x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Constantin Gornistu a fugit din comunism cu hidroavionul

0
Autor: Toma Roman Jr 13 Mai 2009 - 00:00
Constantin Gornistu a fugit din comunism cu hidroavionul KARINA KNAPEK/EDITURA INTACT


Constantin Gornistu are 79 de ani şi stă la Berlin. L-am găsit când se afla într-o vizită în Bucureşti. Ofiţer de aviaţie, el a fugit cu un hidroavion militar în Turcia, în 1955. De la spectaculoasa sa evadare a pornit un destin absolut special, cu itinerări prin toată lumea, prieteşuguri cu emigranţi de faimă, afaceri bănoase şi cinci căsătorii.



Jurnalul Naţional: Cum v-a venit ideea să o ştergeţi cu hidroavion cu tot?
Constantin Gornistu: Eu făcusem Liceul industrial şi după aceea Şcoala militară de aviaţie. Mă enerva că încă din timpul şcolii, din 1949, văzusem cum comuniştii penetraseră armata. Oameni cu trei-patru clase, care făceau un curs de ofiţeri politici, ajungeau mari şefi. Când eram deja locotenent făceam de gardă pe unitate la Constanţa. Un sergent care era membru de partid a trecut de câteva ori prin faţa mea cu mâinile-n buzunare, fără să salute.

M-am enervat, i-am dat trei zile de carceră. În câteva ore a venit secretarul de partid pe unitate, i-a dat drumul şi mi-a făcut scandal, cum mi-am permis să pedepsesc un membru al PMR. Atunci m-am hotărât să o şterg.


Aţi aşteptat momentul să aveţi destul combustibil?
Da. La 6 mai 1955 am intrat în alarmă. Aveam un hidroavion nemţesc, Heinkel 114, din război. Cum comuniştii erau paranoici, s-a dat o alarmă cum că americanii umblă cu submarine pe mare. Am primit combustibil pentru o oră şi ceva, două de patrulare, armamentul era operaţional, aveam două mitraliere, două tunuri şi două bombe de 50 kg. Făceam echipaj cu încă un locotenent, Traian Creţu, şi el sătul de comunişti. Eram prieteni şi până atunci vorbisem mai în glumă, mai în serios să fugim. Ne-am oprit abia în Turcia. Am avut noroc.

Turcia era membră NATO, puteau să ne doboare când am intrat în spaţiul lor aerian. Am aflat ulterior că pregătiseră tunurile să ne doboare. Am aterizat la Kandra, lângă Istanbul. Ne-au luat mai întâi turcii, după care au venit americanii şi ne-au dus la un hotel.


N-au crezut că sunteţi spioni?
Ba da. Ne-au anchetat vreme de doi ani.
Mai întâi ne-au izolat în Turcia, pe o insulă, Hebeliada. Ne interogau zilnic. După ceva timp ne-au transferat în Germania, la Frankfurt pe Main. Aici aveam un regim de semilibertate. Ne dăduseră identităţi false, pe mine mă chema Tony Redmond.


Cu hidroavionul ce s-a întâmplat?
He, he, he, l-au dat înapoi românilor, după ce l-au studiat. Comuniştilor le-a fost frică să trimită alt pilot, să nu fugă şi ăla. Până la urmă l-au demontat, şi l-au adus cu un vapor.


Cum v-au tratat la Frankfurt?
Eram luaţi la întrebări de doi inşi cu nume complet americane, Tett şi Stevenson, dar care erau evrei din România, vorbeau româneşte perfect. Stevenson era de fapt Bleiberg Ştefan din Bucureşti, ne împrietenisem. Ne-au stors de orice informaţie le-ar fi putut fi utilă.

Eram cazaţi într-o vilă, cu bucătar şi servitori nemţi, aveam ce voiam de mâncat şi de băut, femei. Am stat aşa aproape doi ani. După aia, ne-au propus să mai evadăm o dată. Adică, să ne întoarcem pe şest în ţară şi să furăm un bombardier IL 18, care intrase în dotarea armatei RPR, de la baza Mihail Kogălniceanu, pe care o cunoşteam. Oferta era tentantă financiar, plus că ne încadrau în CIA. Am avut însă coşmaruri, visam că mă urmăresc securiştii cu câini.

Am refuzat. Şi eu, şi Creţu ne-am trezit brusc în stradă, fără nimic. Traian a fost şocat. Ca din întâmplare, în timp ce trăgeam mâţa de coadă la Frankfurt au apărut şi ne-au chemat la masă nişte români de la consulat. În ţară fusesem condamnaţi la moarte pentru dezertare, dar ei ne-au spus că a fost o amnistie şi că nu o să păţim nimic, ba chiar or să ne reîncadreze ca aviatori.

Eu nu am fost fraier, dar Traian s-a dus în RDG, de unde a cerut să se întoarcă în România. Nu l-au împuşcat, dar a făcut ani grei de pârnaie şi a murit la ceva timp după eliberare.


Din ce aţi trăit?
Am vrut să fac tot pilotaj, să mă angajez în armata germană, Bundeswehr. Am luat licenţa de pilot, dar se tărăgăna cu cetăţenia, aşa că m-am apucat de comerţ cu aur şi cu blănuri, am învăţat de la un evreu. Luam din America Latină marfă şi o aduceam în Europa. M-am plimbat prin lume. Aşa am avut cinci neveste, dintre care una fostă Miss Republica Dominicană, că am stat şi acolo. Dintre nevestele mele, doar una e româncă, una care a fost şi prietenă cu Nicu Ceauşescu.
Cu o nemţoaică, Monika, am copii.


În anii '60-'70, în Republica Dominicană era dictatura lui Trujillo, despre care a scris şi Llosa cartea "Sărbătoarea ţapului"...
Era o corupţie teribilă, de aia am şi plecat de acolo. Din Europa eu aduceam maşini pentru potenţaţii locali. Poliţia mi-a cerut 300.000 de dolari taxă de protecţie, mi-au spus că dacă nu dau îmi bagă droguri într-o maşină. Nu am avut atâţia bani şi am fugit. De bază, în Europa, mă stabilisem la Madrid.



La Madrid erau mulţi exilaţi români, inclusiv legionarii lui Horia Sima. Aveaţi legături cu ei?
Da, la Madrid m-am împrietenit cu Bâzu Cantacuzino şi cu Pamfil Şeicaru. Pamfil nu prea avea ce să mănânce, aşa că-l chemam la mine la prânz, îl duceam cu maşina unde avea treabă. Prinţul Bâzu o ducea mai bine, făcea acrobaţii cu avionul, era cunoscut. Avea o cascadorie specială, mergea cu capul în jos şi lua cu mâna nişte steaguri înfipte în pământ.

Doi spanioli, colonei de aviaţie, au încercat să facă şi ei figura asta şi au murit, s-au zdrobit de sol. Din păcate, Bâzu bea de stingea, de la asta i s-a tras şi moartea, i s-a făcut rău de la prea multă băutură. Îi cam plăceau şi femeile, era la un moment dat combinat cu o actriţă româncă, frumoasă de pica. E înmormântat la biserica românească din Madrid, ar trebui adus în ţară, era şi prinţ şi cel mai bun pilot pe care l-a dat România.

Bâzu fugise spectaculos din ţară după ce ajunsese pilotul Anei Pauker. Scăpase de securişti la Paris, după ce o adusese pe comunistă. Avea un avion Bukker roşu, o minune, pe care reuşise nu ştiu cum să-l scoată din România. El voia să ajungă în SUA, dar americanii nu l-au vrut, fiindcă printre cele 42 de avioane doborâte de Bâzu în război erau şi d-ale lor.

Pe Sima l-am cunoscut la înmormântarea unuia Baicu, umbla numai cu cămaşă verde şi cu diagonală. Mai venea la mine în vizită, să bârfim politică. Unii dintre legionari o duceau bine, fuseseră încadraţi în armata spaniolă.

În Portugalia am cunoscut-o şi pe Elena Lupescu. Era chiar o doamnă. Împreună cu un inginer, Cojocaru, vindeam utilaje de sonde.
Ea ne-a pus nişte pile la portughezi să cumpere, avea relaţii. Avea lacrimi în ochi când auzea româneşte. Era cunoscută şi bogată, îl moştenise pe Carol.


Vă mergea bine din comerţ? Spuneaţi că îl sponsorizaţi pe Şeicaru...
Da, aduceam piei de vulpe din America de Sud. Eram ba în Paraguay, ba în Brazilia. Deschisesem trei prăvălii de blănărie, la Roma, Madrid şi Berlin. De la Sao Paolo îl adusesem pe un mare bucătar, Nicu Nicolau, care avea restaurant românesc acolo şi făcusem şi eu la Berlin cârciumă cu mici şi sarmale. La origine, Nicolau era intelectual, rudă cu Ion Antonescu. Şeicaru s-a dres cu banii datorită nemţilor, care i-au dat o casă şi un fel de pensie, din care scotea ziarul Curentul. Se mutase în Germania, unde intrase pe sub pielea unuia Strauss, care era preşedintele landului Bavaria.


Vorbeaţi de Bâzu... Era mai bun decât celebrul Horia Agarici?
După 1990 eu am insistat ca Agarici să fie reînhumat la Constanţa, în cimitirul eroilor, dar Bâzu era mult mai bun. Agarici avusese noroc. În 1941 doborâse la Constanţa două râşniţe biplane ruseşti, din care bombele se aruncau cu mâna, chestie simplă. Erau T.O.-2, zburau cu 120 km la oră. Agarici avea un cumnat la radio, ăla l-a făcut mare zburător, a tot dat pe post cântecul cu "Agarici a plecat la vânătoare". Era mai mult legendă decât faptul că era un imens pilot.


Aţi mai ajuns până în 1989 în România?
Da, eram cetăţean german deja şi am venit să-mi văd familia prin '86, parcă. M-a convins să vin Ion Dacian, eram prieteni.
Am stat la Athenee Palace şi la Lido şi acum am găsit la CNSAS că m-au urmărit minut cu minut, erau microfoane peste tot. Am căutat peste tot dosarul de condamnare la moarte, dar nu l-am găsit. Ştiu sigur că el există, naşul meu, tot pilot, a fost la proces şi a povestit.


Regele Mihai era şi el pilot... Aţi luat legătura cu el?
Avea chiar o şcoală de pilotaj în Elveţia, am fost la el. Mă privea aşa, cu reticenţă, fiindcă eram prieten cu Şeicaru, care-l tot înjura, îl acuza că l-a trădat pe Antonescu.


Cu Ambasada României aveaţi legături?
După mult timp, când aveam cârciuma la Berlin, treceau pe acolo tot felul de consuli. Printr-unul d'ăsta, căruia i-am dat şpagă câteva sticle cu whisky, am reuşit să aduc în Vest un nepot de-al meu, care studia în RDG. Am scăpat ieftin, la Berlin era un evreu care lucra cu Securitatea şi costa bani grei să scoţi români din ţară.


Acum staţi tot la Berlin?
Da, dar aş vrea să mă întorc în ţară. Copiii nu vorbesc româneşte, sunt foarte ocupaţi, băiatul e medic. Mă simt destul de singur. Dacă mi-ar da de la Primărie, undeva, o casă, m-aş întoarce de tot. Vreau să mor acasă.
Citeşte mai multe despre:   interviu,   ne-au,   bâzu

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Securitatea aprovizionării cu gaze naturale, dependentă de dezvoltarea resurselor interne 

Securitatea aprovizionării cu gaze naturale, dependentă de dezvoltarea resurselor interne 
Galerie Foto  În ultimii ani, piaţa gazelor naturale a fost bruscată printr-o serie de iniţiative legislative care au avut un efect negativ atât asupra producătorilor, cât şi a consumatorilor. Măsurile impuse din...

Magie: cum dispar 307,5 milioane de euro în 4 minute

Magie: cum dispar 307,5 milioane de euro în 4 minute
Mai mulți patroni care nu vor primi ajutorul din bani europeni, promis de Guvernul României, se pregătesc să depună plângere penală pentru a se ancheta modul în care a fost organizată operațiunea pentru...

Fiul lui „Corruption! Corruption!”, protector al coruptului din Băneasa

Fiul lui „Corruption! Corruption!”, protector al coruptului din Băneasa
Galerie Foto Presa americană a dat publicității un plan de afaceri, promovat de fiul fostului vicepreședinte al SUA Joe Biden, Hunter Biden, în sprijinul unui megaconcern chinez care dorea să dezvolte business-uri majore în ma...

Dr. Elena Ciupercă: În 60% din cazuri, medicamentele antisecretorii sunt folosite nejustificat

Dr. Elena Ciupercă: În 60% din cazuri, medicamentele antisecretorii sunt folosite nejustificat
Galerie Foto Medicamentele de tipul Omez/Omeran/Controloc sunt foarte populare, iar mulți oameni le consideră un fel de panaceu pentru orice fel de problemă a stomacului. Fie că sunt prescrise de medic, recomandate de farmacist...

Cu masca pe față, călcând pe Dealul Mitropoliei. „Am ajuns să-mi fie frică că mă îmbolnăvesc sfinții?”

Cu masca pe față, călcând pe Dealul Mitropoliei. „Am ajuns să-mi fie frică că mă îmbolnăvesc sfinții?”
Galerie Foto La Sfântul Dimitrie s-a mers ca la secţia de votare. Cu buletinul la vedere şi recitând CNP-ul. Jandarmii au fost mulţumiti: nu au existat fraude. Dar au existat bătrâni triști: erau sub...

Fractura de claviculă nu se repară cu ghips

Fractura de claviculă nu se repară cu ghips
Fost preşedinte al României, profesorul doctor Emil Constantinescu a căzut în casă pe o podea spălată şi udă. S-a ales cu un traumatism nu de mare violenţă, dar totuşi i s-au fracturat glezna şi clavicula,...

Afacerile „greilor” sistemului. Coldea și-a deschis firmă de consultanță. Foștii săi adjuncți fac profituri pe piața privată

Afacerile „greilor” sistemului. Coldea și-a deschis firmă de consultanță. Foștii săi adjuncți fac profituri pe piața privată
Galerie Foto Celebrul general Florian Coldea, fostul șef militar al Serviciului Român de Informații, de numele căruia sunt legate, printre altele, protocoalele încheiate de serviciul secret și instituțiile din justiție și pr...

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări
Galerie Foto Într-un document oficial emis, în data de 13 octombrie, de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, se arată că succesul luptei polițiștilor de penitenciare în lupta cu pandemia generată de virusul SARS-CoV-2 rep...

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară
Galerie Foto Dr. Tarek Nazer, chirurg ortoped, este președintele Asociației Europene de Artroscopie și Chirurgie Minim Invazivă. Trăiește în România de 30 de ani. Avea 5 ani când familia lui s-a mutat din Siria la...

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază (SPP) a achiziționat două softuri informatice pentru testarea viitorilor agenți care urmează să păzească demnitarii în tehnici de condus a autovehiculelor instituției, dar și...

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”
Galerie Foto Cu sânge de bănățean curgând prin vene, Erwin Lucian Bureriu le-a făcut pe toate: profesor, jurnalist și secretar de redacție, biliotecar, proprietar de librărie, muzician, grafician, dar mai ales poet și...

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală
Există o polemică între reumatologi şi ortopezi, legat de când este bine să se implanteze o proteză în articulaţia suferindă: de la primele simptome, cum zic chirurgii ortopezi, sau mai târziu, după...

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!
Galerie Foto Diferențe majore între numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale, pentru toate subcategoriile de alegeri care însumează alegerile pentru autoritățile publice locale și numărul...

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc
Galerie Foto Nici nu s-a uscat bine tușul pe buletinele de vot de la alegerile locale care au avut loc în 27 septembrie, că proaspătul liberal, fost PSD-ist, Mihai Chirica, de la Iași, reales primar, a și atribuit un contact de...

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor
Galerie Foto Fata cea mare a lui Traian Băsescu și-a cooptat, cu o lună înainte de alegerile locale, soțul în cadrul companiei de consultanță pe care o deține. Odată cu intrarea lui Radu Petru Pricop în această...
Serviciul de email marketing furnizat de