

Sa invete ca sunt stapanii a ceea ce se abtin sa spuna si sclavii a ceea ce spun;

ca ceea ce seamana, aceea vor culege; daca seamana barfe, vor culege intrigi, daca seamana dragoste, vor culege fericire.

Sa invete ca fericirea adevarata nu inseamna sa-ti realizezi visele, ci sa fii multumit cu ceea ce ai. Fericirea nu tine de noroc, ea este rezultatul propriilor decizii. Oamenii decid daca traiesc fericiti cu ceea ce au sau daca mor de invidie si de gelozie pentru ceea ce le lipseste sau au nevoie.

Sa invete ca a dori si a iubi nu sunt sinonime, ci antonime: a dori cere totul, a iubi ofera totul;

ca niciodata nu vor face ceva atat de maret, incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai mult si nici ceva atat de rau incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai putin. Dumnezeu ii iubeste pur si simplu, in ciuda comportamentului lor.

Sa invete ca cea mai mare distanta la care se pot afla de Mine, Dumnezeu, este distanta unei simple rugaciuni".

Am ramas in liniste, tinandu-ne de maini ...

Oare o sa invatam si noi vreodata?
Romina Temperini