Jurnalul National: Dar i-ati chemat si apoi le-ati multumit minerilor pentru ce au facut la 14 si la 15! Miron Cozma asa zice, ca i-ati chemat, ba mai mult, ati vrut sa-l faceti mare in guvern, drept recompensa. Mai credeti acum ca merita clementa dumneavoastra, chiar daca efemera?

Ion Iliescu: Nu i-am chemat sa vina la Bucuresti. Este bine stiut ca dupa decembrie 1989 fortele de ordine erau slabe, timorate de acuzatiile privind participarea la reprimarea manifestatiilor anticeausiste din 17-22 decembrie 1989, ca actionau neprofesionist, facilitand astfel actele de violenta si de vandalism savarsite de grupurile anarhiste care s-au manifestat in 13 iunie. Acele violente i-au ingrozit pe bucuresteni si pe marea majoritate a romanilor. Si nu le-am multumit minerilor pentru violente, nu puteam face asa ceva. Eu le-am multumit lor, si nu doar lor, pentru altceva: pentru gestul lor de solidaritate, gest care a fost salutat si de populatia Bucurestilor, iar minerilor si pentru a-i determina sa plece din Capitala. Dar nu doar minerii au intervenit atunci pentru restabilirea ordinii publice, ci si multi alti oameni, din Bucuresti si din provincie, care nu intelegeau de ce trebuie sa suporte amenintarile unei minoritati agresive.

Domnul Cozma declara acum ceea ce crede domnia sa ca ii foloseste pentru a obtine eliberarea conditionata. Nu cu mult timp in urma declarase cu totul altceva, inclusiv faptul ca se incercase santajarea sa pentru a face declaratii impotriva lui Iliescu. Asta nu face din spusele lui un adevar de necombatut. Dimpotriva, circumstantele in care a facut aceste declaratii pun la indoiala veridicitatea si corectitudinea lor. Este un alt exemplu de abuzuri ale procurorilor care instrumenteaza acest dosar. Procedeul nu este nou.

Nu, nu regret actul de clementa pe care l-am facut cu buna-credinta si din dorinta de a mai face un pas in directia reconcilierii cu trecutul. Justitia s-a pronuntat, iar Cozma a ispasit o mare parte din pedeapsa. Regret ca nu am anticipat reactia violenta a celor care si-au facut meserie din contestarea mea. Revocarea gratierii a fost o eroare. Dar nu puteam face altceva in acel moment, si din cauza lui Cozma au suferit si altii.

Nu stiu insa de ce alte gesturi de reconciliere, cu un impact infinit mai consistent asupra climatului din tara, precum cel fata de Regele Mihai, fata de Europa Libera, invitarea in tara a lui Paul Goma, si as mai putea cita, sunt trecute sub tacere sau minimalizate. Ele nu conteaza sau contrazic eticheta pe care mi-au pus-o cativa indivizi galagiosi care se cred "societate civila" si "instante morale"?

Au dreptate cei care va acuza ca nu ati vrut sa rupeti Romania de URSS si s-o bagati in NATO si in UE, domnule Iliescu?

TRECUT. Fostul presedinte nu regreta clementa fata de Cozma

Este si acesta un mit tenace ca nu as fi vrut eu sa rup Romania de URSS si sa aderam la UE si la NATO. In ciuda acestor afirmatii lipsite de orice fel de sustinere in realitate, toata lumea stie ca aderarea la ambele structuri a inceput si s-a finalizat in timpul mandatelor mele.

Va reamintesc ca programul Revolutiei Romane, definit in punctele sale fundamentale de Comunicatul catre tara, din seara zilei de 22 decembrie 1989, continea explicit proiectul integrarii europene si euro-atlantice a tarii. Din pacate, se uita prea adesea ca acest proces impunea o serie de pasi, din nevoia de compatibilizare cu un sistem care functiona dupa valori si principii total opuse sistemului totalitar, din care abia iesiseram.

Primul pas era unul de natura politica: revenirea la democratie. Am promovat pluralismul politic si pe cel al formelor de proprietate, alegerile libere, presa libera si libertatea de opinie si de exprimare. Am adoptat o noua Constitutie, am reinstaurat o serie de institutii politice distruse de totalitarism, am proiectat si introdus altele noi, au fost garantate o serie de drepturi si libertati cetatenesti extinse.

De asemenea, pe plan extern, am contribuit la disolutia Tratatului de la Varsovia si a CAER, gest care a marcat ruptura de un sistem de securitate colectiva si de un spatiu economic integrat care au fost simboluri ale Razboiului Rece si ale divizarii Europei, ca apoi sa ne orientam ferm spre institutiile europene si euroatlantice.

Restructurarea din temelii a economiei a generat cele mai mari costuri economice si sociale. S-a spus ca noi nu am aplicat "terapia de soc", cea care ar fi dat rezultate in tarile vecine. Este o viziune cel putin discutabila. O singura tara a aplicat, ad literam, terapia de soc: Rusia. Rezultatele au fost cele cunoscute. Cehoslovacia, Polonia si Ungaria incepusera un lent proces de liberalizare economica si de privatizare inca din anii ’70-’80 ai secolului al XX-lea.

In 1990, in Romania doar 4% din PIB se forma in economia privata, in timp ce in celelalte tari mentionate acest procent era undeva in jurul cifrei de 15%-20%.

Am luat masuri radicale: am transformat intreprinderile de stat in societati comerciale, le-am acordat autonomie, am desfiintat sistemul de planificare si de alocare centralizata a resurselor, am inceput un amplu proces de privatizare, am liberalizat majoritatea preturilor.

Putem discuta despre modelul de privatizare ales, care a fost, peste tot in Est, influentat de modelul neoliberal al doamnei Thatcher, cel al "capitalismului popular". Este vorba de mult-hulita metoda MEBO, printre altele, dar si de FPP si de FPS. Dar, indiferent de modelul de privatizare ales, una este proprietatea, si alta administrarea ei.

Punctul slab al tranzitiei s-a manifestat la nivelul administrarii proprietatii statului. In ciuda a aceea ce au sustinut multi economisti romani si straini de prestigiu, vezi scrierile lui Gallbraith, s-a acreditat ideea ca trebuie sa privatizam cu orice pret, doar pentru a scoate statul din ecuatie. Jaful din economie ar fi fost infinit mai mic daca am fi inceput prin privatizarea managementului economiei publice.

Am adoptat, in anii de inceput ai reformei, o serie de facilitati fiscale, care au dus la infiintarea a peste 650.000 de IMM, inclusiv in domeniul productiei de bunuri si servicii. Am deschis economia, imediat dupa 1989, asa cum nu multe tari din Est au facut. De fapt, multe dintre problemele din economie si-au avut originea in aceasta trecere brusca de la protectionism la libera concurenta, in conditii total defavorabile pentru actorii economici romani: lipsa unor institutii financiar-bancare, costul prohibitiv al creditului, asimetrie de tratament, bariere tarifare si netarifare in calea exporturilor romanesti etc.

Prin desfiintarea CAER am pierdut pietele din Est si piata fostei URSS. Comertul exterior s-a reorientat masiv spre tarile CEE (actuala UE). De asemenea, am suportat efectele mai multor embargouri: Irak, fosta Iugoslavie, tari din Africa si din Orient. Uitam de conditiile externe in care s-a desfasurat tranzitia: conflictele din Balcani, din Transnistria, destramarea fostei URSS, care au tinut capitalurile straine departe de zona.

Cu toate astea, am devenit membru al Consiliului Europei, am aderat primii la Parteneriatul pentru Pace, am devenit membru asociat al CEE, data de la care incepe, la nivel economic cel putin, procesul de integrare a noastra europeana. Am fost invitati, alaturi de alte 5 tari foste socialiste, la primul Summit european dedicat largirii Uniunii in decembrie 1994, la Essen, am depus cererea de aderare la UE in iunie 1995, la Summitul de la Cannes, am construit prima Strategie Nationala de pregatire a aderarii la UE, care a fost adoptata prin consensul a 14 partide parlamentare la Snagov, in iunie 1995. In mai putin de cinci ani, Romania a facut un drum fantastic, o schimbare pe care nu o apreciem la adevarata ei valoare.

Am vazut ca presa aservita puterii portocalii rescrie cu sarg istoria integrarii europene si euroa-tlantice a Romaniei, care, dupa interesele noilor stapani, incepe in 1999, are un gol in perioada 2001-2004 si se reia brusc in 2005. Asta ne arata ce caractere puternice avem printre noi!

De ce nu am aderat mai devreme la Uniunea Europeana, cum va reproseaza criticii dumneavoastra? Ce ne-a impiedicat sa o facem?

Intrebati daca puteam adera mai devreme la UE. Daca suntem realisti si onesti, daca ne uitam cum arata Bucurestii si cum arata Praga sau Budapesta, spre exemplu, vom admite ca decalajele de dezvoltare ale Romanie fata de cei care au aderat in 2004 nu sunt de doar doi ani si jumatate, iar fata de Occidentul european sunt de ordinul deceniilor. Aceste decalaje nu au fost generate de tranzitie, ci doar evidentiate de ea, scoase la lumina, masurate. In unele domenii, decalajele s-au micsorat in tranzitie, ca de exemplu in domeniul serviciilor financiar-bancare, al tehnologiilor informatice, altele s-au accentuat, mai ales in domeniul social, unde saracia reprezinta o mare problema si de aici inainte, alaturi de dezvoltarea rurala, infrastructuri, justitie etc.

Din anumite puncte de vedere, toate cele 12 tari care au constituit cel mai mare val de aderare la UE au aderat prematur. Daca judecam din punctul de vedere al modificarii naturii si amplitudinii procesului de globalizare, extinderea UE era singurul raspuns rational si posibil din partea Europei, atat la sfidarile noilor economii cu vocatie globala: India, China, Brazilia, cat si la avansul luat de economia SUA.

A prevalat interesul UE de a da raspunsul asteptat problemelor cu care se confrunta. Cu toate slabiciunile lor institutionale, cu problemele legate de fragilitatea democratica, de coruptie, cei 12 noi membri ai UE au devenit motorul cresterii economice europene, au dinamizat-o, au generat o diminuare importanta a somajului in zona euro. Extinderea este o oportunitate pentru toti membrii UE.

Acum, important este sa stim sa ne jucam cu inteligenta cartile pe care le avem, prin generarea de proiecte care sa atraga fonduri europene de dezvoltare, prin pregatirea fortei de munca si prin stabilizarea ei aici, prin politici de import selectiv de forta de munca in domeniile deficitare etc.

Guvernarea si proiectele PSD

Putem face asta in absenta unei Strategii postaderare? De ce nu ati intocmit-o si pe asta, domnule Iliescu?

Evident ca nu. Rolul principal in gestionarea procesului de integrare revine Guvernului, care trebuie sa genereze o Strategie efectiva pentru perioada postaderare, nu doar compuneri pline de dorinte pioase. Pana in 2004 am lucrat, cu Guvernul, cu Academia Romana, cu cercetarea stiintifica, cu societatea civila, la o Strategie de Dezvoltare Durabila pana in 2025, al carei obiectiv esential este reducerea decalajelor economice si sociale care ne despart de tarile europene dezvoltate si care avea si o componenta postaderare, o etapa distincta pana in 2013, pentru care exista o proiectie bugetara la Bruxelles in ceea ce ne priveste. Din motivele pe care le stiti, ea a fost data uitarii. Nu s-a pus nimic in loc, pentru ca agenda tarii nu este aceeasi cu agenda guvernarii.

Eu vreau sa atrag atentia si asupra altui pericol. Actuala guvernare a trait pana in acest moment din programele si proiectele promovate de PSD in timpul guvernarii sale. Ele sunt pe cale sa se epuizeze, pentru ca nu au fost nici actualizate, nici inlocuite cu altceva.

Ca proaspat presedinte de onoare al PSD, ce anume se afla pe agenda partidului? Alegeri anticipate, intrarea la guvernare? Nici una, nici cealalta. Problemele s-au acutizat in ultima vreme prin agravarea conflictelor din interiorul Coalitiei de guvernare si revine fortelor politice datoria sa gaseasca solutiile adecvate.

Intrarea PSD la guvernare nu este de discutat inaintea alegerilor parlamentare. Pana atunci avem destule instrumente de a influenta lucrurile, care tin de strategia si de tactica parlamentare, de actiunea alesilor nostri judeteni si locali, a primarilor si presedintilor de consilii judetene, care trebuie sa contribuie la dezvoltarea si consolidarea dialogului nostru cu societatea, pentru sustinerea intereselor categoriilor sociale celor mai defavorizate, care au cel mai mult de suferit de pe urma consecintelor guvernarii de dreapta. Dupa Congresul din decembrie 2006, PSD isi concentreaza eforturile pentru concretizarea unui proiect politic credibil, compatibil cu noul statut al Romaniei, ca si pentru pregatirea alegerilor europene.

Parca erati suparat pe domnul Geoana si pe cei din grupul de la Cluj. De ce le-ati acceptat oferta?

Am fost suparat pe ei, nu pe partid, ceea ce este cu totul altceva. Oferta a venit din partea partidului si a fost aprobata de Congres. Dar dincolo de suparari - oameni suntem! - exista interesul nostru comun de a readuce PSD in prim-planul politicii si la guvernare, acolo unde il recomanda performantele sale trecute, profesionistii din randurile sale. Suntem cu totii responsabili pentru ceea ce se intampla in PSD si avem obligatia de a oferi Romaniei si cetatenilor ei o alternativa la actuala guvernare.

Dar domnul Nastase tot la masa de scris trebuie sa ramana?

Eu nu am spus asa ceva, cu atat mai mult cu cat este un adevarat om politic, cu certe calitati de lider. Guvernarea sa a fost cea mai buna din epoca postdecembrista. Eu am spus ca perioada asta, in care s-a retras voluntar din prim-planul politicii, a fost fertila in plan intelectual. Cartile publicate, mai ales cea despre actiunile de politica externa ale Romaniei din cursul anului 1990, sunt extrem de incitante si ii scot in evidenta o latura pe care politica i-o ascunsese.

Adrian Nastase isi are locul in PSD, pe care si-l va ocupa in momentul in care se vor limpezi lucrurile. Judecand dupa ceea ce i se intampla, avem de-a face cu un proces politic si cu razbunarea unor oameni care au facut din ura un soi de drog.

"Ma simt bine ca european"

MINERIADA. Iliescu spune ca nu le-a multumit minerilor pentru violente

Cum va simtiti ca european, domnule Iliescu? Asta ati visat in 1945, cand ati intrat in politica?

Ca european, ma simt bine. De altminteri, nu am crezut niciodata ca divizarea continentului va fi una vesnica. Ideea reunificarii se afla in mintea tuturor, in Est si in Vest. Cortina de Fier nu a fost cu adevarat un obstacol in calea ideilor si nici a oamenilor. Iar in 1945, cand aveam doar 15 ani, continentul nu se divizase inca, si nu credeam ca asa ceva ar fi fost posibil. Iar cand s-a lasat Cortina, nu ne-a intrebat nimeni de care parte a ei vrem sa traim.

Cand vor fi romanii ca si ceilalti europeni?

Economic si ca bunastare, peste doua-trei decenii. Ca valori morale si politice, ca interese si mod de a gandi, chiar mai repede, desi nu trebuie sa subestimam inertia in planul mentalitatilor. Cei care au plecat acum in Europa la munca pot deveni agentii schimbarii si modernizarii Romaniei. Ei merita mai mult respect si consideratie.

Va castiga PSD alegerile viitoare?

Eu cred ca este posibila o astfel de victorie si sper sa se intample pe un vot pozitiv, nu pe unul negativ. Pana atunci, ne asteapta alegerile europene din mai, care constituie un prim test pentru partid.

Cine poate sa-l invinga pe Basescu? Are PSD pe cineva care sa i se poata opune?

In primul rand, Traian Basescu insusi, si nu s-ar zice ca nu se straduieste. In al doilea rand, un om care sa fie opusul sau, sa aiba un demers cu adevarat modern, european. PSD poate propune un astfel de om, nu neaparat dintre actualii sai lideri.

Daca Constitutia v-ar fi permis, ati mai fi candidat?

In nici un caz dupa 11 ani de mandat de sef al statului care au fost incontestabil anii cei mai grei, incarcati de tensiuni si framantari de tot felul, dar si de transformari profunde in viata societatii romanesti.

Mai sunteti ateu, domnule Iliescu?

Nu am spus niciodata ca sunt ateu, ci liber-cugetator, ceea este altceva. Dar, dincolo de asta, daca nu credem in noi, daca nu credem in valori statornice, daca nu credem in oameni, daca nu credem ca avem o datorie fata de ei, nu putem fi buni oameni politici, nu le putem servi interesele si nici binele public. Cum vedeti, sunt, in felul meu, un om credincios. Si ma simt bine asa.