Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ana Ciontea este un bijutier medieval, care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai nevăzute colțuri și umbre. Impresionează prin talentul, intuiția și știința de a construi personajele. După nenumărate roluri din teatru și televiziune – cine nu și-o amintește în Ioana d'Arc – a petrecut mulți ani pe scenele din Franța, după ce obținuse un succes răsunător în Trilogia lui Andrei Șerban, pe scena TNB, evoluând la Limoges, sub bagheta lui Silviu Purcărete, dar și Athénée Theâtre Louis-Jouvet din Paris, unde a jucat în Cântăreața cheală, ziarele franceze elogiind-o. A fost Casandra în Orestia lui Silviu Purcărete, Titania și Hippolita, în Visul unei nopți de vară, în regia lui Silviu Purcărete. Forța acestei mari actrițe care crează roluri de neuitat, pe scenele de teatru sau în film este dată în primul rând de o forță interioară: „Meșteșugul trebuie să te ajute să îți construiești rolul. Iar intuițiile pe care le ai dau aripi rolului. Eu nu prea știu să lucrez tehnic. Lucrez întotdeauna, cum se spune la noi, „la cald”, punând suflet.” Să nu uităm nici de Sierranevada, în regia lui Cristi Puiu, cât și de covorul roșu de la Cannes. Când s-a reîntors în țară, pe scena TNB, spunea: „Doamne, ce dor mi-a fost de limba română, să joc în românește… Ce dor mi-a fost de prieteni, de locurile copilăriei mele din Apuseni. Mi-era dor de tot.”
Dacă ar fi să privești în urmă, care a fost cel mai frumos Crăciun de până acum? Poate cel al copilăriei?
Am nostalgia câtorva momente legate de Crăciun. Amintirea cea mai pregnantă a „Crăciunului fericit” este asociată, în mintea mea, cu mirosul cozonacilor care se coc în cuptor, mari, revărsându-se peste tăvi. După ce îi scotea din cuptor, mama punea cozonacii să se „odihnească” sub un șervet curat. Nu înțelegeam, la acea vârstă fragedă, de ce ar fi cozonacii „obosiți” la scoaterea din cuptor și de ce nu primeam imediat acea felie mare de cozonac cu multă nucă și zahăr, parfumat cu vanilie, coajă de portocală și lămâie.
Tata îmi făcea cadoul cel mai frumos: un brad argintiu din Munții Apuseni. Mă uimea precizia cu care era desenată liniuța alb - argintie din mijlocul fiecărui ac de brad.
Citește pe Antena3.ro
Imaginația mea era atât de stârnită de plăcere, încât mi se părea că bradul strălucea înainte de a fi împodobit. Sunt și astăzi fascinată de globuri, dar ale mele, cele pe care le păstram în cutii de pantofi, m-au făcut să visez în fiecare iarnă, de Crăciun. Copilăria mea a avut strălucirea acelor globuri din pomul de Crăciun.
“Cel mai frumos Crăciun”: mama zâmbind, tata aducând și împodobind cel mai frumos brad și Ana, fetița roșcată, privind fericită și fascinată artificiile… În satul Criș, din Apuseni, florile de gheață de pe geam aveau niște forme fabuloase. Erau ierni aspre, cu zăpadă mare, se făcea focul în casă, mirosea a lemne și a sarmale. Am învățat de la ai mei că e bine să dăruim! Nu doar de Crăciun.
Cum a fost pentru tine anul 2019?
Doar scena rămâne locul unde mi se pot îndeplini toate visele. Anul 2019 a însemnat pentru mine bucuria și binecuvântarea de a-mi exercita profesia pe scena Teatrului Național București, în film și la televiziune. Joc în spectacole la care țin, sălile sunt pline și rolurile mele sunt diferite.
Anul acesta, ziua mea m-a prins pe platourile de filmare ale serialului Sacrificiul. În film, m-am întâlnit cu regizori din noua generație.
Am înțeles, încă o dată, că sunt fidelă, ca întotdeauna, profesiei mele, că o iubesc ca la început și
că resimt aceeași vulnerabiliate ca la debut. Voluptatea și frumusețea acestor momente unice mă face să vin zâmbind la teatru sau pe platoul de filmare.
Dacă nu le-ați văzut încă, vă propun câteva spectacole ale Teatrului Național din București, în care joc: Umbre, Revizorul, Regele moare, Două loturi, Viforul, O întâmplare ciudată cu un câine la mizeul nopții…
La poarta dintre ani, ce îți dorești?
Știi, când începe un An Nou, am sentimentul că totul este posibil! Firește, mă gândesc la acele lucruri bune, care îți mângâie sufletul. Îmi păstrez acest optimism și pentru anul 2020! Aștept și îmi doresc roluri frumoase în teatru și film, sănătate și bucurie! Iarna să fie iarnă, și vara, vară! Ce îmi doresc? Magie! Transformare! Steluțe mângâietoare pste mine și peste lume. Ca să pot oferi mai departe celorlalți cu drag.
Din inimă, Crăciun fericit tuturor! La mulți ani!
