x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Constantin Gornistu a fugit din comunism cu hidroavionul

0
Autor: Toma Roman Jr 13 Mai 2009 - 00:00
Constantin Gornistu a fugit din comunism cu hidroavionul KARINA KNAPEK/EDITURA INTACT


Constantin Gornistu are 79 de ani şi stă la Berlin. L-am găsit când se afla într-o vizită în Bucureşti. Ofiţer de aviaţie, el a fugit cu un hidroavion militar în Turcia, în 1955. De la spectaculoasa sa evadare a pornit un destin absolut special, cu itinerări prin toată lumea, prieteşuguri cu emigranţi de faimă, afaceri bănoase şi cinci căsătorii.



Jurnalul Naţional: Cum v-a venit ideea să o ştergeţi cu hidroavion cu tot?
Constantin Gornistu: Eu făcusem Liceul industrial şi după aceea Şcoala militară de aviaţie. Mă enerva că încă din timpul şcolii, din 1949, văzusem cum comuniştii penetraseră armata. Oameni cu trei-patru clase, care făceau un curs de ofiţeri politici, ajungeau mari şefi. Când eram deja locotenent făceam de gardă pe unitate la Constanţa. Un sergent care era membru de partid a trecut de câteva ori prin faţa mea cu mâinile-n buzunare, fără să salute.

M-am enervat, i-am dat trei zile de carceră. În câteva ore a venit secretarul de partid pe unitate, i-a dat drumul şi mi-a făcut scandal, cum mi-am permis să pedepsesc un membru al PMR. Atunci m-am hotărât să o şterg.


Aţi aşteptat momentul să aveţi destul combustibil?
Da. La 6 mai 1955 am intrat în alarmă. Aveam un hidroavion nemţesc, Heinkel 114, din război. Cum comuniştii erau paranoici, s-a dat o alarmă cum că americanii umblă cu submarine pe mare. Am primit combustibil pentru o oră şi ceva, două de patrulare, armamentul era operaţional, aveam două mitraliere, două tunuri şi două bombe de 50 kg. Făceam echipaj cu încă un locotenent, Traian Creţu, şi el sătul de comunişti. Eram prieteni şi până atunci vorbisem mai în glumă, mai în serios să fugim. Ne-am oprit abia în Turcia. Am avut noroc.

Turcia era membră NATO, puteau să ne doboare când am intrat în spaţiul lor aerian. Am aflat ulterior că pregătiseră tunurile să ne doboare. Am aterizat la Kandra, lângă Istanbul. Ne-au luat mai întâi turcii, după care au venit americanii şi ne-au dus la un hotel.


N-au crezut că sunteţi spioni?
Ba da. Ne-au anchetat vreme de doi ani.
Mai întâi ne-au izolat în Turcia, pe o insulă, Hebeliada. Ne interogau zilnic. După ceva timp ne-au transferat în Germania, la Frankfurt pe Main. Aici aveam un regim de semilibertate. Ne dăduseră identităţi false, pe mine mă chema Tony Redmond.


Cu hidroavionul ce s-a întâmplat?
He, he, he, l-au dat înapoi românilor, după ce l-au studiat. Comuniştilor le-a fost frică să trimită alt pilot, să nu fugă şi ăla. Până la urmă l-au demontat, şi l-au adus cu un vapor.


Cum v-au tratat la Frankfurt?
Eram luaţi la întrebări de doi inşi cu nume complet americane, Tett şi Stevenson, dar care erau evrei din România, vorbeau româneşte perfect. Stevenson era de fapt Bleiberg Ştefan din Bucureşti, ne împrietenisem. Ne-au stors de orice informaţie le-ar fi putut fi utilă.

Eram cazaţi într-o vilă, cu bucătar şi servitori nemţi, aveam ce voiam de mâncat şi de băut, femei. Am stat aşa aproape doi ani. După aia, ne-au propus să mai evadăm o dată. Adică, să ne întoarcem pe şest în ţară şi să furăm un bombardier IL 18, care intrase în dotarea armatei RPR, de la baza Mihail Kogălniceanu, pe care o cunoşteam. Oferta era tentantă financiar, plus că ne încadrau în CIA. Am avut însă coşmaruri, visam că mă urmăresc securiştii cu câini.

Am refuzat. Şi eu, şi Creţu ne-am trezit brusc în stradă, fără nimic. Traian a fost şocat. Ca din întâmplare, în timp ce trăgeam mâţa de coadă la Frankfurt au apărut şi ne-au chemat la masă nişte români de la consulat. În ţară fusesem condamnaţi la moarte pentru dezertare, dar ei ne-au spus că a fost o amnistie şi că nu o să păţim nimic, ba chiar or să ne reîncadreze ca aviatori.

Eu nu am fost fraier, dar Traian s-a dus în RDG, de unde a cerut să se întoarcă în România. Nu l-au împuşcat, dar a făcut ani grei de pârnaie şi a murit la ceva timp după eliberare.


Din ce aţi trăit?
Am vrut să fac tot pilotaj, să mă angajez în armata germană, Bundeswehr. Am luat licenţa de pilot, dar se tărăgăna cu cetăţenia, aşa că m-am apucat de comerţ cu aur şi cu blănuri, am învăţat de la un evreu. Luam din America Latină marfă şi o aduceam în Europa. M-am plimbat prin lume. Aşa am avut cinci neveste, dintre care una fostă Miss Republica Dominicană, că am stat şi acolo. Dintre nevestele mele, doar una e româncă, una care a fost şi prietenă cu Nicu Ceauşescu.
Cu o nemţoaică, Monika, am copii.


În anii '60-'70, în Republica Dominicană era dictatura lui Trujillo, despre care a scris şi Llosa cartea "Sărbătoarea ţapului"...
Era o corupţie teribilă, de aia am şi plecat de acolo. Din Europa eu aduceam maşini pentru potenţaţii locali. Poliţia mi-a cerut 300.000 de dolari taxă de protecţie, mi-au spus că dacă nu dau îmi bagă droguri într-o maşină. Nu am avut atâţia bani şi am fugit. De bază, în Europa, mă stabilisem la Madrid.



La Madrid erau mulţi exilaţi români, inclusiv legionarii lui Horia Sima. Aveaţi legături cu ei?
Da, la Madrid m-am împrietenit cu Bâzu Cantacuzino şi cu Pamfil Şeicaru. Pamfil nu prea avea ce să mănânce, aşa că-l chemam la mine la prânz, îl duceam cu maşina unde avea treabă. Prinţul Bâzu o ducea mai bine, făcea acrobaţii cu avionul, era cunoscut. Avea o cascadorie specială, mergea cu capul în jos şi lua cu mâna nişte steaguri înfipte în pământ.

Doi spanioli, colonei de aviaţie, au încercat să facă şi ei figura asta şi au murit, s-au zdrobit de sol. Din păcate, Bâzu bea de stingea, de la asta i s-a tras şi moartea, i s-a făcut rău de la prea multă băutură. Îi cam plăceau şi femeile, era la un moment dat combinat cu o actriţă româncă, frumoasă de pica. E înmormântat la biserica românească din Madrid, ar trebui adus în ţară, era şi prinţ şi cel mai bun pilot pe care l-a dat România.

Bâzu fugise spectaculos din ţară după ce ajunsese pilotul Anei Pauker. Scăpase de securişti la Paris, după ce o adusese pe comunistă. Avea un avion Bukker roşu, o minune, pe care reuşise nu ştiu cum să-l scoată din România. El voia să ajungă în SUA, dar americanii nu l-au vrut, fiindcă printre cele 42 de avioane doborâte de Bâzu în război erau şi d-ale lor.

Pe Sima l-am cunoscut la înmormântarea unuia Baicu, umbla numai cu cămaşă verde şi cu diagonală. Mai venea la mine în vizită, să bârfim politică. Unii dintre legionari o duceau bine, fuseseră încadraţi în armata spaniolă.

În Portugalia am cunoscut-o şi pe Elena Lupescu. Era chiar o doamnă. Împreună cu un inginer, Cojocaru, vindeam utilaje de sonde.
Ea ne-a pus nişte pile la portughezi să cumpere, avea relaţii. Avea lacrimi în ochi când auzea româneşte. Era cunoscută şi bogată, îl moştenise pe Carol.


Vă mergea bine din comerţ? Spuneaţi că îl sponsorizaţi pe Şeicaru...
Da, aduceam piei de vulpe din America de Sud. Eram ba în Paraguay, ba în Brazilia. Deschisesem trei prăvălii de blănărie, la Roma, Madrid şi Berlin. De la Sao Paolo îl adusesem pe un mare bucătar, Nicu Nicolau, care avea restaurant românesc acolo şi făcusem şi eu la Berlin cârciumă cu mici şi sarmale. La origine, Nicolau era intelectual, rudă cu Ion Antonescu. Şeicaru s-a dres cu banii datorită nemţilor, care i-au dat o casă şi un fel de pensie, din care scotea ziarul Curentul. Se mutase în Germania, unde intrase pe sub pielea unuia Strauss, care era preşedintele landului Bavaria.


Vorbeaţi de Bâzu... Era mai bun decât celebrul Horia Agarici?
După 1990 eu am insistat ca Agarici să fie reînhumat la Constanţa, în cimitirul eroilor, dar Bâzu era mult mai bun. Agarici avusese noroc. În 1941 doborâse la Constanţa două râşniţe biplane ruseşti, din care bombele se aruncau cu mâna, chestie simplă. Erau T.O.-2, zburau cu 120 km la oră. Agarici avea un cumnat la radio, ăla l-a făcut mare zburător, a tot dat pe post cântecul cu "Agarici a plecat la vânătoare". Era mai mult legendă decât faptul că era un imens pilot.


Aţi mai ajuns până în 1989 în România?
Da, eram cetăţean german deja şi am venit să-mi văd familia prin '86, parcă. M-a convins să vin Ion Dacian, eram prieteni.
Am stat la Athenee Palace şi la Lido şi acum am găsit la CNSAS că m-au urmărit minut cu minut, erau microfoane peste tot. Am căutat peste tot dosarul de condamnare la moarte, dar nu l-am găsit. Ştiu sigur că el există, naşul meu, tot pilot, a fost la proces şi a povestit.


Regele Mihai era şi el pilot... Aţi luat legătura cu el?
Avea chiar o şcoală de pilotaj în Elveţia, am fost la el. Mă privea aşa, cu reticenţă, fiindcă eram prieten cu Şeicaru, care-l tot înjura, îl acuza că l-a trădat pe Antonescu.


Cu Ambasada României aveaţi legături?
După mult timp, când aveam cârciuma la Berlin, treceau pe acolo tot felul de consuli. Printr-unul d'ăsta, căruia i-am dat şpagă câteva sticle cu whisky, am reuşit să aduc în Vest un nepot de-al meu, care studia în RDG. Am scăpat ieftin, la Berlin era un evreu care lucra cu Securitatea şi costa bani grei să scoţi români din ţară.


Acum staţi tot la Berlin?
Da, dar aş vrea să mă întorc în ţară. Copiii nu vorbesc româneşte, sunt foarte ocupaţi, băiatul e medic. Mă simt destul de singur. Dacă mi-ar da de la Primărie, undeva, o casă, m-aş întoarce de tot. Vreau să mor acasă.
Citeşte mai multe despre:   interviu,   ne-au,   bâzu

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”
Galerie Foto Jurnalul vă propune vineri o carte specială pentru iubitorii dramaturgiei, dar și pentru cei care vor să descopere un gen plin de acțiune, replici spumoase, amuzante și profunde: „Teatru”, de Sidonia...

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime
Galerie Foto Clotilde Armand a anunțat, ieri, pe contul său de socializare, că a demis conducerile a trei direcții din cadrul Primăriei Sectorului 1, din Capitală. Printre structurile decapitate se numără și Poliția...

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament
Profesorul doctor Horaţiu Moldovan a condus şi conduce secţii importante de chirurgie cardio-vasculară. A făcut inovaţii în tehnicile de chirurgie cardiacă, în disecţia acută de aortă, în anevrismele de...

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani
Galerie Foto Incendiul de la Spitalul de Urgență din Piatra Neamț, unde, sâmbătă, și-au pierdut viața zece pacienți Covid-19, internați la Terapie Intensivă, ar fi pornit de la instalația de alimentare cu energie...

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei
Galerie Foto Alegerile parlamentare bat la ușă, teoretic scrutinul urmând să aibă loc pe data de 6 decembrie, iar actualul Legislativ își încetează mandatul pe data de 21 decembrie. La patru ani de când au fost aleși,...

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat
Galerie Foto „Gras și frumos”, expresie atât de des folosită de părinții și bunicii noștri, nu doar că nu mai este de actualitate, ba chiar a devenit motiv de îngrijorare în vremuri de COVID. Grașii de azi sunt mai...

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național
Galerie Foto Cu fix o zi înaintea debutului campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, Guvernul liberal a decis să declare celebrele proprietăți Insula Belina și Brațul Pavel drept bunuri publice de interes național,...

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari
Galerie Foto București, seara de 9 noiembrie 2020, cu un ceas înainte de închidere. În limbaj polițienesc: „Cota X” minus 60 de momente. Capitala pare că așteaptă o sărbătoare morbidă. Blocurile sunt luminate în...

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 
Diabetul este denumit ucigaşul tăcut, viclenia lui îl face să nu dea simptome mult timp. Boala macină organismul multă vreme căci, uneori, se descoperă şi după 10 ani. În terapia diabetuluide tip II sunt...

Nicolae Coande: „Poeziile sunt mesaje codate în sticlă, aruncate în mări interioare”

Nicolae Coande: „Poeziile sunt mesaje codate în sticlă, aruncate în mări interioare”
Galerie Foto Următorul volum propus din colecția Jurnalul cărților esențiale este „Dumnezeu, poet și protector al lumii”, de Nicolae Coande. Autorul ne transmite că „cei care credeau că în timpul secularismului...

După două luni de „mască în aer liber”, Guvernul și-a dat seama că nu are baza legală. Și a emis un OUG neconstituțional

După două luni de „mască în aer liber”, Guvernul și-a dat seama că nu are baza legală. Și a emis un OUG neconstituțional
Galerie Foto Timp de aproape două luni, autoritățile locale au fost nevoite să pună în aplicare mai multe hotărâri de Guvern prin care să oblige populația să poarte masca de protecție în spațiile deschise. Mai întâi,...
Serviciul de email marketing furnizat de