Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cristian Lascu, unul dintre cei mai apreciați speologi din Europa, consideră că peșterile României sunt sunt într-o stare relativ bună, omparativ cu alte segmente ale naturii din țata noastră, pentru că de conservarea lor se ocupă în principal speologii, cei care le-au descoperit, le-au explorat și sunt legați spiritual de ele. Din punct de vedere administrativ și juridic, în schimb, situația este puțin complicată și îi deranjează pe speologi. Există o comisie a patrimoniului speologic, sub tutela Ministerului Mediului, dă aprobări de acces în peșteri, inclusiv în cele care nu sunt amenajate turistic. Dar această comisie nu este unicul organ care dă aprobări, așa cum ar trebui. Există în continuare o suprapunere cu aprobările pe care trebuie să le dea administrațiile parcurilor naturale.
Diana Scarlat: Ce îi deranjează pe speologi, în legătură cu legislația?
Cristian Lascu: Speologii pot avea aprobare de la comisie, dar uneori nu obțin aprobare de la administrația parcului natural protejat. În munții Apuseni, unde sunt cele mai multe peșteri, apare frecvent această situație: conducerea Parcului Natural Munții Apuseni uneori nu aprobă accesul. Totuși, sunt destul de bine protejate peșterile, în general. Mai ales cele valoroase. Nu s-au înregistrat vandalizări și distrugeri importante de patrimoniu speolugic în ultimii 15 ani, iar asta dă măsura lucrurilor.
Diana Scarlat: Ce soluții se pot găsi pentru cei care vor să viziteze peșteri mai puțin accesibile?
Cristian Lascu: Oamenii vor să vadă peșteri, iar eu am un punct de vedere, ca vechi speolog, după ce m-am ocupat foarte mulți ani de protecția peșterilor și fac acest lucru în contiuare: trebuie să existe peșteri turistice care să fie accesibile în orice condiții, oricui, contra unui bilet de intrare, cu ghid și cu potecă betonată, eventual cu electrificare. Pe de altă parte, există foarte multe peșteri care se pot vizita fără a exista aceste amenajări, în cadrul unei forme de turism de impact scăzut. Din punct de vedere ecologic, este foarte bine. Este un grup mai mic în care omul se poate duce, însoțit de un speolog amator, de obicei custodele peșterii. Aceasta este o formă din ce în ce mai răspândită de turism speologic. Unii, mai ales din mediul academic, sunt îngrijorați, spunând că această formă de turism poate duce la distrugeri, însă, în esență nu este așa, pentru că speologii care sunt custozi au grijă de peșterile lor și, în același timp, aceasta reprezintă o supapă prin care se descarcă presiunea oamenilor pasionați care vor neapărat să intre în peșteri.
Diana Scarlat: Ce se întâmplă atunci când peșterile sunt închise?
Cristian Lascu: Dacă le închizi oamenilor peștera, ei vor forța porțile, cum s-a dovedit. Astfel, administrația nu are un control, iar peșterile sunt distruse. Acest turism de grup mic este recomandabil, deoarece peștera nu suferă impactul unei amenajări cu betoane, care e ireversibilă, iar turiștii trăiesc o experiență speologică autentică. O peșteră așa trebuie să fie vizitată, într-un grup mic, într-o anumită atmosferă de reculegere, pentru a face posibil dialogul cu teluricul. Și din punct de vedere economic este benefică această strategie, pentru că zece oameni pasionați, într-un grup mic, pot plăti zece euro în loc de un euro, pentru o astfel de experiență. Sunt peșteri în zone destul de sărace, mai ales în sudul României, unde primarii își închipuie că trebuie să facă mari investiții, dar nu este nevoie de ele.
Diana Scarlat: Ce elementge garantează succesul comercial al unora dintre peșteri?
Cristian Lascu: Dâmbovicioara este o peșteră turistică tipică pentru turismul de masă, cu electrificare și ghid. Nu are o ofertă nemaipomenită, dar este o peșteră cu vad, într-o zonă turistică. În aceeași categorie intră și peștera Polovragi, care nu oferă foarte mult din punct de vedere speologic, dar este un succes comercial, pentru că are un cadru natural sălbatic. Pe de altă parte, în Munții Apuseni, Peștera Urșilor este, de departe, cel mai mare succes speo-turiștic. Este amenajată bine, cam singura amenajată la standarde europene. La fel este Peștera din Valea Cetății, de lângă Râșnov. Și aici peștera beneficiază de un vad excepțional, pentru că Râșnovul s-a dezvoltat foarte bine, iar localitatea atrage foarte multă lume. Primarul a avut ideea să facă evenimente, iar în sala mare a peșterii s-a făcut sală de concert. În weekend vine orchestra Filarmonicii din Brașov și este un public numeros, iar biletul costă aproape 10 euro, deci nu e ieftin.
Diana Scarlat: Mai sunt exemple de bune practici în legătură cu amenajarea unor peșteri în alte locuri din țară?
Cristian Lascu: Au mai fost inițiative foarte bune: peșteri destul de degradate care au fost amenajate cu soluții inteligentge. Un exemplu bun este Peștera Cristalelor, din Comuna Roșia, județul Bihor. Primarul, împreună cu speologii din Oradea au făcut o treabă excelentă acolo. O peșteră care era parțial distrusă de mineri și care nu mai prezenta niciun interes a devenit un obiectiv turtistic de succes.
Diana Scarlat: ce probleme sunt la Peștera Limanu, de lângă Vama Veche?
Cristian Lascu: Peștera Limanu este în custodia grupului GESS. S-au luat măsuri de protecție, s-au pus porți, dar nu poate sta cineva acolo în permanență. Cei din comună au smuls poarta, iar oamenii intră și lasă mizerii. Soluția este o amenajare turistică. Am cerut avizut Comisiei a Patrimoniului Speologic, dar cerera noastră a fost respinsă, într-un mod destul de greu de înțeles. Noi acum suntem în situația de a abandona custodia, pentru că nu putem face față situației. Dacă am face această amenajare, ar putea fi cineva acolo, în permanență. Comisia nu trebuie să asigure bugetul, ci doar să aprobe amenajarea. Noi, GESS, am fost eficienți, se vorbește despre noi și despre descoperirea de la Peșrea Movile. Au argumentat prin faptul că nu-i satisface zonarea propusă, deși nu există o metodologie de zonare pentru peșterile care urmează să fie amenajate. Noi voiam să protejăm peștera, ca voluntari, iar pentru activitatea turistică o dădeam în custodia localnicilor. Poate vom reuși să o facem.
