De vorbă cu surorile Coposu, despre plasa Securităţii. Şase veterani ţărănişti îl supravegheau pe Cornel

Am continuat discutia cu doamnele Flavia Balescu si Rodica Coposu despre cum il monitoriza Securitatea pe fratele lor.

● Jurnalul National: V-ati dat seama, din dosarele de la CNSAS, cine il turna din anturajul sau apropiat pe Corneliu Coposu?
● Flavia Balescu: Din pacate, foarte multi dintre membrii marcanti ai partidului. Am gasit sase veterani PNT cu numele in clar, care faceau turnatorii absolut stupide. Unul scria, de exemplu, ca mancam branza si se intreba de unde avem. Motivatiile lor erau diverse. Un celebru medic se angajase sa-l toarne fiindca avea o fata in Franta si voia sa ia viza sa o viziteze... Altii insa se angajau sa-l spioneze pe Cornel "fiindca e impotriva clasei muncitoare si are totusi credibilitate la tineret". Altul zicea, textual, ca "e un om imoral fiindca joaca bridge". Unul sfatuia chiar Securitatea sa-l izoleze, "fiindca are priza la public si poate fi crezut cand denigreaza Partidul Comunist". Cineva, tot dintre taranisti, scria ca il va spiona pe Cornel fiindca "pune in pericol socie­tatea socialista multilateral dezvoltata si are legaturi externe".
Prin anii ’70, Iosif Constantin Dra­gan l-a invitat pe Cornel in Spa­nia, vo­ia sa scoata un anuar de istorie. A ve­nit cineva cu o scrisoare din par­tea lui Dragan, cum ca ii va cum­para un bilet de avion si o sa-l tina o lu­na la Palma de Mallorca. Cu scri­soarea, a mai trimis un pachet de ti­ga­ri Pall Mall. Cornel, stiind de re­la­tiile lui Dra­gan cu Ceausescu, a re­fu­zat, ba chiar a returnat si tigarile. Un tur­na­tor caruia i-a povestit Cornel sce­na nu a inteles nimic si a raportat ca fra­tele meu a luat de la Dragan un bi­let de avion si l-a vandut pentru multi ba­ni. Unii erau tampiti, saracii! Asta cu biletul de avion a aparut cand era Cor­nel pe patul de moarte, a vrut sa in­tre in salon. Sper ca voia sa-si ceara scuze.

● Medicul era doctorul J...?
● Flavia Balescu: Da, dar va rog sa nu-i dati numele. Cornel ne-ar omori daca ar afla ca ne razbunam, chiar numai si supunandu-i oprobriului opiniei publice pe cei care l-au turnat. Spunea, mai ales despre cei trecuti prin persecutii care facusera pactul cu Securitatea, ca nu avem dreptul sa-i judecam, cine stie prin ce au trecut.

● Oamenii astia sase, de care spuneti, au avut tupeul in 1990 sa activeze in PNTCD ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
● Flavia Balescu: Cum sa nu, au avut pretentii mari la functii, voiau favoruri si faceau pe eroii.

● Nu era supravegheat si pe fata Corneliu Coposu?
● Rodica Coposu: Ba da, cam din doua in doua saptamani ne aparea pe cap un tip, capitan, dar care isi spunea conspirativ "profesorul Alexandrescu". Il interoga pe Cornel de fiecare data cand se spunea ceva despre el la Europa Libera sau il tinea blocat cand veneau politicieni occidentali pe aici.
● Flavia Balescu: Era un tip blond, spalacit, cu niste ochi de gasca, fara expresie. Chiar in 1989, cand era in vizita aici Andrei Gromiko, ne-am trezit cu Alexandrescu. Eram suparati fiindca voiau sa ne demoleze casa de aici. Eu eram cu plase, veneam de la piata, trecusem prin santier, se demolase Sfanta Vineri. Cornel mi-a zis sa-i dau aluia o cafea, eu m-am enervat si i-am spus clar: "N-am dom’le!". Cum sa-i dau aluia cafeaua atat de rara?! Statea ca un popandau ore-n sir la noi in casa. La sfarsit, i-a zis lui Cornel: "Sora dumneavoastra nu ma prea iubeste, dar eu imi fac doar meseria". Dupa 1990 am vrut sa-l vad doar ca sa-l intreb daca isi mai iubea meseria. Cornel s-a opus, nu voia sa-i faca rau nici aluia. El era foarte discret, noi nu am aflat ce batai a mancat la puscarie decat cand s-a confesat la "Memorialul durerii".

● Cat ati fost tanara, l-ati cunoscut pe Iuliu Maniu?
● Flavia Balescu: Pe Maniu noi il stiam de cand ne-am nascut, practic. La Bu­cu­resti statea intr-un apartament ex­trem de auster pe Sfintilor, Numarul 10, unde primea in audienta oameni foarte diferiti. Mai tarziu s-a mutat in casa lui Aurel Leucutia, pe Strada Schi­tu Magureanu. Tin minte ca avea o privire atat de profunda, ca mie, de exem­plu, mi se parea ca nu l-as fi putut minti.

● Sar de la una la alta... in procesul Maniu a avut o comportare la­men­tabila secretarul general al PNT, Nicolae Penescu.. .L-ati cunoscut?
● Flavia Balescu: Da, era un tip arogant, ziceai ca e Bombonel Nastase. Eram membra la organizatia de studenti, imediat dupa razboi. Aparea in clubul partidului de pe Strada Clemaceau si ne spunea noua, care eram niste amarate, "nu mai pierdeti vremea pe aici!". Practic, voia sa ne puna sa lipim tot timpul afise...

● Stiu ca, dupa iesirea din pus­carie, dl Coposu s-a vazut cu Dej...
● Flavia Balescu: Un fost taranist, Grigore Geamanu, ajunsese consilier al lui Gheorghiu-Dej. Cornel abia venise din domiciliu obligatoriu, nu avea buletin, cand s-a trezit ca vine Geamanu cu o invitatie la Dej. Sotia lui Cornel, saraca Arlette, iesise si ea din inchisoare si i-a zis lui Cornel sa-i spuna lui Dej ca nu au locuinta si nimic de munca la posibilitatile lor. Cornel a adaugat cu umor: "Da, o sa-i mai cer si un pachet de tigari Carpati, zilnic!". Intuia ca Dej vrea cine stie ce... Ei se stiau bine din 1944-45, cand Cornel fusese se­cretar de stat la economia nationala, ministerul unde era si Dej. Fac o paranteza, atunci Dej parea complet neajutorat, nu semna nimic pana nu se consulta cu alti comunisti ceva mai cititi. Cand l-a primit Dej pe Cornel dupa puscarie, mai intai i-a zis, cinic, ca arata bine. Ii propunea personal un troc: ca ii da un post de jurist-consult, bine platit, daca scrie un articol in Glasul patriei, publicatia pentru diaspora, despre ce realizari are regimul. El a spus ca e prea tar­ziu sa se compromita, nu poate manji o idee pentru care a stat 17 ani la puscarie. Asa a ramas Cornel sa lucreze ca muncitor necalificat la un santier de langa Bucuresti. A iesit de acolo la pensie, dupa ce facea pla­nificari, dar era platit tot ca ne­­­calificat.

● Cu ierarhii greco-catolici scapati din puscarie se vedea domnul Coposu?
● Flavia Balescu: A fost sa il vada pe cardinalul Iuliu Hossu, cand acesta avea domiciliu obligatoriu la Manastirea Caldarusani. Erau militieni, l-au legi­timat pe Cornel. Prea-Sfintitul l-a recunoscut imediat, chiar daca nu se mai vazusera de peste 20 de ani si fratele meu slabise infernal. L-a recunoscut dupa voce. Au stat mult de vorba, la un moment dat, Cornel a auzit un fasait la usa. A tras brusc de clanta si a cazut cu fundul in sus staretul manastirii, care tragea cu urechea. A spus staretul: "Taica, treceam p-aci si m-am impiedicat de pres". Cornel zambea cand isi aducea aminte episodul