Edgar Geller: "Pentru mine, Romania inseamna Campina"

ANA ILIE - Essen

Jurnalul National: Domnule Geller, care este povestea dumneavoastra?

Edgar Geller: Am spre 80 de ani, sunt inginer metalurg de profesie, am revenit in Germania acum vreo 22 de ani, pentru ca familia mea s-a mutat, cu mult inainte, din Germania in Romania. Mi-am petrecut copilaria la Campina, in judetul Prahova. Pe vremuri, vorbesc aici de anii 1920-1930, a fost unul dintre orasele care aveau cele mai multe gradini si o industrie de petrol infloritoare si in care mai auzeai vorbindu-se si romaneste, de multi straini care erau acolo. Erau straini veniti de la societati frantu-zesti, englezesti, olandeze. Tatal meu a lucrat la societatea Steaua Romana, a fost unul dintre promotorii vestitului Institut de Petrol si Gaze de la Campina. Am facut liceul la "Sfantul Iosif" in Bucuresti, pe urma Facultatea la Bucuresti si la Timisoara, Facultatea de Metalurgie, la profesorul academician Traian Negrescu.

Ce ati facut dupa intoarcerea in Germania?

Revenit in Germania, mi-am deschis un birou tehnic, birou care cu timpul s-a transformat intr-un birou de traduceri, eu personal vorbesc cinci limbi si cu traducerile mi-a mers foarte bine si mi-a inlesnit uneori contacte in Romania, cu intreprinderi germane si romane. Sunt casatorit cu o campineanca mai tanara cu 25 de ani decat mine si gateste grozav. Si iata ca acum stau si fac traduceri, peste tot, si in Dusseldorf, si la Essen, peste tot in Germania, la Bruxelles, in Belgia, ba si in Romania.

Cum a fost in Romania in perioada copilariei?

Eu in Romania m-am simtit si ma simt si acum, cand ma duc acolo, ca acasa. O sa radeti, dar pentru mine acasa nu este Urziceni, nu este Tandarei, este Campina. Si, de fapt, pentru mine Romania inseamna Campina. Oricat ar parea de curios lucrul asta, asa ma simt eu de cate ori ma intorc. Unde te-ai nascut, acolo te simti acasa. Tot ceea ce am petrecut la Campina, viata mea de acolo a fost atat de romantica si de frumoasa, ca m-am apucat si am scris doua carti. Prima se cheama "Campina copilariei mele", si pentru ca a avut, spre surprinderea mea, foarte mare succes, cartile mele au ajuns in Australia, in Canada, la oameni din Elvetia, care m-au sunat sa imi povesteasca. Asta mi-a dat curajul sa scriu a doua carte, intitulata tot "Campina copilariei mele", dar mai jos are o mentiune, ca la scriitorul Alexandre Dumas, "Dupa 20 de ani". Si aceasta carte s-a bucurat de succes si, pentru ca mi-am finantat singur ambele carti, a trebuit sa ma descurc singur sa le plasez prin librarii. La Campina, pentru cartile mele si alte motive, am fost numit cetatean de onoare. Sunt legat de tara asta, si dorinta mea este ca dupa ce mor sa fiu inmormantat la Campina.

.

.

Marturisire "sportiva"

Domnul Geller s-a apucat, pe la 70 de ani, de niscaiva sporturi martiale. S-a decis sa se duca la una dintre scolile de tae kwan do, unde l-a cunoscut pe maestrul Li. Cand i-a spus ca vrea sa faca tae kwan do, Li l-a masurat din cap pana in picioare, l-a intrebat ce varsta are, s-a convins ca poate sa faca asta, si apoi domnul Geller a mers din centura in centura, pana la cea neagra. "Intre timp, cam pe la 75 de ani, am inceput sa particip la competitii de tae kwan do in Germania, am luat sapte cupe, am dat interviuri la televiziune. Ulterior, mi-am dat examenul de maestru si mi-am deschis o scoala de arte martiale, unde instruiesc doamne si domni ceva mai in varsta. O sa radeti, dar am acolo o cucoana la 75 de ani, care a devenit o adevarata masina de lupta", marturiseste razand Geller.

EXERCITII. Programul sau matinal este mai ocupat decat al multor tineri: face in fiecare dimineata doua ore de antrenament de forta, flotari intre 80 si 120, haltere, alearga o jumatate de ora. "Multa lume nu-mi da 80 de ani. Cand ma intreaba cineva ce varsta am, il intreb: ce varsta imi dai, dom’le? Se uita asa la mine si zice: 50-55. Si eu atunci fac o gluma ca si cand as fi suparat: cum, dom’le, arat chiar de 50? Ei, zice el, nu va suparati. Cum sa ma supar, zic eu, ca doar am 80", povesteste cu umor el.

GLUMET

"Multa lume nu-mi da 80 de ani. Cand ma intreaba cineva ce varsta am, il intreb: ce varsta imi dai, dom’le? Se uita asa la mine si zice: 50-55. Si eu atunci fac o gluma ca sI cand as fi suparat: cum, dom’le, arat chiar de 50? Ei, zice el, nu va suparati. Cum sa ma supar, zic eu, ca doar am 80" Edgar Geller