x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal

DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal

de Sabina Iosub    |    16 Apr 2015   •   12:20
DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal
Sursa foto: Bogdan Iurascu/Intact Images

Au fost roluri pe care nu le-a iubit deloc, dar le-a jucat bine, pentru că publicul nu poate fi amăgit și nici dezamăgit. Ne e dragă, nu doar pentru rolurile pe care le-a jucat, ci și pentru că ia atitutdine în fața nedreptăților și nu se ferește să spună ce crede, „în gura mare”. Draga Olteanu Matei reușește să ne dea forță și zâmbet totodată, putere și sensibilitate, bucurie și furie.

■ Sabina Iosub: De ce e Draga atât de dragă?
■ Draga Olteanu Matei:
Asta să-i întrebați pe cei din jur...

■ Sabina Iosub: Nu v-au spus?
■ Draga Olteanu Matei:
Ba da, unii îmi mai spun... Oamenii mă iubesc, cred, și pentru că știu că și eu îi iubesc la fel de mult.

■ Sabina Iosub: Ce credeți ca i-a făcut pe oameni să vă iubească atât de mult?
■ Draga Olteanu Matei
: Draga mea, cu asta te naști! Asta vine de la Dumnezeu! Ai sau n-ai! Și dacă acest lucru există, există și o legătură mai puternică între oameni, mai caldă, mai apropiată. Asta cred eu că este. E ceva ce vine de la Dumnezeu care nu poate să fie controlat, ce nu poate să fie pus în niciun fel de formulă. Dacă ai de la Dumnezeu e bine, dacă nu, nu. Dumnezeu cu mila.

■ Sabina Iosub: De ce iubiți oamenii?
■ Draga Olteanu Matei:
Draga mea, nu-i iubesc pentru un anume lucru. Depinde de ce-mi inspiră și ei. Sunt oameni cu care poți comunica și care-ți transmit dragoste și tu lor la fel, dar sunt și oameni cărora tu nu le-ai făcut nimic toată viața, dar nu pot să te înghită. Și nu este vina lor. Nu există unde care să se intrepătrundă, să se întretaie.

Ai credibilitate, joci corect, joci concentrat, convingi telespectatorul.
■ Sabina Iosub: Există un anume rol care v-a rămas lipit de suflet?
■ Draga Olteanu Matei
: Actorii în general iubesc toate rolurile în care joacă. Vorbim de rolurile pe care ei le aleg, nu pe cele impuse de regizor sau de teatru. Eu am trecut prin asta și au fost roluri pe care nu le-am iubit deloc, dar a trebuit să le joc și a trebuit să le fac bine pentru că publicul nu poate fi amăgit. E foarte simplu. Ai credibilitate, joci corect, joci concentrat, convingi telespectatorul, ai luat notă de trecere. Nu, nu treci. Uite, eu mi-am făcut carieră din roluri mici pentru că le-am făcut cu credință. Nu mi-a păsat dacă rolul e la coada distribuției. Le-am făcut cu credință, atât cât am putut de tare. Este foarte interesant ceva. Eu am umblat mult cu părinții mei prin țară. Tata era ofițer si se muta cu unitatea militară des. Asta m-a pus în fericita situație să ajung, de copil, prin absolut toate regiunile țării. Unui copil i se imprimă mai bine niște lucruri. În felul ăsta am învățat pentru totdeauna obiceiuri, am învățat moduri de a gândi, moduri de comportament ale oamenilor din toată țara. Astea în afară de dialecte. Când am ajuns actriță am început să folosesc toate aceste cunoștințe. Mi-au folosit atât de bine încât ardelenii au crezut că sunt de-a lor, oltenii că sunt olteancă, bănățenii că sunt de la ei... moldovenii nu mai spun... De fapt eu sunt bucureșteancă din moși strămoși.

■ Sabina Iosub: De aici vine dragostea dumneavoastră pentru România?
■ Draga Olteanu Matei:
Te naști în țara care te naști. Din momentul acela ești una cu țara ta. Nu-mi place să fac declarații, să mă bat cu pumnul în piept, să-mi smulg părul din cap. NU! Eu sunt româncă din secunda în care m-am născut și așa o să fiu până nu o să mai fiu pe pământ.

■ Sabina Iosub: Cum îi vedeți pe cei care hulesc Romania?
■ Draga Olteanu Matei:
Să fie rușinea lor. Românii care hulesc țara asta nici nu merită să le spunem români.

Eu nu sunt de partea niciunui partid. Pe mine mă interesează oamenii.
■ Sabina Iosub: E acea vorbă că fiecare țară își are conducătorii pe care-i merită. Asta am meritat?
■ Draga Olteanu Matei:
Păi cine ne-a pus? Adică pe mine nu! Să nu mă amestecați în aceeași oală. Eu nu l-am votat pe Băsescu. Niciodată, în niciun fel, în niciun chip. Uite, noi nu am avut unde să comunicăm. Au fost oameni care au comunicat prin unde cu el și uite ce s-a ales. Era un entuziasm și o nebunie... Noi ne entuziasmăm repede, dar ne și plictisim repede. Din păcate nu stăm să analizăm mai profund unele lucruri și vrem schimbare. Vrem schimbare de la revoluție încoace. Asta aud întruna. Nu le-a fost bine nici sub Iliescu, au fost foarte multe sfori urâte care s-au tras. La fel și cu Constantinescu. Eu îl admir din foarte multe puncte de vedere, dar mie îmi sugerează o anume slăbiciune, moliciune. Nu m-a convins. Iar de Băsescu nici nu am vrut să aud. Mie mi-a sugerat din prima clipă niște lucruri foarte rele și foarte urâte. Am stat deoparte și când mi s-a cerut părerea am spus-o. Eu nu sunt de partea niciunui partid. Pe mine mă interesează oamenii. De-a lungul vieții eu mi-am ales oamenii. Pe cei care m-au atras și mi-au dovedit niște calități profunde, cel puțin cele pe care le așteaptă sufletul meu, de oamenii aceia m-am atașat și i-am respectat indiferent din ce partid au făcut parte. Eu sunt și omul care spune verde în față. Împrietenindu-mă cu unii, din diferite partide, le-am spus tuturor lucrurilor pe nume atunci când a trebuit. Care au mai vrut să fie prieteni cu mine în continuare au mai fost, care nu, nu. Și n-a fost pagubă nici pentru ei, dar mai ales pentru mine.

■ Sabina Iosub: Ați fost criticată pentru că, spun unii, faceți politică. Până la urmă este vorba de a face politică sau de a lua atitudine atunci când nu se mai poate?
■ Draga Olteanu Matei:
De a avea o atitudine corectă față de viața pe care o trăiești. Este atitudinea față de viața mea și de traiul meu pe care vreau să mi-le apar Și atitudine corectă făță de cei din jur. Și când am avut ceva de spus, știți foarte bine, am spus în gura mare.

Suferim cu toții de o boală grea
■ Sabina Iosub: Ce v-a durut cel mai mult în toți acești ani?
■ Draga Olteanu Matei:
O măsea (râde cu poftă)! Doamne-Doamne! Noi, cred eu, suferim cu toții de o grea boală și uite că nu putem să-i dam de leac. Parcă mijeste așa o speranță că mergem spre mai bine. Da’ până nu o să vedem niște fapte concrete nu putem să afirmăm nimic. Această nenorocire care a căzut pe capul nostru este foarte greu de vindecat, dar să știi că părerea mea este că numai de noi depinde. Dacă doar o să vorbim și doar o să ne lamentăm și nu o să facem nimic concret... Mă gândeam eu la un moment dat ce-ar fi să facem noi o petiție către DNA și sa o iscălim toți cei care am fost împortiva lui Băsescu și poate acum suntem mai mulți, că văd că s-au săturat și ai lui de el, să facem o petitie să-l cheme la întrebări. De ochii noștri să o facă, dacă nu o fac din convingere. Sigur că trebuie să le fie recunoscători. El i-a crescut, el i-a sprijinit, el i-a avansat, el i-a ținut și e normal să-i fie recunoscători și să fie Subiectivi din punctul ăsta de vedere. Dar noi, oamenii de rând care I-am pus acolo să ne conduca, noi oamenii de rând, oare nu avem niciun drept? Există drepturile omului pentru pușcăriași, pentru criminali, pentru violatori, pentru tâlhari. Dar noi, cei care suntem tâlhăriți, suntem umiliți, noi ar trebui să avem drepturile „neomului” dacă ei sunt oameni și au drepturi. Și atunci trebuie să existe drepturi și pentru noi dacă e democrație.

Dacă ai talent, muncești. Dacă nu ai, treci ca gâsca prin apă.
■ Sabina Iosub: Vă întorc puțin pe scenă. Știu că la Piatra Neamț lucrați în continuare...
■ Draga Olteanu Matei:
Da, am început ceva, dar a trebuit să abandonez.

■ Sabina Iosub: Cum arată acum o zi din viața dumneavoastră?
■ Draga Olteanu Matei:
Obișnuit. Foarte obișnuit. Nu e nimic neobisnuit în ea.

■ Sabina Iosub: Nu vă e dor de scenă?
■ Draga Olteanu Matei
: Ba da, dar mă duc la teatru, văd spectacole și ma liniștesc.

■ Sabina Iosub: Cum sunt spectacolele din utlimii ani?
■ Draga Olteanu Matei:
Iar depinde. Depinde cum e pus în scenă, depinde ce a înțeles regizorul, depinde câtă pregătire are, depinde cât talent are, ce a înțeles din ce vrea să pună în scenă, depinde dacă autorul e în viață și a putut să-i explice, iar regizorul a înțeles și s-a interferat mai puțin în ceea ce vrut să exprime autorul. Depinde de actori – acum sunt foarte mulți. Pe vremea mea erau mai puțini, aleși pe sprânceană în ani de zile. Acum actorii săracii din zilele noastre au parte de mult mai multe deziluzii. Pe vremea când am ieșit noi actori aveam deziluzii puține pentru că știau să facă bune distribuiri. Adică ne repartizau în rolurile cele mai potrivite. Pe când acum se joacă de-a valma. Sunt foarte mulți actori, se calcă pe picioare, nu e nevoie chiar de atâția și din cauza asta toată lumea spune bani, bani, bani. Se poate face meseria asta și cu bani mai puțini, dar cu foarte mult cap și cu foarte mult talent. Era un actor, Cerkasov, care a jucat și pe Petru cel Mare și pe Ivan cel Groaznic. Și spunea ca în meseria asta trebuie să 10 la sută talent și 90 la sută noroc. Pentru unii așa e. Eu zic că totuși e bine să ai 90 la sută talent. Pentru că-ți faci norocul și pe lângă cei 10 la sută care mai rămân.

■ Sabina Iosub: Munca unde este?
■ Draga Olteanu Matei:
Pai asta spun. Dacă ai talent, muncești. Dacă nu ai, treci ca gâsca prin apă.

■ Sabina Iosub: Ce v-a plăcut mai mult – filmul sau teatrul?0
■ Draga Olteanu Matei:
În totalitate au fost aproape de sufletul meu. Asta înseamnă arta actorului. Că joci teatru, că joci film. Sigur că ma simt mai comod în film. Când filmezi poți să reiei, poți să corectezi. În teatru, te-ai urcat pe scenă, până la capăt trebuie să-ți dai viața. Depinde și de actori. Unii adoră să stea pe scenă, sa guste aplauzele. Sunt actori de pildă care se concentrează atât de tare că nici nu observă că se aplaudă în jurul lor, iar altora le place să simtă sala ca să joace. Cum oamenii sunt diferiți unul de altul, așa sunt și actorii. Fiecare slujeste teatrul așa cum poate, cu ce mijloace are, cu cât talent i-a dat Dumnezeu, câtă dragoste are. Sigur că dacă faci ceva ce-ți place nu poți să nu joci bine, nu poți să nu te dedici în totalitate. Datoria noastră este sa transmitem cu exactitate publicului ce a vrut autorul. Altminteri nu ar mai avea rost să se apuce să scrie.

■ Sabina Iosub: Cum e tratat actorul în România de astăzi? E el prețuit, de fapt?
■ Draga Olteanu Matei:
Vreau să spun că noi existăm prin public. Dacă publciul nu te apreciează, poți să primești de la stat cele mai mari onoruri, poți să primești saci de bani... Dacă publicul nu te-a trecut clasa poți să te duci învârtindu-te. Asta este treaba. Iar publicul pe noi ne iubeste foarte tare. Te opresc oamenii pe stradă, simt nevoia să-ți împărtășească din necazurile lor, simt nevoia să pună mâna pe tine un pic, să te sărute, să comunice cumva cu tine. Se uită cu drag după tine. Sigur că sunt și oameni... Uite, de pilda eu am întâlnit la Iasi un om pe stradă și mi-a zis „Buna ziua, doamna Tamara”. Și i-am spus, „Domnule, dumneata mă confunzi”, dar nu i-am spus cum mă cheamă. Și el nu m-a crezut și mi-a spus: „Nu, dumneavoastră sunteți doamna Tamara Buciuceanu Botez. Draga Olteanu aia, prea li faci tăti pi un calapod.” Iaca, așa credea omul. Un om care nu aprecia ce făceam eu. Ar trebui să mă supăr pentru asta? Ar trebui să mă gândesc ce nu am făcut eu bine de nu i-a plăcut lui. Soțul meu de pildă, când s-a însurat cu mine, era tentat să admire tot ce fac. I-am spus atunci: „Daca mă iubești cu adevărat nu-mi spune ce fac bine, că asta știu și eu. Vino acasă și spune-mi ce am greșit.” Să nu crezi că sunt eu un om mai deosebit față de alții. Nu, dar știu că lucrul ăsta mi-a folosit toată viața.

Cel mai bun critic și mai sever în afară de mine a fost soțul meu, care mi-a fost de imens ajutor.
■ Sabina Iosub: Știu că vă este complicat să vorbiți despre dumnealui…
■ Draga Olteanu Matei:
Ba nu! Pentru că el e tot timpul în sufletul meu. Am impresia că e cu mine. Eu am alte vederi despre pasul ăsta pe care trebuie să-l fac și eu în curand și pe care din păcate trebuie să-l facem toți. Asta e! Noi trebuie să ne obișnuim cu treaba asta. E foarte greu, dar dacă așa trebuie, avem încotro? N-avem!

Niște uriași au fost actorii și profesorii de dinaintea noastră.
■ Sabina Iosub: Nu v-am întrebat întamplător despre actori. A fost o generație cu niște actori și oameni extraordinari...
■ Draga Olteanu Matei:
Au fost multe generații cu actori extraordinari. Din păcate, de la revoluție încoace au început să fie mai mulți actori și mai puține talente.

■ Sabina Iosub: S-a greșit undeva?
■ Draga Olteanu Matei:
La severitate! Și am să-ți spun de ce. După revoluție s-au înființat o sumedenie de școli de artă. Aceste școli erau o afacere și oamenii erau interesați să încaseze taxele de la studenți. Și atunci, bineînteles că i-au trecut clasa. Păi, draga mea, eu am intrat în Institutul de Cinematografie în 1950 și am fost 1700 de candidați din care am reușit 18. La finalul anului 1 am rămas 4. Pauză, așa-i?! Liniște!

■ Sabina Iosub: Chiar da!
■ Draga Olteanu Matei
Așa e! Uite așa eram selectați! Asta în afară de faptul că profesorii noștri erau cei mai mari din Europa. Niște uriași au fost actorii și profesorii de dinaintea noastră. În afară de faptul că erau severi, că aveau ce să ne predea și știau să facă lucrul ăsta, ne alegeau pe genuri, pentru că știau bine că într-un teatru nu trebuie să fie doar ingenue și juni primi sau numai eroi. Atunci din paleta unui teatru un regizor avea de unde să aleagă ca să-și facă o distribuție perfectă pentru că era sigur că actorul care e pus acolo corespunde genului de rol pe care trebuie să-l interpreteze. Și e foarte bine pregătit pentru asta. Ori acum...

Mai există rușine!
■ Sabina Iosub: Ce valori mai sunt prețuite acum? Mai putem vorbi despre demnitate, de exemplu?
■ Draga Olteanu Matei:
Sigur că putem vorbi, și putem vorbi cu fruntea sus. Ce, îi băgăm pe toți în aceeași oală? Există o pătură, din păcate din ce in ce mai mare, dar asta este, nu avem ce să facem. Roata la deal nu mai urcă și din nenorocire a luat-o la vale. Asta este. Demnitatea, respectul de sine... de aici pornește totul. Eu îmi aduc aminte că în generația lui tata-mare erau niște oameni care aveau cuvânt și ținută. Când își dădeau cuvântul și încheiau un pact se țineau de cuvânt prin foc și prin furtună. Mai există rușine!

■ Sabina Iosub: Ce le transmiteți cititorilor Jurnalul Național?
■ Draga Olteanu Matei:
Să fie sănătoși și să fie foarte atenți pe unde umblă și unde calcă. Și să se uite cât mai des la Antena 3.
 

×
Subiecte în articol: draga olteanu matei