Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Gooooool, gol, gol, gol, gol Nicolae Negrila!", asa a sunat vocea regretatului Sebastian Domozina la returul partidei dintre Universitatea Craiova si FC Kaiserslautern, din 15 martie 1983, cand fundasul dreapta al oltenilor, Nicolae Negrila, califica in minutul 82, in premiera, o echipa romaneasca in semifinalele Cupei UEFA. La 29 de ani distanta, timpul n-a fost prea darnic cu cel care a strans 28 de meciuri sub tricolor si 377 de partide in prima divizie de-a lungul a 17 sezoane, din care 15 ani petrecuti fara intrerupere sub culorile Universitatii. Cetatean de onoare al Craiovei si maestru emerit al sportului, "Negoro" traieste dintr-o leafa de controlor prestari servicii – recuperator debite la Regia de Termoficare municipala, dupa ce in urma cu doi ani a traversat o mare cumpana.
● Jurnalul National: Ce amintiri va evoca momentul "Kaiserslautern"?
Nicolae Negrila: Evident, golul cu nemtii este cea mai mare realizare pe care am avut-o in cariera de pe plan sportiv. Acasa am avut familia, copiii, pe Alexandru si Cristina, care acum sunt realizati, la casele lor, dar cand ma gandesc la mine ca jucator primul lucru de care imi amintesc este reusita care a dus Craiova in semifinalele cu Benfica. Am jucat si la nationala intr-o perioada cand erau mult mai putine meciuri decat acum, am strans 28 de partide, dar tot golul cu Kaiserslautern este cel mai important moment al carierei.
● Din pacate, exista ceva si la polul opus...
Boala. Am trecut prin ceva ingrozitor acum doi ani, mai ales ca a venit total neasteptat. Un bun prieten de-al meu si-a deschis un bar, am baut, am mancat, iar dupa cateva ore am simtit o durere la pulpa piciorului stang. Nu i-am dat importanta, am continuat sa petrec. A doua azi am ajuns la munca, am urcat pe scari si m-am trezit ca nu mai puteam sa respir. Am fost dus la Spitalul de Urgenta si mi s-a dat un diagnostic foarte dur, de tromboembolism pulmonar. Am avut mare noroc ca am scapat cu viata, medicii mi-au spus ca procentajul celor care supravietuiesc dupa asa ceva este de numai 2%. In salon am fost dus intr-un fel de coma, dar eram constient de ceea ce era in jur. Eram trei pacienti cu acelasi diagnostic, mie mi-au pus perfuzii si am adormit. Cand m-am trezit, ceilalti doi murisera... M-am ingrozit, mi-a venit sa plang, am crezut ca totul s-a sfarsit. Mai tarziu a venit Ilie Balaci si m-a mutat intr-o rezerva, unde mi-a mai revenit optimismul.
● Acum cum va simtiti?
Asa si asa. Traiesc, dar ma descurc foarte greu de cand m-am imbolnavit. In fiecare luna fac INR (n.r. – analiza vitezei sangelui de a se coagula), iar medicamentele costa enorm. Cand am fost internat in spital nu m-as fi descurcat deloc daca n-ar fi fost prietenii mei Sorin Cartu, Gabi Boldici, Mircea Irimescu si Ilie Balaci. Ei mi-au platit spitalizarea si mi-au dat bani pentru tratament.
Citește pe Antena3.ro
● Cum arata o zi normala in prezent?
Numai munca si casa, atat. In weekend in place sa ma duc la Gighera, comuna unde m-am nascut, sa pescuiesc si sa mai trag o miuta cu copiii pe ulita. Imi face placere sa-i aud rugandu-ma, "hai, nea Nicule, joaca-te putin cu noi". Recunosc, mereu mi-a placut sa mai beau cate un sprit, o bere, dar de cand m-am imbolnavit n-am mai pus alcool in gura.
● Dezafilierea Universitatii?
Mi-e foarte, foarte greu. M-am legat atat de mult de echipa asta, am fost jucator, antrenor secund, antrenor la echipa a doua, director sportiv, delegat, antrenor la juniori republicani. Mititelu este de vina pentru tot dezastrul actual. S-a luat dupa oameni care nu se pricep la fotbal, s-a bagat peste antrenori, facea echipa, era atotstiutor. Apropo, are sa-mi dea salariul pe doi ani de zile, sunt banii mei, dar le-am pus cruce, ca si am de unde. Cand am fost internat in spital nu mi-a dat un telefon. Asta e viata!
● Multi dintre colegii dumneavoastra au ajuns antrenori in prima divizie. N-ati incercat?
N-a fost sa fie. Am fost secundul lui Cartu cand am facut eventul cu Craiova in 1991. Am incercat si de unul singur cate ceva, dar nu s-a lipit. Echipe mici, bani putini, probleme. Mi-ar fi placut sa fiu antrenor, asta mi-am dorit, dar nu a iesit. Nu mai zic ca ar fi fost niste bani in plus, de care acum chiar as fi avut nevoie. In prezent fac demersuri sa devin observator, sper sa reusesc.
Invitat cu Franta si Belarus
Alaturi de alti fosti internationali, Nicolae Negrila a fost invitat de FRF si LPF la meciurile pe care nationala Romaniei le-a disputat in toamna contra Frantei si Belarusului: "E bine ca se fac asemenea lucruri. Ne-am mai vazut intre noi, m-am intalnit cu alti prieteni pe care nu i-am intalnit demult. Cu cei din Craiova am ramas mereu in legatura, noi am fost uniti, eram cate sapte-opt si la echipa nationala. Oricum, nu mai zic ca fara aceasta invitatie eu n-ajungeam sa vad Arena Nationala. Am ramas impresionat de constructia in sine, dar ne-am facut de ras cu gazonul. Mi-am amintit de stadionul lui Benfica, «Da Luz», care mi s-a parut uluitor cand am jucat acolo cu Universitatea, o frumusete, o bijuterie. Mi-amintesc ca meciul n-a fost televizat pentru ca incepea la ora 23:00, iar in Romania programul TV se termina la 22:00".
