Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acest aur a revenit la Moscova în 1921 și, pe fondul succesiunii de crize care au afectat economia sovietică în anii ’20, au început să fie făcute plăți în străinătate din fondul românesc. Ultima parte din acest aur a fost folosită pentru mărirea capitalului Băncii de Stat a URSS. În consecință, în anul 1925 încetează mențiunile referitoare la aurul românesc din documentele sovietice”. Și-acum, citiți, vă rog, mai departe (învățămintele le tragem împreună - sper)!
- Jurnalul: Ce comori culturale protejați la Banca Națională a României, stimate domnule Cristian Păunescu? Dar comori în aur? - mai dispun românii de asemenea bogății/garanții? La ce cantitate se ridică rezerva de aur a României astăzi?
- Cristian Păunescu: Banca Națională a României adăpostește numeroase bunuri care fac parte din patrimoniul cultural al României. Însăși palatele băncii din București, precum și o parte din imobilele sucursalelor și agențiilor sunt clădiri care aparțin patrimoniului arhitectural. De-a lungul timpului, Banca Națională a achiziționat numeroase opere de artă, susținând pe această cale arta plastică în România. Cea mai mare parte a acestor opere de artă se păstrează astăzi la Muzeul Național de Artă, câteva însă împodobesc Sala de consiliu din Palatul vechi al BNR din București: „La secerat” sau „Rodica” de Nicolae Grigorescu, „Marină”, realizată de Eugen Voinescu, „Prometeu” și „Mercur”, ambele pictate de G.D. Mirea. Trebuie să amintesc aici că „Rodica” este, sub aspectul dimensiunilor (2,5 m x 3,5 m), al doilea cel mai mare tablou al lui Nicolae Grigorescu după o altă foarte cunoscută operă a celebrului pictor român „Atacul de la Smârdan”.
Bani de aur
- Impresionant!
- Muzeul Băncii Naționale a României deține și o bogată colecție numismatică, o parte a acesteia fiind accesibilă publicului prin expoziția permanentă. Astfel, în spațiul dedicat Muzeului BNR pot fi admirate: cel mai mare tezaur de monede histriene de argint recuperate până în prezent, descoperit pe teritoriul Dobrogei; tezaurul de la Pitești, compus din 19 aureus din timpul împăratului roman Gordian III; 198 de monede de aur stater Dacia tip koson, provenind dintr-un important tezaur descoperit în 1996 în județul Hunedoara; monede bizantine și monede medievale emise în Țara Românească, Moldova, Ungaria, Polonia, Rusia, Veneția, imperiile Otoman, Romano-German, Habsburgic; talerul-leu emis în Provinciile Unite din Țările de Jos. De asemenea, în colecția Muzeului BNR se regăsește seria completă de monede românești de circulație din perioada 1867-1990, precum și emisiunile cu valoare numismatică puse în circulație de-a lungul timpului de Banca Națională a României.
Bibliotecă de colecție (națională)
- Adevărate comori!
- Trebuie amintită în acest context și colecția de carte rară a Bibliotecii BNR, care numără 351 de titluri. Câteva dintre acestea sunt clasate ca bunuri culturale mobile cu valoare arheologică și istorico-documentară: Dimitrie Cantemir, Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, 1698; Dimitrie Cantemir, The history of the growth and decay of the Othman Empire, 1734; Antim Ivireanu, Dumnezeeștile și sfintele Liturghii a celor dintru Sfinți Părinților noștri... acum întâi tipărite..., 1713, Regulamentul organic, București, 1832.
- Cărți-documente!
- De asemenea, nu aș vrea să uităm documentele din Arhiva BNR care fac parte din Fondul Arhivistic Național, precum scrisorile trimise de Eugeniu Carada primului guvernator al Băncii Naționale a României, Ion I. Câmpineanu, de la Paris în legătură cu organizarea Imprimeriei băncii și tipărirea primelor bancnote românești în anul 1880 sau documentele privind evacuarea Tezaurului BNR la Moscova în decembrie 1916 și iulie 1917.
Rezerva de aur monetar, astăzi: 103,6 tone de aur
- Vom ajunge și la ele.
- Și, pentru că tot vorbim despre Tezaurul Băncii Naționale și una dintre întrebările dumneavoastră se referă la cantitatea de metal prețios păstrată astăzi în rezerva de aur a României, pot să vă spun că, așa cum precizează Raportul anual al BNR pentru anul 2022, publicat în luna iunie anul acesta, rezerva de aur monetar parte a rezervelor internaționale ale României se ridică la 103,6 tone aur, din care 61,2 tone aflate în custodie la Banca Angliei.
- Avem mai mult aur afară decât în țară… Dar haideți să punem ordine în aurul României! Este, poate, un exercițiu obositor, dar vă rog să-l faceți pentru generațiile tinere: ce valori românești - și mă refer la valori în amănunt, de la bijuteriile reginei Maria până la Arhivele Naționale ale României - au fost trimise spre păstrare la Moscova cu cele două transporturi (decembrie 1916 și iulie 1917) acționate sub presiunea Puterilor Centrale? Câte tone de aur (fin) au fost încredințate Rusiei, stimate domnule Cristian Păunescu?
- Într-adevăr, sub presiunea provocată de avansul trupelor Puterilor Centrale, care au ocupat Bucureștii în noiembrie 1916, determinând refugiul la Iași al familiei regale și al instituțiilor centrale ale statului român, inclusiv al Băncii Naționale, autoritățile române au decis ca cele mai importante valori ale noastre să fie transportate pe teritoriul singurului stat-aliat cu care aveam graniță comună, adică în Rusia.
Tezaurul românesc, spre Moscova
- Proastă alegere! Imperiul Rus fierbea, la propriu!
- În acest sens, au fost organizate două transporturi: primul în decembrie 1916 și cel de-al doilea în iulie 1917, când încă nu se știa rezultatul bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz.
- Așa...
- Primul tren a plecat din capitala Moldovei către Moscova în decembrie 1916 și a transportat numai aur. În cele 17 vagoane ale trenului au fost încărcate 1.740 de casete. În două dintre acestea se aflau bijuteriile reginei Maria, iar în restul, adică în 1738 de casete, se găseau monede și lingouri de aur de la Banca Națională. În cel de-al doilea transport, din iulie 1917, Banca Națională a mai trimis la Moscova, în trei vagoane, 188 de casete în care se aflau: aur, titluri ale sale sau aflate în păstrarea sa, efecte, depozite, registre, arhivă, cărți. În acest punct, ar trebui precizat de ce depozita Banca Națională a României o cantitate impresionantă de aur în tezaurul său.
Sute (de lei) galbene
- N-ar fi rău.
- Până la intrarea noastră în război, orice deținător al unei bancnote de 100 de lei putea veni oricând la unul dintre ghișeele Băncii pentru a cere preschimbarea acesteia în aur. Acest aspect explică de ce rezerva metalică sau Tezaurul BNR era alcătuit în cea mai mare parte a sa din monede și, în același timp, de ce răspunsul la întrebarea câte tone de aur fin au plecat în Rusia poate fi dat numai în urma unor calcule. Din fericire, aceste calcule au fost reluate și prezentate de specialiștii BNR într-un volum recent apărut, sub coordonarea guvernatorului Mugur Isărescu și dedicat evoluției stocului de aur al BNR.
„Trenul băncilor”
- Rezultatul?
- Potrivit acestor calcule, Banca Națională a României a trimis în Rusia 91,5 tone de aur fin, având garanția guvernului rus în ceea ce privește securitatea transportului, a depozitului și a întoarcerii acestuia în România.
- Ce risipă!
- Revenind la cel de-al doilea transport al valorilor românești la Moscova, în cele 24 de vagoane au fost încărcate 1.849 de lăzi cu valori. În 17 vagoane au fost așezate 1.635 de lăzi ale Casei de Depuneri și Consemnațiuni, în care se aflau și valorile încredințate de celelalte bănci și instituții. Lăzile conțineau: numerar, casete sigilate, efecte, depozite ale administrațiilor financiare, ministerelor, băncilor și societăților comerciale. Tot cu acest tren, denumit și „trenul băncilor”, a fost evacuat tezaurul artistic.
Grigorescu, Andreescu, Luchian, Enescu, Iorga… pachet la Kremlin
- Mai precis?
- Odoarele mănăstirilor din Oltenia, Muntenia și Moldova adunate de Tzigara-Samurcaș, cu excepția celor de la mănăstirea Secu, pe care starețul Ilarion Bălăiță le-a ascuns în tainițele mănăstirii.
- Isteț stareț!
- … Colecția Muzeului Național de Antichități (din care menționez faimosul tezaur „Cloșca cu puii de aur”, Rhytonul de la Poroina, Epitaful de la Cozia, evanghelii din sec. XV - XVII etc.); operele muzeelor Grigorescu, Kalinderu, Simu și ale Pinacotecii; colecțiile particulare de tablouri Morțun, Angelescu (peste o sută de picturi semnate de Grigorescu, Andreescu, Luchian) și Bălănescu. La rândul său, Academia Română a trimis cele 30.000 de piese ale Cabinetului numismatic, tipăriturile lui Coresi și Dosoftei, hrisoave și manuscrise, după cum Arhivele Naționale au predat 40 de lăzi cu documente. Partituri ale lui George Enescu și manuscrise ale lui Nicolae Iorga au luat, de asemenea, drumul Moscovei.
Ianuarie 1918: bolșevicii ruși confiscă tezaurul României
- Ce nebunie!
- Cele mai multe dintre valorile culturale au fost restituite de partea sovietică în 1935 și 1956. Nu însă și Tezaurul de aur al Băncii Naționale, cele 91,5 tone de aur fin, a căror predare către partea rusă este cel mai bine acoperită în documente, dar iată că se vor împlini în curând 107 ani de la momentul în care acest aur a plecat din Iași cu destinația Moscova și nu s-a mai întors.
- Și nici că se va mai întoarce! Care au fost efectele deciziei bolșevicilor de a nu ne mai înapoia aurul pe piața monetară românească? Cum a fost reechilibrată balanța economică?
- Anul 1918 a fost un an cu multe împliniri pentru România, dar debutul său nu a fost dintre cele mai fericite. Situația țării era atunci una dintre cele mai grele. Sorții războiului nu ne fuseseră favorabili, iar efervescența revoluționară din Rusia amenința să transforme România într-un stat înconjurat numai de țări inamice. În ianuarie 1918, guvernul Rusiei bolșevice decidea ruperea relațiilor diplomatice cu guvernul român și confiscarea Tezaurului României aflat la Moscova, inclusiv a Tezaurului Băncii Naționale a României. Ca urmare, la sfârșitul anului 1918, deși în bilanțurile institutului de emisiune stocul de aur se ridica la 143 de tone, Banca Națională a României mai avea în tezaurul său din țară doar aproximativ două kilograme de aur fin, restul stocului său de aur era depozitat în străinătate: 23 de tone la Banca Imperiului German, 28 de tone la Banca Angliei și 91,5 tone la Moscova.
O țară în aer
- Incredibil!
- Dintre toate depozitele de aur românesc aflate în afara granițelor, doar cel de la Banca Angliei nu era pus sub semnul întrebării. Consecințele au fost dramatice. Convertibilitatea bancnotei Băncii Naționale a României era suspendată, iar cheltuielile reclamate de funcționarea administrației, reluarea activităților economice și unificarea circulației monetare nu puteau fi acoperite decât prin noi emisiuni de bancnote fără acoperire în stocul de aur. Aceasta se traducerea prin inflație, scăderea încrederii populației în bancnota BNR, reducerea cursului leului în raport cu valutele străine, dificultăți în gestionarea datoriei publice externe și în derularea relațiilor comerciale.
Eforturile autorităților române s-au îndreptat, așa cum era firesc, către refacerea stocului de aur al Băncii Naționale a României.
Aurul Transilvaniei ne-a scos la liman
- Mai exact?
- Pentru aceasta au fost urmate mai multe căi: recuperarea aurului românesc aflat în străinătate, achiziționarea de aur pe piața internațională, dar și din producția internă. Negocierile diplomatice pentru recuperarea Tezaurului evacuat la Moscova s-au dovedit în scurtă vreme lipsite de succes. Mult mai fructuoase au fost tratativele cu Banca Germaniei, reușindu-se recuperarea aproape în întregime a aurului românesc aflat acolo. Acestuia i s-a adăugat și o importantă cantitate de aur rezultată în urma lichidării Băncii Austro-Ungariei. Pe lângă cele amintite, aș mai dori să subliniez și importanța pe care a avut-o achiziționarea de aur din producția internă, în special ca urmare a zăcămintelor de aur din Transilvania.
- Aprofundați, vă rog.
- Metalul prețios a fost exploatat în trei regiuni: Regiunea auriferă a Carpaților Meridionali, Regiunea auriferă din nordul Transilvaniei și Regiunea auriferă a Munților Apuseni. Organizarea exploatării zăcămintelor și reglementarea valorificării metalului galben s-au realizat de statul român în colaborare cu Banca Națională, care a cumpărat aurul la prețul stabilit pe piața internă de Comisia aurului, care funcționa în cadrul Ministerului Industriei și Comerțului. Pentru a înțelege mai bine importanța pe care o avea pentru BNR refacerea stocului său de aur, relevant mi se pare să vă spun că prima achiziție de aur a BNR din perioada interbelică a avut loc în iunie 1919, când Consiliul Dirigent din Transilvania, prin delegații săi, a adus băncii, contra cost, 298,5 kg de aur provenind din producția de metal prețios a noii provincii românești.
Un împrumut de 16,8 miliarde de lei
- Transilvania, țară bogată! - că doar nu se bat degeaba străinii pe ea inclusiv astăzi!
- Dar până la refacerea stocului său metalic, pentru a asigura o funcționare cât mai apropiată de normalitate, Banca Națională a României a fost obligată să păstreze aurul evacuat la Moscova în bilanțul său la rubrica stocul de acoperire a emisiunii de bancnote.
- Acoperire de formă.
- Acestei situații i s-a pus capăt prin Stabilizarea monetară în anul 1929, când s-a reușit redobândirea convertibilității leului. Prețul acesteia a fost un împrumut extern al cărui capital nominal se ridica la 16,8 miliarde lei. Sumele rezultate de pe urma subscrierii acestui împrumut au fost utilizate pentru asanarea bilanțului Băncii Naționale a României, inclusiv pentru eliminarea valorii Tezaurului evacuat la Moscova din stocul de acoperire a emisiunii de bancnote. Trebuie însă să amintim că autoritățile române nu au considerat aceasta o renunțare la recuperarea respectivei cantități de aur, care a rămas consemnată în continuare în bilanțul băncii „pro memoria”.
Comuniștii au refuzat să plătească
- Evident!
- Dar urmările confiscării stocului de aur al BNR la Moscova nu s-au încheiat cu acest episod, deoarece sumele obținute prin Împrumutul de Stabilizare 7% 1929 trebuiau rambursate în rate anuale, data stingerii creditului fiind 1 februarie 1959. Deoarece în anii celui de-Al Doilea Război Mondial achitarea anuităților datoriei externe a fost suspendată, iar în 1947 autoritățile comuniste au refuzat reluarea plăților, rambursarea Împrumutului de Stabilizare s-a prelungit până foarte aproape de zilele noastre, ultimele litigii cu entitățile creditoare fiind închise în anul 2001 prin acordul încheiat între România și Suedia pentru achitarea sumelor rămase nerambursate din acest împrumut.
- Iată o chestiune ce-ar merita lămurită până la ultimul leu. Cu alt prilej însă. Acum spuneți-ne, stimate domnule Cristian Păunescu, care sunt cele mai noi informații legate de Tezaurul administrat de BNR și expediat la Moscova în timpul refugiului de la Iași? Sunteți un fin cunoscător al problemei, ce credeți, vom mai recupera vreodată părți din bogățiile României? Sunt voci care susțin că aurul ar fi fost topit deja, iar multe din bunuri - tablouri, bijuterii, odoare bisericești de preț, cărți rare - ar fi intrat în colecții particulare încă din anii revoluției bolșevice. Nici măcar bijuteriile reginei Maria n-ar fi fost cruțate.
- Au trecut deja doi ani de când a apărut o carte excepțională, care valorifică o documentare de un deceniu în arhivele ruse, pe care o datorăm domnului colonel Ilie Schipor, doctor în istorie. Documentele găsite de domnul Schipor, repet, în arhivele ruse, au fost publicate în cartea intitulată „Destinul Tezaurului României. Argumente din arhivele ruse”. Din păcate, importanța demersului domnului Schipor n-a fost apreciată la reala-i dimensiune. Ce ne spun aceste documente despre Tezaurul Băncii Naționale a României, confiscat de bolșevici în ianuarie 1918?
Bijuteriile reginei Maria au fost sustrase primele
- Ce?
- Mai întâi, se confirmă ipoteza regretatului Marian Ștefan și a domnului Petre Ottu referitoare la atitudinea insidioasă a reprezentanților Rusiei, care, în toamna anului 1916, au încercat pe toate căile să influențeze decizia autorităților române de a transfera Tezaurul BNR pe teritoriul rus.
- Adică?
- Un pic de răbdare. Apoi, faptul că Lenin a repetat colaboratorilor săi că nu trebuie „să se atingă nici măcar cu un deget de aurul românesc”. De ce? Pentru că bolșevicii doreau stingerea reciprocă a pretențiilor dintre cele două țări, respectiv Tezaurul contra Basarabiei. În pofida concepției lui Lenin, Tezaurul de aur al României a fost devalizat în etape. Bijuteriile reginei Maria au fost primele luate, în anul 1919. În toamna lui 1919, jumătate din Tezaurul BNR a fost evacuat la Samara, mai mult de o treime la Perm, iar restul a rămas la Moscova. Acest aur a revenit la Moscova în 1921 și, pe fondul succesiunii de crize care au afectat economia sovietică în anii ’20, au început să fie făcute plăți în străinătate din fondul românesc. Ultima parte din acest aur a fost folosită pentru mărirea capitalului Băncii de Stat a URSS. În consecință, în anul 1925 încetează mențiunile referitoare la aurul românesc din documentele sovietice analizate de domnul Schipor.
Creanță validă și exigibilă asupra Moscovei
- Șocant! Cu alte cuvinte, e foarte posibil ca în custodia rușilor să mai fie doar aurul reținut de Banca de Stat a URSS… Dacă o mai fi și acela.
- În pofida schimbărilor de regim care au avut loc în statul rus, trebuie spus că, în termenii dreptului internațional, devalizarea Tezaurului românesc de aur înseamnă că România are o creanță validă și exigibilă asupra Moscovei.
- Cine să ne facă dreptate, stimate domnule Cristian Păunescu, dacă nu noi înșine? În fine, când s-a consumat cel mai recent contact dintre România și Federația Rusă pe tema Tezaurului românesc? Și cu ce rezultat?
- După cum este deja cunoscut publicului cititor, cadrul discuțiilor cu Federația Rusă pe această temă este asigurat de Comisia comună româno - rusă pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Această comisie s-a constituit în baza Declarației comune a miniștrilor de externe român și rus din 4 iulie 2003, având o componentă română și una rusă.
Cinci întâlniri, cinci tergiversări
- Așa…
- Până în prezent au avut loc cinci sesiuni ale Comisiei comune. Sesiunea a cincea, cea mai recentă, s-a desfășurat la Moscova în perioada 7-8 noiembrie 2019. Dezbaterile purtate cu acest prilej s-au rezumat să sublinieze potențialul deosebit al Comisiei comune de a documenta în mod exhaustiv și multidisciplinar, din punct de vedere științific, problematica Tezaurului României. O atenție deosebită a fost acordată istoriei restituirilor valorilor românești, de către URSS, României, în anii 1935 și 1956. Părțile au reiterat importanța activității de identificare, în arhive, de noi documente.
- Trenare…
- Deși se preconiza organizarea unei noi întâlniri în România în anul 2020, contextul generat de pandemia de COVID-19, precum și deteriorarea relațiilor bilaterale pe fondul crizei internaționale generate de conflictul din Ucraina a făcut practic imposibilă reluarea discuțiilor în cadrul acestei Comisii. Cu toate acestea aș vrea să vă reamintesc că de-a lungul timpului, în cadrul discuțiilor purtate în Comisie, partea română a înregistrat câteva succese notabile.
Rușii au recunoscut preluarea Tezaurului, dar ce folos?
- Anume?
- În cursul celei de-a doua sesiuni, desfășurată în iunie 2005, s-a concluzionat, așa cum este consemnat în Protocolul întâlnirii, că partea rusă nu pune la îndoială documentele privind trimiterea Tezaurului BNR la Moscova, documente ale căror copii îi fuseseră înmânate cu prilejul primei întâlniri a Comisiei (2004). Un an mai târziu, în anul 2006, Protocolul celei de-a patra sesiuni a reținut că „la nivelul Comisiei comune, este agreat faptul că documentele prezentate de partea română reprezintă documente autentice, cu valoare de tratat internațional, care atestă depunerea de către România în Rusia (la Moscova) a bunurilor din Tezaurul său (inclusiv Tezaurul BNR)”.
„Rezerva de aur monetar parte a rezervelor internaționale ale României se ridică astăzi la 103,6 tone aur, din care 61,2 tone aflate în custodie la Banca Angliei”, Cristian Păunescu, consilier BNR
„În cele 17 vagoane ale trenului au fost încărcate 1.740 de casete. În două dintre acestea se aflau bijuteriile reginei Maria, iar în restul, adică în 1.738 de casete, se găseau monede și lingouri de aur de la Banca Națională”, Cristian Păunescu, consilier BNR
„În cel de-al doilea transport, din iulie 1917, Banca Națională a mai trimis la Moscova, în trei vagoane, 188 de casete în care se aflau: aur, titluri ale sale sau aflate în păstrarea sa, efecte, depozite, registre, arhivă, cărți”, Cristian Păunescu, consilier BNR
„Până la intrarea noastră în război, orice deținător al unei bancnote de 100 de lei putea veni oricând la unul dintre ghișeele Băncii pentru a cere preschimbarea acesteia în aur”, Cristian Păunescu, istoric
„Banca Națională a României a trimis în Rusia 91,5 tone de aur fin, având garanția guvernului rus în ceea ce privește securitatea transportului, a depozitului și a întoarcerii acestuia în România”, Cristian Păunescu, consilier BNR
1918 (ianuarie) a fost anul în care guvernul Rusiei bolșevice decidea ruperea relațiilor diplomatice cu guvernul român și confiscarea Tezaurului României aflat la Moscova, inclusiv a Tezaurului Băncii Naționale a României
91,5 de tone de aur fin am trimis spre păstrare în Rusia în al doilea deceniu al secolului al XX-lea. Niciun gram n-a mai revenit în România
