Părinţii se îngrijorează şi dau fuga la medic cum li se pare ceva nelalocul lui în coloana copiilor, la picioruşele micuţilor. Unele alarme sunt nejustificate. Interviu cu profesor doctor Mihai Jianu, ortopedie pediatrică
Florin Condurăţeanu: Părinţii acuză ghiozdanele, rucsacurile la modă purtate pe spate, pasămite acest obicei al greutăţilor cărate pe spate conduce la deviaţii ale coloanei. Au dreptate?
Prof. Mihai Jianu: Bănuielile acestea ale părinţilor nu se susţin. De ce scoliozele, cifozele apar mai ales la fete în jurul vârstei de 13 ani? Ce, băieţii nu-şi duc cărţile în ghiozdane, în rucsacuri? Ei de ce suferă rar de aceste deviaţii ale coloanei? Cercetările au conturat o serie de concluzii. La pubertate, schimbarea balanţei de hormoni la fete produce unele modificări nedorite la vertebre, le slăbeşte rezistenţa, le înmoaie. Apar scoliozele, deviaţia coloanei în formă de „S”, observată din spate. Cifoza este deformarea coloanei sub formă de cocoaşă, privită din lateral. Când deviaţia coloanei este până la 20 de grade, se apelează la înot, la exerciţii fizice de recuperare. Deviaţia de peste 20 de grade şi până la 30 de grade impune purtarea de corset toată ziua. După deviaţia de 35 de grade este necesară intervenţia chirurgicală pentru a nu se ajunge la agravare cu paralizii. Chirurgul montează două vergele de metal de-a lungul coloanei. În vertebre se implanează şuruburi, care prin rotire îndreaptă coloana, prin racordare la cele două vergele metalice drepte.
F.C.: De ce nu recomandaţi folosirea acelui cadru pe rotile, acel premergător cumpărat de părinţi pentru a-l ajuta pe micuţ să meargă mai devreme?
Prof. M.J.: Copilul nu trebuie forţat să meargă înainte de a se fi maturizat articulaţiile şi oasele. Când gleznele, oasele, articulaţiile s-au construit, s-au maturizat, s-au consolidat, organismul trimite semnale şi copilaşul păşeşte de la sine, face atunci primii paşi. Acel cadru cu roţi devansează forţat începutul mersului. Părinţii nu trebuie să se alarmeze că fiul, fiica lor merg mai târziu; se poate porni în păşit până la 1 an şi 4 luni. Dacă se merge mai târziu, trebuie consultat un ortoped.
F.C.: Nici talonetele puse în interiorul pantofilor, în caz de platfus, nu sunt acceptate de toţi medicii...
Prof. M. J.: Şcoala de ortopedie din Franţa se opune acestor talonete, considerate inutile. Ce, aceste talonete pot arcui oasele boltei plantare? Nici vorbă! Ba mai mult, pot apărea necazuri: talonetele împing în sus femurul şi acesta poate ieşi din locaşul lui din bazin, caz în care se impune o intervenţie dificilă. Până la 4 ani, toţi copiii au platfus, în talpă este un strat de grăsime ce pare platfus. Doar 15% din oameni au cu adevărat platfus, iar doar 2% resimt dureri la mers.
F.C.: Cum e cu sperietura părinţilor că micuţii lor au dureri de creştere?
Prof. M.J.: Oasele copiilor cresc prin cartilajele de creştere, situate la extremităţile oaselor. Aceste cartilaje de creştere asigură elasticitatea aparte a oaselor la copii, ele se rup mai greu, se îndoaie ca o nuia verde, nu se frâng. Băieţii se vaită mai ales seara de dureri de oase. Şi mai ales la picioare. Băieţii sunt mai zburdalnici, aleargă, se caţără, de aceea seara resimt oboseala. Ce, fetele nu au creşteri de oase? De ce ele nu se plâng de dureri ca băieţii? Şi apoi, mâinile nu cresc şi ele, de ce durerile apar mai ales la picioare?
Copilul mic trebuie să meargă prin casă desculţ, în ciorapi, pentru a i se „forma” gleznele. Este greşit să i se cumpere ghetuţe cu talpă rigidă, cu carâmb tare şi înalt; nu se menajează gleznele, ci sunt împiedicate să se maturizeze articulaţiile.