Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Medicamentele de tipul Omez/Omeran/Controloc sunt foarte populare, iar mulți oameni le consideră un fel de panaceu pentru orice fel de problemă a stomacului. Fie că sunt prescrise de medic, recomandate de farmacist sau autoadministrate, aceste medicamente antisecretorii sunt înghițite, uneori, cu anii, ba pentru reducerea cantității de acid clorhidric din stomac, ba pentru protecția stomacului față de alte medicamente. Din păcate, boala cronică de rinichi, demența, polipii gastrici sau tumorile gastrice sunt doar câteva dintre afecțiunile grave care au fost atribuite consumului nejustificat al medicamentelor din această clasă.
Medicul gastroenterolog Elena Ciupercă, de la Clinica DigestMed, arată care sunt efectele secundare și riscurile pilulelor antisecretorii atunci când sunt administrate pe termen lung, fără să existe o indicație medicală fermă.
M.C. - Statisticile realizate de industria farmaceutică arată că, cel puțin în ultimul an, medicamentele pentru sistemul digestiv au fost în topul vânzărilor. Pe lângă cele care ajută la digestie, oamenii cumpără cantități mari de medicamente antisecretorii. Sunt românii atât de suferinzi cu stomacul?
Dr. Elena Ciupercă: - Un motiv pentru care sunt administrate medicamentele antisecretorii – cel mai frecvent, cele din categoria inhibitorilor de pompă de protoni: omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, esomeprazol - îl reprezintă vindecarea afecțiunilor în care secreția de acid la nivelul stomacului joacă un rol important, cum sunt: esofagita, boala de reflux gastroesofagian, ulcerul peptic, gastrita. Uneori, în aceste situații este necesar un tratament de menținere pe termen lung pentru controlul simptomelor. Un alt motiv pentru care sunt recomandate este protecția stomacului în condițiile administrării unor medicamente care pot produce leziuni la acest nivel.
Este o certitudine că aceste medicamente antisecretorii sunt importante și trebuie administrate în situațiile mai sus. De altfel, această clasă de medicamente se află pe lista de medicamente esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății. Totuși, studiile arată că în 60% din cazuri sunt folosite nejustificat.
M.C.: - Este un procent foarte mare. Nu are și efecte adverse acest consum nejustificat al unor medicamente?
Dr. Elena Ciupercă: - În primul rând, vă propun să ne oprim asupra mecanismului prin care aceste medicamente antisecretorii acționează. Inhibitorii de pompă de protoni se leagă de aceasta pompă care secretă acid în stomac atunci când este activă, de aceea trebuie administrați cu aproximativ 30 de minute înainte de masă. Ei pot fi administrați o dată pe zi (dimineața) sau de două ori pe zi (dimineața și seara).
Blocând secreția de acid la nivelul stomacului, aceste medicamente permit vindecarea leziunilor de la nivelul esofagului, stomacului, duodenului produse de excesul de acid, dar și protejează mucoasa tubului digestiv superior de alte medicamente care o pot leza.
Însă, mediul acid gastric are un rol important în facilitarea digestiei proteinelor, în absorbția fierului, calciului, vitaminei B12, a unor medicamente, dar și ca barieră, împiedicând pătrunderea microbilor în tractul digestiv. De aceea, scăderea acidității la nivelul stomacului are și efecte adverse, în special când se realizează pe termen lung.
M.C.: - Care sunt efectele secundare în cazul folosirii pe termen lung?
Dr. Elena Ciupercă: - Multe efecte secundare au fost atribuite medicamentelor antisecretorii. Lista cuprinde: deficitul de magneziu, deficitul de vitamina B12, deficitul de calciu cu osteoporoză și risc de fracturi, enterocolită, pneumonia, demența, boala cronică de rinichi, boala cardiacă ischemică, polipii gastrici, tumorile gastrice. De asemenea, poate fi afectată absorbția altor medicamente, cum ar fi: unele antimicotice (ketoconazolul), hormonii tiroidieni sau unele medicamente de inimă (de exemplu, digoxina – în cazul căreia ar trebui monitorizat nivelul în sânge, la pacienții care primesc simultan antisecretor).
Potențialul medicamentelor antisecretorii de a produce polipi și tumori gastrice generează probabil cea mai mare teamă legată de administrarea lor. Scăderea pe termen lung a acidității în stomac este sesizată de un hormon, tot din stomac – gastrina – care are rol în reglarea secreției acide. De aceea, gastrina este produsă în cantități mai mari în încercarea de a contrabalansa scăderea acidității. Pe lângă rolul în stimularea secreției acide, gastrina are și rol trofic în creșterea și proliferarea celulelor din mucoasă. Astfel, nivelul crescut de gastrină indus de antisecretor determină creșterea numărului de celule în mucoasă și apariția polipilor. Acești polipi sunt însă polipi benigni, iar asocierea medicamentelor cu tumorile gastrice vine din câteva rapoarte de caz și nu din studii consistente.
Citește pe Antena3.ro
Pot fi mai periculoase decât antibioticele
Un aspect interesant legat de medicația antisecretorie este modificarea florei intestinale în administrare îndelungată, iar aici studiile demonstrează că impactul inhibitorilor de pompă de protoni pe bacteriile intestinale este mai mare decât chiar cel al antibioticelor.
M.C.: - Sunt, totuși, diagnostice grave... Aceste medicamente sunt consumate ca bomboanele doar pentru că nu au fost făcute studii mai ample care să arate că nu sunt chiar atât de inofensive cum sunt percepute?
Dr. Elena Ciupercă: - Problema majorității studiilor privind efectele secundare ale medicamentelor antisecretorii este ca sunt adesea studii observaționale și nu respectă criteriile de cauzalitate, cum sunt puterea asocierii, consistența (adică reproductibilitatea), specificitatea și asocierea temporală. Pentru majoritatea efectelor secundare menționate mai sus asocierea este slabă și celelalte criterii de cauzalitate nu sunt îndeplinite. Singurele asocieri relativ consistente sunt cu infecțiile enterice, polipii gastrici benigni și peritonita bacteriană spontană la pacienții cirotici.
Există studii pe 5 și chiar pe 12 ani de tratament, care arată absența unor efecte secundare serioase, certificând toleranța bună pentru această clasă de medicamente.
Așadar nu trebuie să ne speriem de medicamentele antisecretorii, dar trebuie să conștientizăm că sunt efecte secundare potențiale. Concluzia firească este că această clasă de medicamente trebuie administrată atunci când există o indicație medicală fermă.
Indicația medicală este indiscutabilă în tratamentul ulcerului, esofagitei, bolii de reflux gastroesofagian, gastritei sau în cadrul tratamentului de eradicare a infecției cu Helicobacter Pylori.
O problemă este însă continuarea tratamentului pe termen lung atunci când reapar simptomele la tentativa de oprire. Este adevărat că poate fi necesar, în anumite situații, tratament îndelungat (spre exemplu, chiar de câteva luni în esofagită, boala de reflux gastroesofagian). Acest lucru este însă recomandat a se stabili împreună cu medicul de specialitate, care va gestiona atât durata administrării, cât și doza corespunzătoare.
M.C.: - În ce cazuri sunt administrate pe termen lung, dar nu se justifică?
Dr. Elena Ciupercă: - O situație frecventă care determină utilizarea pe termen lung, chiar ani de zile, este protecția stomacului față de alte medicamente. Vreau să subliniez că, deși majoritatea medicamentelor determină efecte secundare digestive, ele nu produc și leziuni și efectele secundare sunt tranzitorii; ca atare nu necesită protecție gastrică implicită.
Medicamentele care pot produce leziuni ale stomacului sunt relativ puține: aspirina în doza cardiologică, antiinflamatoarele nesteroidiene (de exemplu: diclofenac, ketoprofen, indometacin, meloxicam etc.) folosite pentru dureri de orice cauză, dar mai ales pentru dureri osteoarticulare, glucocorticoizii, medicamentele pentru osteoporoză (bifosfonații) și medicamentele antidepresive (inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei).
M.C.: - Totuși, medicii/farmaciștii recomandă, în general, aceste medicamente pentru protecția stomacului în cazul în care se face tratament cu antiinflamatoare, spre exemplu.
Dr. Elena Ciupercă: - Protecția gastrică în aceste situații nu se face universal, ci doar la persoanele cu risc crescut pentru evenimente gastrice. Este vorba despre persoane vârstnice, persoane cu antecedente de ulcer sau hemoragie digestivă superioară, cu boli severe asociate sau care primesc concomitent și alte medicamente cu risc de afectare gastrică (spre exemplu, aspirina în doza cardiologică și antiinflamator nesteroidian, sau antiinflamator nesteroidian și glucocorticoizi).
Și în situația în care este necesară protecția gastrică, aceasta trebuie făcută cu doza standard de antisecretor și nu cu doze mari și când este posibil se administrează intermitent (adică, tratamentul pe termen scurt cu antiinflamator nesteroidian pentru durere se asociază cu tratament pe termen scurt cu antisecretor; dacă este din nou necesar tratament pentru durere, atunci se reia antisecretorul).
Ca și concluzie, medicamentele antisecretorii pot proteja stomacul, dar pot produce și efecte secundare. Sunt necesare studii de calitate pentru a corela tratamentul cu toate efectele secundare care i-au fost atribuite; în lipsa acestor studii nu putem nici nega, nici afirma efectele secundare reclamate.
Totuși aceste medicamente sunt pe piață de peste 40 de ani și sunt disponibile studii pe perioade lungi care arată o toleranță bună. Administrarea lor la indicație medicală și doar în această situație va limita utilizarea excesivă și expunerea la potențialele efecte secundare.
„Protecția gastrică o putem realiza și prin dietă. Astfel, atunci când luăm medicamente care pot da leziuni gastrice, este bine să avem mese regulate și să luăm medicamentele respective cu multă apă, pentru a preveni lipirea lor de mucoasa stomacului sau a esofagului. Din același motiv, nu ne vom întinde imediat la orizontală”.
„Atât medicul, cât și farmacistul trebuie să fie atenți să prescrie adecvat tratament antisecretor, evitând administrarea prelungită care nu este necesară și protecția stomacului în situația în care el nu este agresat. Iar pacienții nu trebuie să își autoadministreze prelungit astfel de medicamente”.
Medicamentele antisecretorii precum omeprazol, lansoprazol, pantoprazol și esomeprazol sunt printre cele mai uzitate în ultimele decade.
